ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2122/2021

Ședința publică din data de 1 aprilie 2021

Asupra cererii de revizuire de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, prin încheierea civilă din 15 mai 2019, pronunțată în dosarul nr. x/2019, a dispus suspendarea judecării cauzei în baza prevederilor disp. art. 411 pct. 2 C. proc. civ., până la stăruința părții interesate.

Împotriva acestei încheieri a formulat recurs, în termen, revizuentul A., solicitând admiterea recursului și, în consecință, desființarea încheierii atacate.

Prin Decizia nr. 6226 din 5 decembrie 2019 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal pronunțată în dosarul nr. x/2019 s-a constatat nulitatea recursului formulat de revizuentul A. împotriva încheierii de suspendare a judecării cauzei din 15 mai 2019 a Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal.

Revizuentul A. a formulat, împotriva deciziei nr. 6226 din 5 decembrie 2019 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal pronunțată în dosarul nr. x/2019, cerere de revizuire, întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) C. proc. civ.

Prin Decizia nr. 4256 din data de 9 septembrie 2020 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, pronunțată în dosarul nr. x/2020 s-a admis excepția netimbrării și s-a anulat cererea de revizuire declarată de revizuentul A. împotriva deciziei nr. 6226 din 5 decembrie 2019 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal pronunțată în dosarul nr. x/2019, ca netimbrată.

Împotriva deciziei nr. 4256 din data de 9 septembrie 2020 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, pronunțată în dosarul nr. x/2020, revizuentul A. a formulat cerere de revizuire.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra căii extraordinare de atac

Examinând excepția netimbrării invocată, din oficiu, în ședința publică din data de 1 aprilie 2021, asupra căreia trebuie să se pronunțe cu prioritate, astfel cum impun dispozițiile art. 248 C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 26 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013, cererea de revizuire se taxează cu 100 RON pentru fiecare motiv de revizuire invocat, iar dispozițiile art. 33 alin. (1) din același act normativ statuează în mod expres că "taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, cu excepțiile prevăzute de lege".

În acest sens sunt și dispozițiile art. 148 alin. (6) C. proc. civ., conform cărora:

"Cererile adresate instanțelor judecătorești se timbrează, dacă legea nu prevede altfel", precum și dispozițiile art. 197 din același cod care prevăd în mod expres că "în cazul în care cererea este supusă timbrării, dovada achitării taxelor datorate se atașează cererii. Netimbrarea sau timbrarea insuficientă atrage anularea cererii de chemare în judecată, în condițiile legii."

Din analiza textelor de lege sus citate, rezultă obligația revizuentului de a depune la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru, în cuantumul datorat, astfel încât prin rezoluția din data de 12 octombrie 2020 s-a dispus comunicarea obligației de achitare a taxei judiciare de timbru în cuantum de 100 RON.

De asemenea, conform art. 39 din O.U.G. nr. 80/2013, împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, partea obligată poate formula cerere de reexaminare, la aceeași instanță, în termen de 3 zile de la data comunicării taxei datorate, însă recurentul nu a folosit acest mijloc procesual reglementat de norma specială menționată.

Înalta Curte constată că până la termenul de judecată acordat, deși a fost legal citat cu mențiunea de a achita taxa judiciară de timbru aferentă căii extraordinare de atac a revizuirii, astfel cum rezultă din dovada/procesul-verbal de înmânare a actului de procedură de la filele x, acesta nu a respectat cerința prevăzută de dispozițiile art. 26 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.

Consecința neachitării taxei judiciare de timbru aferentă căii de atac extraordinare a revizuirii este prevăzută de dispozițiile art. 197 din C. proc. civ., sancțiunea fiind nulitatea căii de atac ca netimbrată.

Totodată, Înalta Curte constată că este incidentă în cauză și va examina și excepția nulității căii de atac formulate, pentru lipsa semnăturii.

Potrivit art. 148 din C. proc. civ., "Orice cerere adresată instanțelor judecătorești trebuie să fie formulată în scris și să cuprindă (...) semnătura", iar conform art. 194 din același cod, "Cererea de chemare în judecată va cuprinde: (...) f) semnătura".

Semnătura are rolul de a atesta voința părții cu privire la conținutul actului procedural de învestire a instanței, pe care l-a semnat.

Sancțiunea prevăzută pentru lipsa semnăturii, care este un element esențial al cererii, este, conform art. 196 alin. (1) din C. proc. civ., nulitatea.

Legiuitorul a reglementat, însă, și obligația instanței de a pune în vedere părții că are posibilitatea, într-un anumit termen, de a îndrepta neregularitățile actului de procedură. În acest sens, art. 177 din C. proc. civ. prevede că, ori de câte ori este posibilă înlăturarea vătămării fără anularea actului, judecătorul va dispune îndreptarea neregularităților actului de procedură.

Astfel, deși lipsa semnăturii este sancționată cu nulitatea cererii de chemare în judecată, potrivit art. 196 alin. (1) din C. proc. civ., aceasta poate fi acoperită în condițiile alin. (2) al aceluiași articol, în tot cursul judecății în fața primei instanțe.

Dacă se invocă lipsa de semnătură, partea care lipsește la acel termen va trebui să semneze cererea cel mai târziu la primul termen următor la care este legal citat, fiind înștiințat în acest sens prin citație. În cazul în care reclamantul este în instanță, acesta va semna cererea chiar în ședința în care a fost invocată nulitatea.

Pentru acoperirea lipsei semnăturii, în conformitate cu dispozițiile legale citate, revizuentului A. i s-a pus în vedere, fiind citat în acest sens, să semneze cererea, sub sancțiunea anulării.

Întrucât nu s-a conformat obligației legale de depunere la dosar a unui exemplar semnat al cererii și nici nu s-a prezentat personal pentru a semna cererea, Înalta Curte constată că aceasta nu îndeplinește condițiile de formă stabilite sub sancțiunea nulității.

Analizând cauza și din perspectiva dreptului la un proces echitabil, astfel cum este reglementat și garantat de dispozițiile art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, se constată că, învestită cu constatarea unei încălcări a dreptului la un proces echitabil, în contextul anulării unei cereri de chemare în judecată, în procedura de regularizare reglementată de dispozițiile art. 200 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicat, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că dreptul de acces la instanță nu este unul absolut, acesta putând fi supus limitărilor legale, cu condiția ca dreptul să nu fie afectat în substanța sa. O limitare a dreptului de acces la instanță nu se conciliază cu art. 6 din Convenție decât dacă urmărește un scop legitim și există un raport de rezonabil de proporționalitate între mijloacele folosite și scopul urmărit.

Astfel, prin decizia din 15 aprilie 2014, în cauza Lefter împotriva României, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat neîncălcarea de către Statul român a prevederilor art. 6 din Convenție. S-a reținut că procedura de regularizare a cererii de chemare în judecată, reglementată de art. 200 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., nu se substituie unei cercetări judiciare și nu anticipează faza de admitere a probelor, însă este vorba de o etapă obligatorie, care urmărește a impune reclamanților o anumită disciplină, în vederea evitării oricărei tergiversări în cadrul procedurii, prin urmare o astfel de procedură este prevăzută de lege și urmărește buna administrare a justiției. Curtea a apreciat că anularea cererii reclamantei nu a constituit o ingerință disproporționată în dreptul său de acces la instanță (art. 6 din Convenție), reținând că reclamanta a fost informată de instanță asupra omisiunii sale și de sancțiunea susceptibilă a-i fi aplicată.

Prin urmare, pentru considerentele arătate și în temeiul dispozițiilor art. 486 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., Înalta Curte va dispune anularea cererii de revizuire formulată de A. împotriva deciziei nr. 4256 din 09 septembrie 2020 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, pronunțată în dosarul nr. x/2020.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează cererea de revizuire formulată de A. împotriva deciziei nr. 4256 din 09 septembrie 2020 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Soluția va fi pusă la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.

Pronunțată astăzi, 01 aprilie 2021.