ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5513/2022

Ședința publică din data de 17 noiembrie 2022

Asupra cererii de revizuire de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Revizuentul A. a formulat cerere de revizuire împotriva deciziei nr. 4287 din 10 septembrie 2020 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal prin care s-a respins ca nul recursul formulat de acesta împotriva încheierii din 2 iunie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2020.

Prin decizia nr. 3124 pronunțată la 25 mai 2021, Înalta Curte de Casație și Justiție a anulat cererea de revizuire declarată de revizuentul A. împotriva deciziei nr. 4287 din 10 septembrie 2020 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, ca fiind netimbrată.

Împotriva decizia nr. 3124 pronunțată la 25 mai 2021 de Înalta Curte de Casație și Justiție a formulat cerere de revizuire A., care invocând prevederile art. 509 alin. (1) C. proc. civ. a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei și pe fond admiterea cererii de chemare în judecată.

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererilor de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin rezoluția din data de 22 iunie 2021, s-a fixat termen de judecată la data de 17 noiembrie 2022, în ședință publică, cu citarea părților.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra cererii de revizuire

Examinând excepția netimbrării cererii de revizuire asupra căreia trebuie să se pronunțe cu prioritate, astfel cum impun dispozițiile art. 248 C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

În cauză sunt incidente dispozițiile art. 26 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013, potrivit cărora pentru formularea cererii de revizuire se datorează taxa de 100 de RON pentru fiecare motiv de revizuire invocat.

Conform art. 33 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, taxele de timbru se plătesc anticipat, cu excepțiile prevăzute de lege, iar potrivit art. 197 C. proc. civ.:

"În cazul în care cererea este supusă timbrării, dovada achitării taxelor datorate se atașează cererii. Netimbrarea sau timbrarea insuficientă atrage anularea cererii de chemare în judecată, în condițiile legii."

Prin citația comunicată revizuentului la data de 18 iulie 2022, conform dovezii de înmânare aflate la dosar, Înalta Curte a adus la cunoștința părții, obligația achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 100 de RON, aferentă cererii de revizuire formulate împotriva deciziei nr. 3124 din 25 mai 2021 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2020, obligație pe care revizuentul nu a îndeplinit-o.

Cum dovada timbrării nu a fost atașată cererii de revizuire, iar revizuentul nu și-a îndeplinit această obligație nici ulterior, deși a fost citat cu această mențiune, devin aplicabile dispozițiile art. 197 teza a II-a C. proc. civ., care prevăd sancțiunea anulării cererii, ca netimbrată.

Înalta Curte reține și împrejurarea că în cauză nu s-a formulat, de către revizuentul A., o cerere de reexaminare a taxei judiciare de timbru și/sau o cerere de ajutor public judiciar.

Consecința neachitării taxei judiciare de timbru aferentă căii de atac extraordinare a cererii de revizuire este prevăzută de dispozițiile art. 197 din C. proc. civ., sancțiunea fiind nulitatea căii de atac pentru netimbrare.

Înalta Curte constată că este incidentă excepția nulității căii de atac formulate de A., întrucât revizuentul nu depus cererea de revizuire în original și nici nu a înaintat un exemplar semnat olograf/electronic.

În fapt, cu privire la aceasta, din înscrisurile aflate la dosarul cauzei, instanța reține că prin rezoluția din 22 iunie 2021, revizuentului i-a fost pus în vedere obligația de a semna în original cererea de revizuire, măsură ce i-a fost comunicată prin citația din data de 11 iulie 2022, primită potrivit dovezilor de primire din data de 18 iulie 2022 și 7 noiembrie 2022 .

În aceste condiții, Curtea constată incidente prevederile art. 196 și art. 148 C. proc. civ., cu consecința nulității cererii formulate pentru lipsa semnăturii, cerință esențială pentru valabilitatea acesteia.

Întrucât semnătura are rolul de a atesta voința părții cu privire la conținutul înscrisului pe care l-a semnat, ea trebuie să fie scrisă de mâna acelei părți, neputând să fie dactilografiată, imprimată sau înlocuită prin parafă.

Importanța semnăturii olografe rezidă în necesitatea de a se asigura că actul de procedură provine de la persoana care se pretinde că l-ar fi efectuat și că exprimă manifestarea de voință a acesteia cu privire la conținutul actului.

Așadar, pentru a răspunde acestei finalități, semnătura trebuie să fie executată fie de mână, fie o semnătură electronică în condițiile prevăzute de Legea nr. 455/2001, neputând să fie dactilografiată, imprimată sau scanată.

C. proc. civ. permite trimiterea cererii prin e-mail, cererea primind dată certă la data înregistrării acesteia, dar numai în scopul primirii de dată certă și pentru a facilita înregistrarea acesteia într-un anumit timp, fără ca acest fapt să scutească partea de a complini ulterior lipsa semnăturii olografe, în termenul acordat de instanță în acest scop, numai în acest mod existând certitudinea că cererea emană de la titular.

Toate acestea se pot deduce din mai multe prevederi ale C. proc. civ., iar în acest sens se reține că prin art. 148 alin. (1) din C. proc. civ., se instituie regula potrivit căreia orice cerere adresată instanțelor judecătorești trebuie să fie formulată în scris și trebuie să cuprindă, printre altele, semnătura titularului acesteia, putând fi formulată, potrivit alin. (2), și prin înscris în formă electronică, dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege, adică cele prevăzute de Legea nr. 455/2001 și care astfel, acest înscris în formă electronică, nu trebuie confundat cu copia, fotocopia sau forma scanată a unui înscris.

Prin urmare, sancțiunea care se impune pentru lipsa semnăturii este aceea a nulității cererii de revizuire.

Pentru considerentele arătate, Înalta Curte, în temeiul art. 486 alin. (3) și art. 489 alin. (2) C. proc. civ., constată nulitatea cererii de revizuire formulată de A. .

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează cererea de revizuire formulată de A. împotriva deciziei nr. 3124 din 25 mai 2021 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2020.

Definitivă.

Soluția va fi pusă la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.

Pronunțată astăzi, 17 noiembrie 2022.