ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 55/2023

Ședința publică din data de 11 ianuarie 2023

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal la data de 17 martie 2021 sub nr. x/2021, numitul A. a solicitat revizuirea deciziei civile nr. 86 din data de 15.01.2021, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr. x/2020.

Prin încheierea din data de 15 aprilie 2021, Curtea de Apel Timișoara – secția contencios administrativ și fiscal a dispus, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., suspendarea judecării cauzei privind pe revizuentul A..

Împotriva încheierii de suspendare din 15 aprilie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara – secția contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs revizuentul A., prin care a solicitat desființarea încheierii atacate și punerea în discuție a aspectelor invocate prin cererea de revizuire.

Prin încheierea de ședință din data de 2 februarie 2022, în temeiul dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., Înalta Curte a dispus suspendarea judecării recursului declarat de A. împotriva încheierii de suspendare din 15 aprilie 2021 a Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal.

II. Soluția instanței de recurs

Examinând excepția de perimare, invocată din oficiu, Înalta Curte constată că aceasta este întemeiată, pentru următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art. 416 alin. (1) și (2) din C. proc. civ.: "(1) Orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părții, timp de 6 luni. (2) Termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părți sau de instanță."

Analizând lucrările dosarului, Înalta Curte reține că, prin încheierea de ședință din 2 februarie 2022, a dispus suspendarea judecării recursului declarat de A., apreciind incidente prevederile art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., întrucât niciuna dintre părți, deși legal citate, nu s-a înfățișat la strigarea pricinii și nici nu a solicitat, în scris, judecarea cauzei în lipsă.

Încheierea de ședință din data de 2 februarie 2022 reprezintă ultimul act de procedură efectuat în cauză, de la această dată începând să curgă termenul de 6 luni prevăzut de art. 416 alin. (1) C. proc. civ., care, în raport de prevederile art. 181 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., s-a împlinit la data de 2 august 2022.

Înalta Curte reține și faptul că în cauză nu a fost formulată de părți, înăuntrul termenului de perimare, nicio cerere de redeschidere a procesului, potrivit art. 415 pct. 1 C. proc. civ., nu s-a mai îndeplinit niciun act de procedură și nu subzistă vreunul din cazurile în care actul de procedură trebuia înfăptuit, din oficiu, de către instanța de judecată.

În consecință, Înalta Curte, față de lipsa de diligență a părților, care a condus la rămânerea cauzei în nelucrare pentru o perioadă mai mare de 6 luni, va constata intervenită sancțiunea perimării recursului, potrivit dispozițiilor art. 420 și art. 421 alin. (2) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția perimării.

Constată perimat recursul declarat de revizuentul A. împotriva încheierii din 15 aprilie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara – secția contencios administrativ și fiscal.

Cu recurs în termen de 5 zile de la pronunțare la Completul de 5 judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 11 ianuarie 2023.