ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 580/2025

Obiectul cauzei Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Botoșani la data de 22 martie 2017, sub nr. x/2017, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții B. și C., a formulat acțiune având ca obiect revendicare imobiliară, solicitând să se constate că pârâții ocupă în mod abuziv suprafața de teren de 1.300 mp, conform sentinței civile nr. 7715 din data de 13 noiembrie 1998, rămasă definitivă la data de 31 august 1999, conform căreia reclamantul are titlu de proprietate pe suprafața respectivă, și pentru suprafața de 2.622 mp în pc. 10/1 și 1078 mp în pc. 11. I.

Sentința pronunțată de Judecătoria Botoșani, secția civilă Prin sentința civilă nr. 1862 din data de 9 iunie 2022, pronunțată în dosarul nr. x/2017, Judecătoria Botoșani, secția civilă a respins excepția autorității de lucru judecat invocată de pârâți, prin întâmpinare, ca neîntemeiată, și a respins cererea de chemare în judecată, având ca obiect revendicare, formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții B. și C., ca neîntemeiată. I.

Decizia pronunțată de Tribunalul Botoșani, secția I civilă Prin decizia nr. 573 din data de 21 decembrie 2022, pronunțată în dosarul nr. x/2017, Tribunalul Botoșani, secția I civilă a respins, ca nefondat, apelul declarat de apelantul A. împotriva sentinței civile nr. 1862 din data de 9 iunie 2022 a Judecătoriei Botoșani pe care a păstrat-o, în contradictoriu cu intimații B. și C.. I.

Decizia pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția I civilă Prin decizia nr. 200 din data de 18 octombrie 2023, pronunțată în dosarul nr. x/2017, Curtea de Apel Suceava, secția I civilă a admis excepția nulității, invocată prin întâmpinare de către intimatul pârât B. și a constatat ca fiind nul recursul formulat de reclamantul A., împotriva deciziei civile nr. 573 din data de 21 decembrie 2022, pronunțate de Tribunalul Botoșani, secția I civilă. II. Calea de atac exercitată în cauză II.1. Înregistrarea recursului la Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă Prin cererea adresată Înaltei Curți de Casație și Justiție, la data de 19 decembrie 2023, reclamantul A. a solicitat să se dispună casarea sentinței civile nr. 1862 din data de 9 iunie 2022 a Judecătoriei Botoșani, secția civilă, a deciziei nr. 573 din data de 21 decembrie 2022 a Tribunalului Botoșani, secția I civilă, precum și a deciziei nr. 200 din data de 18 octombrie 2023 a Curții de Apel Suceava, secția I civilă, cerere pe care Înalta Curte a direcționat-o pe cale administrativă Judecătorie Botoșani, care l-a rândul său, a înaintat-o, pe aceeași cale, Tribunalului Botoșani. Prin decizia civilă nr. 34 din data de 19 septembrie 2024, pronunțată în dosarul nr. x/2024, Tribunalul Botoșani, secția I civilă a admis excepția necompetenței materiale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a recursului formulat de revizuentul A. în favoarea Curții de Apel Suceava. Prin încheierea nr. 2 din data de 13 noiembrie 2024, pronunțată în dosarul nr. x/2024, Curtea de Apel Suceava, secția I civilă a dispus scoaterea cauzei privind recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 200 din 18 ianuarie 2023, pronunțate de Curtea de Apel Suceava, secția I civilă, de pe rolul acestei instanțe și înaintarea către Înalta Curte de Casație și Justiție, având în vedere că, prin precizările făcute la termenul de judecată din 13 noiembrie 2024, reclamantul a arătat că a înțeles să formuleze calea de atac a recursului împotriva deciziei nr. 200 din data de 18 ianuarie 2023, pronunțate de Curtea de Apel Suceava, secția I civilă, în dosarul nr. x/2017. Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă la data de 12 decembrie 2024, sub nr. x/2024, și a fost repartizat aleatoriu spre soluționare completului de filtru nr. 2. II.2. Cererea de recurs În motivarea căii de atac, în esență, recurentul-reclamant a arătat că prima instanță nu a cerut expertului să răspundă obiectivelor pe care le-a prezentat, că aspectele relevante au fost probate, precum și că a solicitat deplasarea la fața locului, iar Judecătoria Botoșani a respins cererile prin care a înțeles să recuze expertul desemnat și judecătorul cauzei. De asemenea, a susținut că a fost respinsă și cererea adresată Înaltei Curți de Casație și Justiție prin care a solicitat ca dosarul să fie soluționat de o altă instanță, rămânând, astfel, învestită Curtea de Apel Suceava care a respins cererea și apelul pe care le-a formulat. II.3. Apărările formulate în cauză II.3.1. Întâmpinările formulate de intimatul-pârât B. Prin întâmpinările depuse la dosar, intimatul-pârât B. a arătat că, prin întreaga motivarea expusă în cererea de recurs, recurentul-reclamant a urmărit practic strămutarea cauzei, cerere care, însă, este tardivă, în raport cu data formulării acesteia, 29 decembrie 2023, un atare demers putând fi inițiat doar în cursul soluționării dosarului la Curtea de Apel Suceava. În plus, a apreciat că argumentele părții adverse reprezintă nemulțumiri care nu pot fi încadrate în art. 488 C. proc. civ., stabilirea situației de fapt neintrând în compența instanței de recurs. În opinia intimatului-pârât, Tribunalul Botoșani nu este instanța competentă să soluționeze calea de atac, conform art. 483 alin. (1) C. proc. civ., în condițiile în care anterior recursul a fost soluționat de instanța competentă, prin decizia nr. 200/2023, sens în care se impune declinarea cauzei pentru ca instanța de recurs (Curtea de Apel Suceava) să soluționeze excepția de inadmisibilitate a căii de atac exercitate împotriva aceleiași hotărâri, legată de unicitatea acesteia, conform art. 460 C. proc. civ. Astfel, a susținut excepția inadmisibilității căii de atac exercitate de reclamant, față de dispozițiile art. 460 C. proc. civ., care reglementează unicitatea căii de atac. De asemenea, a invocat excepția necompetenței materiale, teritoriale și funcționale a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în raport cu dispozițiilor art. 498 C. proc. civ., arătând că, în speță, competența de soluționare a recursului aparține Curții de Apel Suceava, cea care a soluționat, prin decizia nr. 200/2023, recursul declarat împotriva deciziei nr. 583/2022 a Tribunalului Botoșani, conform art. 483 alin. (1) C. proc. civ.. Ca atare, a considerat că formularea prezentului recurs este justificată de înțelegerea eronată a condițiilor de aplicare ale art. 483 alin. (3) C. proc. civ. Intimatul-pârât a invocat și excepția tardivității recursului în raport cu data comunicării sentinței civile nr. 1862/2022 a Judecătoriei Botoșani, a deciziei nr. 583/2022 a Tribunalului Botoșani și a deciziei nr. 200 a Curții de Apel Suceava, arătând că termenul de declarare a recursului este de 30 de zile, conform art. 485 alin. (1) și (2) C. proc. civ. Subliniind că toate căile de atac au fost epuizate, a invocat și excepția inadmisibilității recursului, precum și excepția nulității căii de atac, față de dispozițiile art. 490 C. proc. civ., întrucât cererea a fost depusă la Înalta Curte de Casație și Justiție. II.3.2. Notele scrise depuse de intimata-pârâtă C. Prin notele scrise, depuse la data de 22 ianuarie 2025, intimata-pârâtă a arătat că își însușește excepțiile invocate de intimatul-pârât B., solicitând admiterea acestora. II.3.3. Răspunsul la întâmpinare Prin răspunsurile la întâmpinările formulate de intimatul-pârât B., recurentul-reclamant a arătat că a solicitat Înaltei Curți de Casație și Justiție strămutarea dosarului la o altă instanță în timp ce acesta era pe rolul Judecătoriei Botoșani și, respectiv, al Tribunalului Botoșani, reiterând, în continuare, o parte din aspectele ce țin de fondul cauzei evocate prin cererea inițială de recurs. Totodată, a combătut apărările formulate de intimatul-pârât și a solicitat înlăturarea acestora, făcând trimitere la probele administrate în cauză. II.4. Procedura de filtru derulată în fața Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă Prin rezoluția din data de 16 decembrie 2024, s-a dispus întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, după efectuarea procedurilor de comunicare. În concluziile raportului întocmit în cauză, s-a reținut că recursul este formulat împotriva unei hotărâri definitive, urmând ca, față de această împrejurare, completul de filtru să analizeze excepția inadmisibilității prezentei căi de atac. Completul de filtru nr. 2, prin rezoluția din data de 27 ianuarie 2025, constatând că raportul întrunește condițiile prevăzute de art. 493 alin. (3) C. proc. civ., a dispus comunicarea acestuia părților, pentru depunerea punctelor de vedere, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) din același act normativ. Raportul privind admisibilitatea în principiu a recursului a fost comunicat părților, iar acestea nu au depus puncte de vedere. Prin rezoluția din 11 februarie 2025, a fost fixat termen la data de 4 martie 2025, în camera de consiliu, fără citare părților, în vederea analizării admisibilității în principiu a recursului, față de cele reținute prin raportul întocmit în cauză, termen la care Înalta Curte a reținut cauza în pronunțare, cu prioritate asupra excepției inadmisibilității prezentei căi de atac. II.

Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casate și Justiție Examinând cu prioritate excepția inadmisibilității recursului, în raport cu dispozițiile art. 248 alin. (1) și (2) C. proc. civ., în condițiile art. 499 teza finală din același act normativ, Înalta Curte constată următoarele: Căile de atac reprezintă mijloace sau remedii juridice procesuale prin intermediul cărora se poate solicita verificarea legalității și temeiniciei hotărârilor judecătorești iar, în final, remedierea erorilor săvârșite, constituind, astfel, pentru părți o garanție a respectării drepturilor lor fundamentale. Astfel, împotriva hotărârii judecătorești se pot exercita doar căile de atac prevăzute de lege prin dispoziții imperative de la care nu se poate deroga, deoarece se întemeiază pe interesul general de a înlătura orice cauze care ar putea ține în loc, în mod nedefinit, judecata unui proces. Potrivit prevederilor art. 483 alin. (1) C. proc. civ., hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum și alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege sunt supuse recursului, iar art. 634 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. prevede că sunt hotărâri definitive hotărârile date în recurs, chiar dacă prin acestea s-a soluționat fondul pricinii. Făcând aplicarea acestor texte de lege în raport cu succesiunea căilor de atac promovate în prezentul dosar, se constată că recursul de față este exercitat împotriva deciziei nr. 200 din data de 18 octombrie 2023 a Curții de Apel Suceava, secția I civilă, hotărâre definitivă, prin care s-a constatat ca fiind nul recursul formulat de reclamantul A., împotriva deciziei civile nr. 573 din data de 21 decembrie 2022, pronunțate de Tribunalul Botoșani, secția I civilă. Rezultă, așadar, în raport cu dispozițiile legale evocate, că decizia recurată, fiind o hotărâre judecătorească definitivă, pronunțată în calea de atac a recursului, nu poate face obiectul verificării judiciare în cadrul unui nou recurs. În plus, se reține că, potrivit art. 460 alin. (1) C. proc. civ., "O cale de atac poate fi exercitată împotriva unei hotărâri numai o singură dată, dacă legea prevede același termen de exercitare pentru toate motivele existente la data declarării acelei căi de atac. Ca atare, împotriva deciziilor pronunțate în soluționarea unor recursuri nu mai poate fi exercitată aceeași cale de atac, cea a recursului, în condițiile în care dreptul părții de a folosi o cale de atac este unic, epuizându-se prin exercițiul său. În acest sens, se constată că legalitatea căilor de atac, prevăzută expres de dispozițiile art. 457 alin. (1) C. proc. civ., presupune că o hotărâre judecătorească poate fi supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de acesta. Revine, așadar, persoanei interesate obligația de a sesiza jurisdicția competentă și de a formula căile de atac pe care le consideră necesare în apărarea drepturilor sale în condițiile legii, cu respectarea normelor procesuale civile de ordine publică care reglementează regulile de sesizare a instanțelor judecătorești și de soluționare a cererilor deduse judecății, implicit și a căilor de atac. Recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală constituie, așadar, atât o încălcare a principiului legalității, cât și a principiului constituțional al egalității în fața legii, motiv pentru care apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept. Prin urmare, nu este permisă învestirea instanțelor judecătorești cu soluționarea unor căi de atac exercitate în afara sistemului căilor de atac prevăzute de lege. Această soluție este, de altfel, în deplină concordanță și cu principiul liberului acces la justiție, care nu impune accesul la căile de atac pe care legea nu le prevede, aspect consacrat în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, dezvoltată în aplicarea art. 6 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Pe cale de consecință, constatând că decizia atacată este o hotărâre definitivă, pronunțată în recurs și, ca atare, nesusceptibilă a fi atacată pe calea unui alt recurs, Înalta Curte, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 200 din data de 18 octombrie 2023, pronunțate de Curtea de Apel Suceava, secția I civilă, în dosarul nr. x/2017, împrejurare în raport cu care nu se mai impune analiza celorlalte aspecte invocate în cauză.