ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1319/2021

Ședința publică din data de 3 martie 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a IX a contencios administrativ și fiscal la data de 27.05.2019 pe reclamantul A. în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Camera Executorilor Judecătorești de pe lângă Curtea de Apel București, Uniunea Națională a Executorilor Judecătorești a solicitat să se dispună încetarea suspendării din exercițiul funcției de executor judecătoresc și reluarea exercitării acestei funcții în cadrul unui birou individual cu sediul în circumscriptia municipiului București, Camera Executorilor Judecatorești de pe langa Curtea de Apel București, urmând a obliga pârâtul Ministerul de Justiție la emiterea și comunicarea ordinului și obligarea pârâtului Ministerul de Justiție la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința civilă nr. 713 din data de 30.10.2019, Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a respins excepțiile invocate în cauză, ca neîntemeiate.

A admis acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Camera Executorilor Judecătorești de pe lângă Curtea de Apel București și Uniunea Națională a Executorilor Judecătorești, a anulat adresele nr. x/26.02.2019 și nr. y/27.05.2019 emise de pârât și a obligat pârâtul Ministerul Justiției la emiterea ordinului de încetare a suspendării exercitării funcției de executor judecătoresc și de reluare a exercitării acestei funcții în cadrul unui birou individual cu sediul în circumscripția mun. București, Camera Executorilor Judecătorești de pe lângă Curtea de Apel București, începând cu data de 21.02.2018.

Împotriva sentinței civile nr. 713 din data de 30.10.2019, Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a declarat recurs pârâtul Ministerul Justiției.

În dezvoltarea motivelor de recurs, pârâtul arată că sentința este pronunțată cu aplicarea greșită a normelor de drept material nelegală, fiind incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În acest sens, arată că instanța de fond a ignorat dispozițiile art. 24 lit. a), art. 25 alin. (1) și art. 50 alin. (1) din Legea nr. 188/2000 având în vedere că, în raport de textul art. 50 din Legea nr. 188/2000, măsura suspendării din funcție durează până la soluționarea procesului penal, potrivit legii, independent de stadiul măsurilor preventive dispuse în cauză. Prin urmare, revocarea măsurilor preventive dispuse inițial nu are nici o înrâurire asupra actului administrativ de suspendarea exercitării funcției de executor judecătoresc care produce efecte până la soluționarea procesului penal.

Motivarea instanței de fond în sensul că "măsura suspendării exercitării funcției subzistă până la soluționarea procesului penal chiar și în situația în care măsura preventivă care a justificat dispunerea suspendării nu mai este menținută este contrară rațiunii legii cuprinsă în regula generală conform căreia suspendarea subzistă pe toată durata menținerii cauzei care a determinat-o" nu poate fi reținută fiind contrară normei legale în vigoare care statuează în mod expres faptul că momentul încetării suspendării este data soluționării procesului penal.

De vreme ce legiuitorul a considerat că soluționarea procesului penal reprezintă momentul până la care subzistă suspendarea din exercițiul funcției în considerarea interesului public, solicită să se constate că sentința instanței de fond este nelegală și contrară scopului avut în vedere la emiterea normei juridice în discuție.

Potrivit prevederilor art. 25 alin. (1) din Legea nr. 188/2000 "în cazurile prevăzute la art. 24 lit. a), b) și c) suspendarea se dispune de ministrul justiției, din oficiu sau la cererea Consiliului Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești".

Așadar, suspendarea din exercițiul funcției operează de drept în cazurile enumerate anterior, iar atributul constatării unuia dintre acestea revine ministrului justiției care se sesizează fie din oficiu, fie este sesizat de Consiliul Uniunii Executorilor Judecătorești printr-o cerere, ceea ce s-a întâmplat și în prezenta cauză.

Intimatul-reclamant a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Cu privire la examinarea recursului în completul filtru

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin rezoluția din data de 16 iulie 2019, s-a fixat termen de judecată pentru soluționarea cererilor de recurs la data de 20 ianuarie 2021, în ședință publică, cu citarea părților.

Examinând sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

Intimatul-reclamant a învestit instanța de contencios administrativ cu o cerere prin care a solicitat să se dispună încetarea suspendării din exercițiul funcției de executor judecătoresc și reluarea exercitării acestei funcții în cadrul unui birou individual cu sediul în circumscriptia municipiului București, Camera Executorilor Judecatorești de pe langa Curtea de Apel București, urmând a obliga pârâtul Ministerul de Justiție la emiterea și comunicarea ordinului și obligarea pârâtului Ministerul de Justiție la plata cheltuielilor de judecată.

Prima instanță a admis cererea dedusă judecății, a anulat adresele nr. x/26.02.2019 și nr. y/27.05.2019 emise de pârât și a obligat pârâtul Ministerul Justiției la emiterea ordinului de încetare a suspendării exercitării funcției de executor judecătoresc și de reluare a exercitării acestei funcții în cadrul unui birou individual cu sediul în circumscripția mun. București, Camera Executorilor Judecătorești de pe lângă Curtea de Apel București, începând cu data de 21.02.2018.

Învestită cu soluționarea cererii de recurs, Înalta Curte constată că soluția primei instanțe este legală, fiind dată cu interpretarea și aplicarea corectă a prevederilor normative pertinente în raport cu situația de fapt rezultată din probele administrate în cauză.

Referitor la critica privind interpretarea greșită a dispozițiilor art. 24 lit. a), art. 25 alin. (1) și art. 50 alin. (1) din Legea nr. 188/2000, Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 24 lit. a) din Legea nr. 188/2000 exercițiul funcției de executor judecătoresc se suspendă în situațiile prevăzute la art. 49 lit. d) și la art. 50 alin. (1).

Conform dispozițiilor art. 49 lit. d) sancțiunile disciplinare se aplică în raport cu gravitatea faptelor și constau în suspendarea din funcție pe o durată de la o lună la 6 luni, iar potrivit dispozițiilor art. 50 alin. (1) în cazul în care împotriva executorului judecătoresc s-a luat măsura arestării preventive ori a arestului la domiciliu sau în cazul în care s-a dispus în primă instanță condamnarea ori amânarea aplicării pedepsei, ministrul justiției, din oficiu sau la propunerea Consiliului Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești, va lua măsura suspendării din funcție a acestuia până la soluționarea procesului penal, potrivit legii.

Din conținutul acestor dispoziții legale rezultă că, în cazul în care împotriva executorului judecătoresc s-a luat măsura arestării preventive ori a arestului la domiciliu sau în cazul în care s-a dispus în primă instanță condamnarea ori amânarea aplicării pedepsei, ministrul justiției, din oficiu sau la propunerea Consiliului Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești, va lua măsura suspendării din funcție a acestuia până la soluționarea procesului penal, potrivit legii.

Astfel, prin încheierea de ședință din Camera de Consiliu data de 13. X.2017 a judecătorului de drepturi și libertăți de la Curtea de Apel București, secția I Penală, în dosarul nr. x/2017, s-a dispus, în temeiul art. 223 alin. (2) din C. proc. pen. luarea măsurii arestării preventive față de inculpatul A. pe o durată de 30 de zile, de la data de 13.10.2017 până la data de 11.11.2017 pentru comiterea infracțiunilor de aderare la un grup infracțional organizat, prev. de art. 367 alin. (1) și alin. (3) din C. pen., raportat la art. 29 alin. (1) lit. a) și c) din Legea nr. 656/2002 și de abuz în serviciu, dacă funcționarul a obținut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit, prev. de art. 297 alin. (1) C. pen., raportat la art. 13

2

din Legea nr. 78/2000, toate cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen.

Prin încheierea de ședință din Camera de Consiliu din data de 21.12.2017 a judecătorului de drepturi și libertăți de la Curtea de Apel București, secția I Penală, în dosarul nr. x/2017, s-a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a arestului la domiciliu.

Prin încheierea de ședință din Camera de Consiliu din data de 19. I.2018 a judecătorului de drepturi și libertăți de la Curtea de Apel București, secția I Penală, în dosarul nr. x/2018, s-a dispus înlocuirea măsurii preventive a arestului la domiciliu cu măsura preventivă a controlului judiciar.

Parchetul a formulat cerere de prelungire a mandatului de arestare, în dosarul nr. x/2018, la data de 19.01.2018 ÎCCJ a înlocuit măsura arestării preventive cu măsura preventivă a arestului la domiciliu.

Prin încheierea din 21.02.2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția Penală pronunțată în dosarul nr. x/2018 s-a dispus înlocuirea măsurii arestului la domiciliul luată față de reclamantul A. cu măsura preventivă a controlului judiciar pe o perioadă de 60 de zile începând cu data de 21.02.2018 până la 21.04.2018.

Măsura controlului judiciar a încetat de drept la data de 17.12.2018, ora 24, așa cum rezultă din adresa emisă în dosarul nr. x/2016 de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Structura de Combatere a Criminalității Organizate.

Prin urmare, Înalta Curte, în acord cu prima instanță, constată că măsura suspendării este legal menținută doar în cazul în care împotriva executorului judecătoresc ar mai fi în vigoare măsura arestării preventive ori a arestului la domiciliu, în caz contrar devin incidente dispozițiile art. 25 alin. (4) din Legea nr. 188/2000 potrivit cărora "suspendarea încetează dacă au dispărut împrejurările care au determinat-o".

În raport de aceste considerente, adresa nr. x/26.02.2019 emisă de Ministrul Justiției prin care s-a respins cererea intimatului-reclamant de încetare a suspendării exercitării funcției de executor judecătoresc ca urmare a încetării oricărei măsuri preventive dispuse în privința sa în cadrul dosarului penal este nelegală, iar susținerile și criticile recurentului-pârât nu pot fi primite, fiind neîntemeiate.

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul-pârât Ministerul Justiției împotriva sentinței nr. 713 din 30 octombrie 2019, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 3 martie 2021.