ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5794/2022

Ședința publică din data de 6 decembrie 2022

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Cererea de chemare în judecată

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal la data de 20.01.2021 sub nr. x/2021, reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta INSPECȚIA JUDICIARĂ, a solicitat "anulare rezoluție IJ - rez. nr. 3092/A/08.10.2020".

Soluția instanței de fond

Prin sentința civilă nr. 883 pronunțată în data de 04.06.2021 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția inadmisibilității, respingând cererea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta INSPECȚIA JUDICIARĂ, ca inadmisibilă.

Calea de atac a recursului exercitată în cauză și motivele înfățișate

Împotriva hotărârii instanței de fond a exercitat calea de atac a recursului reclamantul A., și, fără a încadra criticile sale în vreunul din motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a invocat aplicarea greșită a legii.

În dezolvarea criticilor sale a susținut recurentul că nici o sesizare, oricât de legală a fost, inspectorul șef nici nu a catadicsit să rezolve vreo sesizare, soluția fiindu-i comunicată după 6 luni, contrar dispozițiilor legale. Același judecător a mai respins cererea sa, deci, o stare de incompatibilitate, invocând articolele 41-45 din C. proc. civ.

Mai susține recurentul că instanța a profitat de faptul că nu s-a putut prezenta și a invocat excepția inadmisibilității, excepție care, dacă i-ar fi fost comunicată, ar fi răspuns la aceasta, solicitând respingerea sa.

În continuare recurentul a criticat modul de instrumentare și soluțiile pronunțate de judecători în dosarele nr. x/2020, nr. y/2020/a1 și nr. 32/110/2002, susținând faptul că aceștia au încălcat RIL-ul nr. 19/2013 prin faptul că nu au formulat cerere de abținere tocmai pentru a menține o hotărâre nelegală.

Apărările formulate în cauză

Intimata-pârâtă Inspecția Judiciară a depus întâmpinare și, fără a invoca excepții, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat și menținerea hotărârii atacate, ca legală și temeinică.

Răspunsul la întâmpinare

Împotriva apărărilor intimatei-pârâte Inspecția Judiciară din cadrul întâmpinării, recurentul- reclamant A. a formulat Răspuns la întâmpinare, solicitând respingerea acestor apărări.

Procedura de soluționare a recursului

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ. și dispozițiile art. 109 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, prin Rezoluția Președintelui completului învestit aleatoriu cu soluționarea dosarului din data de 18.03.2022 a fost fixat primul termen pentru judecata recursului la data de 13.09.2022, în ședință publică, cu citarea părților, când, Înalta Curte, pentru ca reclamantul că semneze olograf cererea de recurs, în original sau, să transmită pe e-mail o altă cerere purtând semnătura electronică extinsă bazată pe un certificat calificat și generată prin intermediul unui dispozitiv securizat de creare a semnăturii, astfel cum impun dispozițiile art. 7 din Legea nr. 455/2001, a amânat judecata recursului pentru astăzi, 06 decembrie 2022 și, luând act de solicitarea de judecare a cauzei în lipsă, considerând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, în baza art. 394 C. proc. civ. a declarat dezbaterile închise și a reținut dosarul spre soluționare pe fondul recursului ce face obiectul pricinii dedusă judecății.

Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului, potrivit prevederilor art. 496-499 din C. proc. civ.

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport cu criticile formulate, cu apărările din cadrul întâmpinării și cu normele legale aplicabile litigiului dedus judecății, Înalta Curte constată că recursul promovat de reclamantul A. este nefondat, urmând a fi respins, ca atare, pentru considerentele expuse în continuare:

Astfel, se reține că reclamantul a învestit instanța de contencios administrativ cu o contestație împotriva Rezoluției nr. 3092/A din 08.10.2020, prin care s-a dispus clasarea sesizării sale.

Prima instanță a respins contestația formulată de reclamant, ca fiind inadmisibilă, raportat la dispozițiile art. 45

1

alin. (3) din Legea nr. 317/2004.

Soluția primei instanțe este legală, fiind împărtășită și de instanța de control judiciar pentru că reflectă interpretarea și aplicarea corectă a prevederilor legale pertinente, în raport cu situația de fapt rezultată din probele administrate în cauză.

Deși recurentul nu a încadrat criticile sale în niciunul din motivele de nelegalitate prevăzute strict și limitativ la art. 488 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 22 alin. (4) din același cod, reține că acestea se circumscriu motivului de nelegalitate indicat la pct. 8 al textului, ce vizează încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, recurentul invocând " aplicarea greșită a legii".

Instanța de control judiciar nu poate reține însă incidența în cauză a acestui motiv de nelegalitate, sentința recurată reflectând interpretarea și aplicarea corectă a normelor de drept material incidente la circumstanțele de fapt ale cauzei.

Înalta Curte are în vedere că potrivit acestui motiv de recurs, casarea unor hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, hotărârea fiind dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii atunci când instanța a recurs la textele de lege aplicabile speței dar, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omițând unele condiții pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greșit.

În cauza de față aceste motive nu sunt incidente, soluția primei instanțe este expresia interpretării și aplicării corecte a prevederilor legale în raport cu starea de fapt rezultată din probele administrate în procedura judiciară.

Înalta Curte constată că prima instanță a făcut o corectă interpretare a dispozițiilor art. 45

1

alin. (3) din Legea nr. 317/2004 reținând inadmisibilitatea contestației pe considerentul că recurentul - reclamant s-a adresat direct instanței de contencios administrativ cu anularea rezoluției de clasare, fără a ataca și rezoluția inspectorului șef.

Astfel, constată Înalta Curte că, prin sesizarea înregistrată la Direcția de inspecție judiciară pentru judecători la data de 04.09.2020, reclamantul A. și-a exprimat nemulțumirea față de modul de stabilire a taxelor judiciare de timbru, susținând că instanța de judecată, Curtea de Apel Bacău, în dosarele nr. x/2020 pi nr. 148/32/2020 nu a făcut aplicarea corectă a dispozițiilor legale.

Prin Rezoluția nr. 3092/A din data de 08.10.2020, pârâta Inspecția Judiciară a dispus clasarea sesizării formulate de reclamantul A., sub aspectul abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. t) din Legea nr. 303/2004, întrucât, în urma verificărilor efectuate s-a constatat că nu sunt realizate condițiile impuse de lege, întrucât nu s-a identificat greșeala care să poată fi caracterizată ca fiind evidentă și nici neîndoielnică, dar nici indicii cu privire la încălcarea cu intenție a normelor legale, în scopul vătămării drepturilor unei persoane.

Împotriva acestei rezoluții de clasare petentul - reclamant a formulat plângere, trasmisă la Inspecția Judiciară prin poșta electronică.

Prin Rezoluția nr. C20-1709 din data de 07 ianuarie 2021 Inspectorul Șef al inspecției Judiciare a respins plângerea formulată de petentul - reclamant A., constatând că aceasta nu respectă condițiile de probă sau de validitate, pe considerentul că respectiva plângere, dat fiind faptul că a fost transmisă prin poștă electronică, nu a avut încorporată, atașată sau asociată o semnătură electronică, astfel cum impun dispozițiile art. 5 și 7 din Legea nr. 455/2001 privind semnătura electronică.

Prin cerea de chemare în judecată formulată în fața instanței de fond reclamantul a formulat contestație doar împotriva Rezoluției de clasare nr. 3092/A/08.10.2020 a Inspecției Judiciare, această solicitare fiind menținută și ulterior, printr-o altă notă transmisă tot prin poșta electronică la data de 03.02.2021 (dosarul de fond).

Înalta Curte, în acord cu instanța de fond are în vedere dispozițiile art. 45

1

alin. (1)-(3) din Legea nr. 317/2004 conform cărora:

"(1) Împotriva rezoluției de clasare prevăzute la art. 45 alin. (4), persoana care a formulat sesizarea poate depune plângere adresată inspectorului-șef, în termen de 15 zile de la comunicare. Plângerea se soluționează în cel mult 20 de zile de la data înregistrării la Inspecția Judiciară.

(2) Soluțiile pe care inspectorul-șef le poate dispune sunt:

a) respingerea plângerii și menținerea rezoluției atacate;

b) admiterea plângerii și completarea verificărilor. Completarea se efectuează de către inspectorul judiciar în termen de cel mult 30 de zile de la data când a fost dispusă de către inspectorul-șef.

(3) Rezoluția inspectorului-șef prin care au fost respinse plângerea și rezoluția de clasare pot fi contestate de persoana care a formulat sesizarea la secția de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel București, în termen de 15 zile de la comunicare."

Din analiza textelor de lege menționate rezultă că rezoluția de clasare prevăzută de art. 45 alin. (4) din Legea nr. 317/2004 se poate ataca doar împreună cu rezoluția inspectorului șef, prin care a fost respinsă plângerea la care se referă art. 45

1

alin. (1) din Lege, soluțiile dispuse de inspectorul șef al Inspecției Judiciare putând fi de respingere a plângerii și menținere a rezoluției atacate sau de admitere a plângerii și completare a verificărilor.

Aceste dispoziții se completează cu prevederile din C. proc. civ., aplicabile în temeiul art. 28 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, respectiv cu dispozițiile art. 193 alin. (1) C. proc. civ., ce stabilesc în mod expres că "Sesizarea instanței se poate face numai după îndeplinirea unei proceduri prealabile, dacă legea prevede în mod expres aceasta. Dovada îndeplinirii procedurii prealabile se va anexa la cererea de chemare în judecată, art. 7 din Legea nr. 554/2004 - normă generală de procedură în litigiile de contencios administrativ - prevăzând, de asemenea, necesitatea parcurgerii procedurii administrative prealabile.

Astfel, se constată că dispozițiile art. 45

1

alin. (3) din Legea nr. 317/2004 nu prevăd posibilitatea persoanei care a formulat sesizarea de a se adresa în mod direct instanței de contencios administrativ cu contestație doar împotriva a Rezoluției de clasare prevăzute art. 45 alin. (4) din Legea nr. 317/2004, ci numai împreună cu rezoluția Inspectorului-șef prin care a fost respinsă plângerea la care se referă art. 45

1

alin. (1) din Legea nr. 317/2004.

Deși este adevărat că, înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ, recurentul-reclamant a formulat plângere adresată Inspectorului-șef, dat fiind faptul că plângerea acestuia nu a respectat condițiile de validitate prevăzute de art. 5 și art. 7 din Legea nr. 455/2001 privind semnătura electronică, neavând încorporată, atașată sau asociată o semnătură electonică ce oferă garanția integrității și autenticității documentelor electronice, făcând legătura neechivocă între informațiile semnate și semnatar, în condițiile în care, prin contestația adresată instanței recurentul - reclamant a atacat doar rezoluția de clasare, nu și rezoluția Inspectorului Șef, în mod corect a fost reținută incidența în cauză a dispozițiilor art. 45

1

alin. (3) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată.

Trebuie reținut că potrivit prevederilor art. 45 alin. (2) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată, în cazul neîndeplinirii condițiilor de formă a unei sesizări se poate face o nouă sesizare, cu respectarea condițiilor prevăzute de lege.

Cum, prin contestația ce face obiectul litigiului, recurentul - reclamant a solicitat în mod direct instanței de contencios administrativ anularea rezoluției de clasare prevăzută de art. 45 alin. (4) din Legea nr. 317/2004, în mod legal instanța de fond a reținut inadmisibilitatea acesteia, raportat la dispozițiile art. 45

1

alin. (3) din același act normativ, din conținutul cărora rezultă că rezoluția de clasare poate fi atacată doar împreună cu rezoluția dată de Inspectorul Șef în soluționarea plângerii formulate împotriva acesteia.

Prin urmare, Înalta Curte apreciază că susținerile și criticile recurentului sunt neîntemeiate și nu pot fi primite, iar soluția dată de instanța de fond este legală și reflectă corecta aplicare și interpretare a dispozițiilor 45

1

din Legea nr. 317/2004, astfel cum a fost modificată, motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., fiind nefondat.

Temeiul legal al soluției instanței de recurs

Pentru considerentele expuse, nefiind identificate motive de casare a sentinței prin prisma dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul formulat de reclamantul A. ca nefondat, cu consecința menținerii, ca legale, a hotărârii atacate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 883 din 4 iunie 2021 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 6 decembrie 2022.