Decizia nr. 3702/2021 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — cale de atac împotriva sentinței nr. 56/2018 a Curții de Apel Timișoara

Circumstanțele cauzei. Cererea de chemare în judecată. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, la data de 21 iulie 2017, sub nr. x/2014, urmare declinării de competență teritorială prin sentința civilă nr. 802/20.03.2015, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul A., în calitate de executor judecătoresc în circumscripția Curții de Apel Timișoara, a formulat contestație împotriva Hotărârii nr. 16/26.09.2014 pronunțată de Comisia Superioară de Disciplină de pe lângă Uniunea Națională a Executorilor Judecătorești din România, în dosar nr. x/2014, solicitând instanței anularea Hotărârii nr. 16/26.09.2014 a Comisiei Superioare de Disciplină de pe lângă Uniunea Națională a Executorilor Judecătorești din România pronunțată în dosarul x/2014

Încheierea din 23 noiembrie 2017 și hotărârea primei instanțe Prin încheierea din 23 noiembrie 2017, Curtea de Apel Timișoara a respins cererea de recuzare, formulată de reclamantul A. împotriva doamnei judecător B. în dosarul nr. x/2014. Prin sentința civilă nr. 56 din 2 martie 2018, Curtea de Apel Timișoara a respins acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Uniunea Națională a Executorilor Judecătorești din România, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă și a respins acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Comisia Superioară de Disciplină de pe lângă Uniunea Națională a Executorilor Judecătorești din România și Colegiul Director al Camerei Executorilor Judecătorești de pe lângă Curtea de Apel Timișoara.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva încheierii din 23 noiembrie 2017 și a sentinței civile nr. 56 din 2 martie 2018, pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal a declarat recurs, înregistrat pe rolul ÎCCJ-SCAF la data de 7 mai 2018, sub nr. x/2014*, reclamantul A., întemeiat pe art. 20 din Legea nr. 554/2004, solicitând admiterea recursului, casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare, iar în subsidiar, în rejudecare, admiterea cererii de chemare în judecată, în sensul anulării în tot a Hotărârii nr. 16/26.09.2014, pronunțată de Comisia Superioară de Disciplină a U.N.E.J., ca nelegală și netemeinică, cât și închiderea dosarului disciplinar.

Hotărârea instanței de recurs. Prin încheierea din data de 16 decembrie 2020 pronunțată în dosarul nr. x/2014, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal a respins cererea de intervenție accesorie formulată de petentul C.., ca inadmisibilă, reținând că acesta nu justifică un interes de a interveni în procesul ce se judecă între părțile originare, în sensul dispozițiilor art. 61 C. proc. civ. Prin Decizia nr. 6955 din data de 17 decembrie 2020 pronunțată în dosarul nr. x/2014, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal a respins cererea de suspendare a judecării recursului, formulată de recurentul-reclamant A., ca neîntemeiată; a respins cererea privind sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, formulată de recurentul-reclamant A. și a respins recursul declarat de reclamantul A. împotriva încheierii de recuzare din 23 noiembrie 2017 și a sentinței civile nr. 56 din 2 martie 2018, pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Contestația în anulare. Împotriva încheierii din data de 16 decembrie 2020 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2014, a formulat contestație în anulare petentul C.. prin care a solicitat anularea încheierii de ședință din data de 16.12.2020 și rejudecarea cererii de intervenție, motivat de faptul că citația emisă la data de 11.12.2020 a fost primită la data de 17.12.2020, și pe cale de consecință nu s-a putut prezenta la Înalta Curte de Casație și Justiție la data stabilită - 16.12.2020. Împotriva încheierii din data de 16 decembrie 2020 și a deciziei nr. 6855 din data de 17.12.2020, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2014, a formulat contestație în anulare reclamantul A. prin care a solicitat suspendarea executării Deciziei nr. 6955 din data de 17 decembrie 2020 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, motivat de faptul că acesta nu a fost legal citat pentru termenul de judecată din data de 16.12.2020 și nici nu a fost prezent când a avut loc judecata (motiv al contestației în anulare prevăzut de art. 503 C. proc. civ.). Referitor la soluționarea cererii de intervenție formulată de C., emisă la data de 11.12.2020 pentru termenul de judecată din data de 16.12.2020, arată că aceasta i-a fost comunicată la data de 22.12.2020. Cu privire la cererea de suspendare, a solicitat să se aibă în vedere faptul că sunt indicii temeinice privind anularea deciziei nr. 6855/17.12.2020, iar în cazul în care aceasta nu va fi suspendată și se va proceda la emiterea Ordinului de excludere din profesia de executor judecătoresc, prejudiciile cauzate clienților cât și personal, sunt considerabile și nu vor putea fi îndreptate ulterior.

Apărările formulate în cauză. Prin întâmpinarea formulată, intimata Camera Executorilor Judecătorești de pe lângă Curtea de Apel Timișoara a solicitat respingerea contestației în anulare formulată de intervenientul accesoriu C.. împotriva încheierii din 16.12.2020, ca inadmisibilă întrucât motivele invocate nu se încadrează în condițiile legale necesare a fi îndeplinite pentru admitere unei contestații în anulare.

Examinând contestațiile în anulare, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, Înalta Curte constată că se impune admiterea acestora, pentru considerentele ce vor fi prezentate în continuare. În speță, contestatorii au formulat contestație în anulare împotriva unei decizii pronunțate în calea de atac a recursului și a încheierii de amânare a pronunțării, criticând faptul că soluționarea cauzei s-a făcut în lipsa părților a căror citare nu a fost legal îndeplinită. Contestația în anulare este o cale extraordinară de atac, de retractare, prin care se cere însăși instanței ce a pronunțat hotărârea atacată, în cazurile și în condițiile prevăzute de lege, să-și desființeze propria hotărâre și să procedeze la o nouă judecată. Înalta Curte reține că această cale extraordinară de atac este deschisă exclusiv pentru situațiile prevăzute de art. 503 din C. proc. civ., fără ca instanța de retractare să poată proceda la o reapreciere a probelor sau a dispozițiilor legale aplicabile în cauză. Analizând hotărârea atacată, prin prisma dispozițiilor care reglementează contestația în anulare, Înalta Curte constată că decizia în cauză se circumscrie ipotezei prevăzute de art. 503 alin. (1) din C. proc. civ. În conformitate cu prevederile art. 503 alin. (1) din C. proc. civ. "(1) Hotărârile definitive pot fi atacate cu contestație în anulare atunci când contestatorul nu a fost legal citat și nici nu a fost prezent la termenul când a avut loc judecata". Înalta Curte reține că prin calea de atac a contestației în anulare se tinde la desființarea unei hotărâri, nu pentru că judecata nu a fost bine făcută, ci pentru motivele expres și limitativ prevăzute de lege, iar ipoteza prevăzută de art. 503 alin. (1) din C. proc. civ. se referă la situația în care contestatorul nu a fost legal citat și nici nu a fost prezent la termenul când a avut loc judecata. În cauză, Înalta Curte constată că în contestația în anulare de față se invocă necitarea corespunzătoare a contestatorilor pentru termenul la care a fost soluționată calea de atac a recursului, soluționare care s-a făcut în lipsa părților, aspect care se încadrează motivului de contestație în anulare prevăzut de dispozițiile art. 503 alin. (1) din C. proc. civ. Potrivit dispozițiilor art. 159 C. proc. civ.: "Citația și celelalte acte de procedură, sub sancțiunea nulității, vor fi înmânate părții cu cel puțin 5 zile înaintea termenului de judecată. În cazuri urgente sau atunci când legea prevede în mod expres, judecătorul poate dispune scurtarea termenului de înmânare a citației ori actului de procedură, despre aceasta făcându-se mențiune în citație sau în actul de procedură. Or, Înalta Curte constată că emiterea citațiilor s-a făcut la data de 11.12.2020 și au fost comunicate la data de 22.12.2020, respectiv 17.12.2020 cu încălcarea dispozițiilor sus-citate. Aceeași situație rezultă și în legătură cu actele de procedură emise pe numele intimaților, citațiile au fost emise la data de 11.12.2020 și au fost comunicate acestora la data de 18.12.2020. De asemenea, se vor avea în vedere dispozițiile art. 64 alin. (4) C. proc. civ. potrivit cărora: "Încheierea de respingere ca inadmisibilă a cererii de intervenție poate fi atacată în termen de 5 zile, care curge de la pronunțare pentru partea prezentă, respectiv de la comunicare pentru partea lipsă. Calea de atac este numai apelul, dacă încheierea a fost dată în prima instanță, respectiv numai recursul la instanța ierarhic superioară, în cazul în care încheierea a fost pronunțată în apel. Dosarul se înaintează, în copie certificată pentru conformitate cu originalul, instanței competente să soluționeze calea de atac în 24 de ore de la expirarea termenului. Întâmpinarea nu este obligatorie. Apelul sau, după caz, recursul se judecă în termen de cel mult 10 zile de la înregistrare. Judecarea cererii principale se suspendă până la soluționarea căii de atac exercitate împotriva încheierii de respingere ca inadmisibilă a cererii de intervenție." Pe cale de consecință, având în vedere că instanța de recurs s-a pronunțat asupra recursului prin Decizia nr. 6955 din data de 17 decembrie 2020, în lipsa părților a căror citare nu a fost legal îndeplinită, iar potrivit dispozițiilor art. 64 alin. (4) C. proc. civ. judecarea cererii principale se suspendă până la soluționarea căii de atac exercitate împotriva încheierii de respingere ca inadmisibilă a cererii de intervenție, Înalta Curte constată că această decizie este desființată de drept. Față de aceste aspecte, Înalta Curte constată că la termenul de judecată la care au avut loc dezbaterile asupra cererii de intervenție, precum și asupra cererii de recurs, părțile litigante nu au fost citate cu respectarea dispozițiilor legale, aspect față de care contestațiile în anulare sunt întemeiate și vor fi admise. Temeiul legal al soluției adoptate Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 504 și art. 508 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite contestațiile în anulare formulate de contestatorii C.. și A., va anula încheierea din data de 16 decembrie 2020, în temeiul dispozițiilor art. 64 alin. (4) C. proc. civ., va constata că decizia nr. 6955 din data de 17 decembrie 2020 este desființată de drept și va stabili termen pentru rejudecarea cererii de intervenție și a recursului la data de 24 noiembrie 2021, cu citarea părților. PENTRU ACESTE MOTIVE,