ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3124/2021

Ședința publică din data de 25 mai 2021

Asupra cererii de revizuire de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Revizuentul A. a formulat cerere de revizuire împotriva deciziei nr. 4287 din 10 septembrie 2020 a Înaltei Curți de Casație și Justiție – secția de contencios administrativ și fiscal prin care s-a respins ca nul recursul formulat de acesta împotriva încheierii din 2 iunie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara – secția contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2020.

În analiza procedurilor efectuate în vederea pregătirii primului termen de judecată a cererii de recurs, Înalta Curte constată că revizuientul nu s-a conformat obligațiilor instituite de către instanța de judecată, considerente pentru care va anula cererea acestuia ca fiind netimbrată. În motivarea acestei soluții, instanța va avea în vedere următoarele argumente:

Potrivit art. 248 alin. (1) C. proc. civ., instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei.

Înalta Curte reține că potrivit art. 26 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013, revizuirea se taxează cu 100 RON, iar dispozițiile art. 33 alin. (3) din aceeași ordonanță, statuează în mod expres că: "Taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, cu excepțiile prevăzute de lege".

În acest sens sunt și dispozițiile art. 148 alin. (6) din C. proc. civ. potrivit cărora: "Cererile adresate instanțelor judecătorești se timbrează, dacă legea nu prevede altfel", precum și dispozițiile art. 197 din același act normativ care dispun în mod expres că: "În cazul în care cererea este supusă timbrării, dovada achitării taxelor datorate se atașează cererii. Netimbrarea sau timbrarea insuficientă atrage anularea cererii de chemare în judecată, în condițiile legii."

Din analiza textelor de lege sus citate, rezultă obligația revizuientului de a depune la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru, în cuantumul datorat.

Astfel, instanța constată că, la data de 17 noiembrie 2020, recurentul a fost citat cu mențiunea achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 100 RON, conform art. 26 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru .

Înalta Curte reține și faptul că privitor la cererea de scutire de la plata taxei judiciare de timbru formulată de revizuient, instața s-a pronunțat prin încheierea din 15 decembrie 2020, iar împotriva acestei încheieri nu s-a formulat cerere de reexaminare.

Așa fiind, Înalta Curte constată că până la termenul de judecată de azi, revizuentul A., legal citat cu mențiunea achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 50 RON, nu a respectat cerința impusă de dispozițiile art. 26 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013, situație în raport de care intervine sancțiunea anulării revizuirii.

Temeiul legal al soluției instanței

Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 248 coroborat cu art. 148 alin. (6) și art. 197 C. proc. civ., raportat la art. 26 alin. (2) și art. 33 din O.U.G. nr. 80/2013, Înalta Curte va dispune anularea revizuirii formulate de revizuentul A., ca netimbrat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează cererea de revizuire declarată de revizuentul A. împotriva deciziei nr. 4287 din 10 septembrie 2020 a Înaltei Curți de Casație și Justiție – secția de contencios administrativ și fiscal, ca fiind netimbrată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 25 mai 2021.