ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 246/2021

Ședința publică din data de 20 ianuarie 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal la data de 22.08.2018, sub nr. x/2018 reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Camera Executorilor Judecătorești de pe Lângă Curtea de Apel București, Uniunea Națională a Executorilor Judecătorești, a solicitat revocarea/anularea dispoziției comunicate prin Adresa nr. x/18.07.2018 și implicit a adresei nr. x/06.06.2018 emise de Ministerul Justiției de respingerea a plângerii prealabile, dar și de respingere a cererii de încetare a suspendării din exercițiul funcției de executor judecătoresc a executorului judecătoresc A. dispuse prin Ordinul nr. 3260/C/10.11.2017, precum și în cazul respingerii primei cereri, admiterea cererii de suspendare a aplicării Ordinului nr. 3260/C/10.11.2017 emis de Ministerul Justiției, până la emiterea unei decizii definitive de condamnarea a executorului A..

Prin sentința civilă nr. 1038 din data de 18.03.2019, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Camera Executorilor Judecătorești de pe lângă Curtea de Apel București, ca neîntemeiată; a admis, în parte, cererea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Camera Executorilor Judecătorești de pe lângă Curtea de Apel București și Uniunea Națională a Executorilor Judecătorești; a anulat adresa nr. x/06.06.2018 și a obligat pârâtul Ministerul Justiției la emiterea ordinului de încetare a suspendării exercitării funcției de executor judecătoresc, cu indicarea formei de exercitare a profesiei, începând cu 27.04.2018; a respins în rest cererea, ca neîntemeiată; a obligat pârâtul Ministerul Justiției la plata către reclamant a sumei de 50 RON reprezentând taxa de timbru, 113,96 RON reprezentând contravaloare transmiteri poștale și copiere acte și 2975 RON reprezentând onorariu de avocat, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva sentinței civile nr. 1038 din data de 18.03.2019, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a declarat recurs pârâtul Ministerul Justiției.

În dezvoltarea motivelor de recurs, pârâtul arată că sentința este pronunțată cu aplicarea greșită a normelor de drept material nelegală, fiind incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În acest sens, arată că instanța de fond a ignorat dispozițiile art. 24 lit. a), art. 25 alin. (1) și art. 50 alin. (1) din Legea nr. 188/2000 având în vedere că, în raport de textul art. 50 din Legea nr. 188/2000, măsura suspendării din funcție durează până la soluționarea procesului penal, potrivit legii, independent de stadiul măsurilor preventive dispuse în cauză. Prin urmare, revocarea măsurilor preventive dispuse inițial nu are nici o înrâurire asupra actului administrativ de suspendarea exercitării funcției de executor judecătoresc care produce efecte până la soluționarea procesului penal.

Motivarea instanței de fond în sensul că "măsura suspendării exercitării funcției subzistă până la soluționarea procesului penal chiar și în situația în care măsura preventivă care a justificat dispunerea suspendării nu mai este menținută este contrară rațiunii legii cuprinsă în regula generală conform căreia suspendarea subzistă pe toată durata menținerii cauzei care a determinat-o" nu poate fi reținută fiind contrară normei legale în vigoare care statuează în mod expres faptul că momentul încetării suspendării este data soluționării procesului penal. Nici argumentul că "există un proiect de modificare a Legii nr. 188/2000 în cadrul căruia se prevede în mod expres că măsura suspendării încetează la momentul încetării măsurii arestării preventive." nu poate justifica soluția instanței de fond câtă vreme o propunere legislativă nu produce efecte juridice, iar forma pe care ar urma să o îmbrace art. 50 din Legea nr. 188/2000 depinde de voința legiuitorului (Parlamentul sau Guvernul României) și nu a Ministerului Justiției.

Reiterează faptul că legiuitorul este liber să stabilească, în funcție de interesul general și cu respectarea normelor privind drepturile și libertățile cetățenilor, condițiile în care urmează sa fie desfășurată o anumită activitate. De vreme ce legiuitorul a considerat că soluționarea procesului penal reprezintă momentul până la care subzistă suspendarea din exercițiul funcției în considerarea interesului public, solicită să se constate că sentința instanței de fond este nelegală și contrară scopului avut în vedere la emiterea normei juridice în discuție.

Potrivit prevederilor art. 25 alin. (1) din Legea nr. 188/2000 "în cazurile prevăzute la art. 24 lit. a), b) și c) suspendarea se dispune de ministrul justiției, din oficiu sau la cererea Consiliului Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești".

Așadar, suspendarea din exercițiul funcției operează de drept în cazurile enumerate anterior, iar atributul constatării unuia dintre acestea revine ministrului justiției care se sesizează fie din oficiu, fie este sesizat de Consiliul Uniunii Executorilor Judecătorești printr-o cerere, ceea ce s-a întâmplat și în prezenta cauză.

Intimatul-reclamant a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Cu privire la examinarea recursului în completul filtru

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin rezoluția din data de 16 iulie 2019, s-a fixat termen de judecată pentru soluționarea cererilor de recurs la data de 20 ianuarie 2021, în ședință publică, cu citarea părților.

Examinând sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

Intimatul-reclamant a învestit instanța de contencios administrativ cu o cerere prin care a solicitat revocarea/anularea dispoziției comunicate prin Adresa nr. x/18.07.2018 și implicit a adresei nr. x/06.06.2018 emise de Ministerul Justiției de respingerea a plângerii prealabile, dar și de respingere a cererii de încetare a suspendării din exercițiul funcției de executor judecătoresc dispuse prin Ordinul nr. 3260/C/10.11.2017, precum și în cazul respingerii primei cereri, admiterea cererii de suspendare a aplicării Ordinului nr. 3260/C/10.11.2017 emis de Ministerul Justiției, până la emiterea unei decizii definitive de condamnarea a executorului A..

Prima instanță a admis, în parte, cererea dedusă judecăți, a anulat adresa nr. x/06.06.2018 și a obligat pârâtul Ministerul Justiției la emiterea ordinului de încetare a suspendării exercitării funcției de executor judecătoresc, cu indicarea formei de exercitare a profesiei, începând cu 27.04.2018 și a respins în rest cererea, ca neîntemeiată.

Învestită cu soluționarea cererii de recurs, Înalta Curte constată că soluția primei instanțe este legală, fiind dată cu interpretarea și aplicarea corectă a prevederilor normative pertinente în raport cu situația de fapt rezultată din probele administrate în cauză.

Referitor la critica privind interpretarea greșită a dispozițiilor art. 24 lit. a), art. 25 alin. (1) și art. 50 alin. (1) din Legea nr. 188/2000, Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 24 lit. a) din Legea nr. 188/2000 exercițiul funcției de executor judecătoresc se suspendă în situațiile prevăzute la art. 49 lit. d) și la art. 50 alin. (1).

Conform dispozițiilor art. 49 lit. d) sancțiunile disciplinare se aplică în raport cu gravitatea faptelor și constau în suspendarea din funcție pe o durată de la o lună la 6 luni, iar potrivit dispozițiilor art. 50 alin. (1) în cazul în care împotriva executorului judecătoresc s-a luat măsura arestării preventive ori a arestului la domiciliu sau în cazul în care s-a dispus în primă instanță condamnarea ori amânarea aplicării pedepsei, ministrul justiției, din oficiu sau la propunerea Consiliului Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești, va lua măsura suspendării din funcție a acestuia până la soluționarea procesului penal, potrivit legii.

Din conținutul acestor dispoziții legale rezultă că, în cazul în care împotriva executorului judecătoresc s-a luat măsura arestării preventive ori a arestului la domiciliu sau în cazul în care s-a dispus în primă instanță condamnarea ori amânarea aplicării pedepsei, ministrul justiției, din oficiu sau la propunerea Consiliului Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești, va lua măsura suspendării din funcție a acestuia până la soluționarea procesului penal, potrivit legii.

Astfel, prin încheierea de ședință din Camera de Consiliu data de 13. X.2017 a judecătorului de drepturi și libertăți de la Curtea de Apel București, secția I Penală, în dosarul nr. x/2017, s-a dispus, în temeiul art. 223 alin. (2) din C. proc. pen. luarea măsurii arestării preventive față de inculpatul A. pentru comiterea infracțiunilor de aderare la un grup infracțional organizat, prev. de art. 367 alin. (1) și alin. (3) din C. pen., raportat la art. 29 alin. (1) lit. a) și c) din Legea nr. 656/2002 și de abuz în serviciu, dacă funcționarul a obținut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit, prev. de art. 297 alin. (1) C. pen., raportat la art. 13

2

din Legea nr. 78/2000, toate cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen.

Prin încheierea de ședință din Camera de Consiliu din data de 7. XI.2017 a judecătorului de drepturi și libertăți de la Curtea de Apel București, secția I Penală, în dosarul nr. x/2017, s-a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a arestului la domiciliu.

Prin încheierea de ședință nr. 53 din Camera de Consiliu din data de 19. I.2018 a judecătorului de drepturi și libertăți de la Curtea de Apel București, secția I Penală, în dosarul nr. x/2018, s-a dispus înlocuirea măsurii preventive a arestului la domiciliu cu măsura preventivă a controlului judiciar.

Prin încheierea de ședință din Camera de Consiliu din data de 26. III.2018 a judecătorului de drepturi și libertăți de la Curtea de Apel București, secția I Penală, în dosarul nr. x/2018, s-a dispus revocarea măsurii preventive a controlului judiciar luată față de inculpatul A., prin încheierea de ședință nr. 53 din Camera de Consiliu din data de 19. I.2018 a judecătorului de drepturi și libertăți de la Curtea de Apel București, secția I Penală, în dosarul nr. x/2018.

Prin urmare, Înalta Curte, în acord cu prima instanță, constată că măsura suspendării este legal menținută doar în cazul în care împotriva executorului judecătoresc ar mai fi în vigoare măsura arestării preventive ori a arestului la domiciliu, în caz contrar devin incidente dispozițiile art. 25 alin. (4) din Legea nr. 188/2000 potrivit cărora "suspendarea încetează dacă au dispărut împrejurările care au determinat-o".

În raport de aceste considerente, adresa nr. x/06.06.2018 emisă de Ministrul Justiției prin care s-a respins cererea intimatului-reclamant de încetare a suspendării exercitării funcției de executor judecătoresc ca urmare a încetării oricărei măsuri preventive dispuse în privința sa în cadrul dosarului penal este nelegală, iar susținerile și criticile recurentului-pârât nu pot fi primite, fiind neîntemeiate.

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

În temeiul art. 451 alin. (1) C. proc. civ., recurentul-pârât va fi obligat la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 3397,64 RON, către intimatul-reclamant A..

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul-pârât Ministerul Justiției împotriva sentinței nr. 1038 din 18 martie 2019, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Obligă recurentul-pârât Ministerul Justiției la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 3397,64 RON către intimatul-reclamant A..

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 20 ianuarie 2021.