ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1442/2022

Ședința publică din data de 10 martie 2022

Asupra contestației în anulare de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

1.1. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, la data de 21 iulie 2017, sub nr. x/2014, urmare declinării de competență teritorială prin sentința civilă nr. 802/20.03.2015, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul A., în calitate de executor judecătoresc în circumscripția Curții de Apel Timișoara, a formulat contestație împotriva Hotărârii nr. 16/26.09.2014 pronunțată de Comisia Superioară de Disciplină de pe lângă Uniunea Națională a Executorilor Judecătorești din România, în dosar nr. x/2014, solicitând instanței anularea Hotărârii nr. 16/26.09.2014 a Comisiei Superioare de Disciplină de pe lângă Uniunea Națională a Executorilor Judecătorești din România pronunțată în dosarul x/2014

1.2. Hotărârea împotriva căreia s-a formulat contestația în anulare

Prin Decizia nr. 6955 din 17 decembrie 2020 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, pronunțată în dosarul nr. x/2014 s-a respins cererea de suspendare a judecării recursului, formulată de recurentul-reclamant A., ca neîntemeiată.

S-a respinge cererea privind sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, formulată de recurentul-reclamant A..

S-a respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva încheierii de recuzare din 23 noiembrie 2017 și a sentinței civile nr. 56 din 2 martie 2018, pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

1.3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva Decizia nr. 6955 din 17 decembrie 2020 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, pronunțată în dosarul nr. x/2014, reclamantul A. a formulat contestație în anulare, întemeiată pe dispozițiile art. 503 alin. (2) pct. 1 și 3 C. proc. civ., cauza fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2021.

1.4. Încheierea de suspendare a judecății

Prin încheierea de ședință din 3 iunie 2021, Înalta Curte a dispus suspendarea judecării contestației în anulare formulate de contestatorul A. împotriva deciziei civile nr. 6955 din 17 decembrie 2020 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, pentru lipsa părților, în temeiul art. 411 alin. (2) C. proc. civ., constatând faptul că niciuna dintre părți, deși legal citate, nu s-a înfățișat la strigarea pricinii și nici nu a solicitat în scris judecarea cauzei în lipsă.

II. Soluția Înaltei Curții

Examinând cu prioritate excepția de perimare, invocată din oficiu, Înalta Curte constată că este întemeiată, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 416 alin. (1) și (2) din C. proc. civ.:

"(1) Orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părții, timp de 6 luni. (2) Termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părți sau de instanță."

Totodată, potrivit dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.:

"(1) Judecătorul va suspenda judecata: 2. Când niciuna dintre părți, legal citate, nu se înfățișează la strigarea cauzei. Cu toate acestea, cauza se judecă dacă reclamantul sau pârâtul a cerut în scris judecarea în lipsă".

Înalta Curte constată că, la termenul de judecată din data de 3 iunie 2021, a fost dispusă suspendarea judecării contestației în anulare, având în vedere lipsa părților, legal citate, la strigarea pricinii, precum și nedepunerea la dosar a unei cereri scrise de judecare în lipsă.

Încheierea de ședință din data de 3 iunie 2021 reprezintă ultimul act de procedură efectuat în cauză, de la această dată începând să curgă termenul de 6 luni prevăzut de art. 416 alin. (1) C. proc. civ., termen care s-a împlinit la data de 3 decembrie 2021.

Înalta Curte reține și faptul că, în cauză, nu a fost formulată de către părți, înăuntrul termenului de perimare, nicio cerere de redeschidere a procesului, potrivit art. 415 pct. 1 C. proc. civ., republicat, nu s-a mai îndeplinit niciun act de procedură și nu subzistă niciunul din cazurile în care actul de procedură trebuia înfăptuit din oficiu de către instanța de judecată. De asemenea, nu subzistă niciun motiv de suspendare a cursului perimării, din cele prevăzute de art. 418 C. proc. civ., republicat.

În consecință, față de lipsa de diligență a părților, care a condus la rămânerea cauzei în nelucrare pentru o perioadă mai mare de 6 luni, Înalta Curte constată intervenită sancțiunea perimării contestației în anulare, potrivit dispozițiilor art. 420 și art. 421 alin. (2) din C. proc. civ., republicat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimat recursul formulat de reclamantul A. împotriva Deciziei nr. 6955 din 17 decembrie 2020 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, pronunțată în dosarul nr. x/2014.

Cu recurs în 5 zile de la pronunțare la Completul de 5 judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Pronunțată astăzi, 10 martie 2022, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.