ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1712/2020

Ședința publică din data de 25 martie 2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată la data de 23.03.2016 pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, și precizată la 25.03.2016 și 01.04.2016, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Uniunea Națională a Executorilor Judecătorești, Comisia Superioară de Disciplină din cadrul Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești, Camera Executorilor Judecătorești de pe lângă Curtea de Apel București și Consiliul de Disciplină din cadrul Camerei Executorilor Judecătorești de pe lângă Curtea de Apel București:

- anularea Hotărârii nr. 24/27.10.2015 emise de Consiliul de Disciplină al Camerei Executorilor Judecătorești de pe lângă Curtea de Apel București, în sensul respingerii acțiunii disciplinare și înlăturării sancțiunii prevăzute de art. 49 lit. b) din Legea nr. 188/2000, respectiv avertisment;

- anularea Hotărârii nr. 03/04.03.2016 emise de Comisia Superioară de Disciplină a Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești, în sensul respingerii acțiunii disciplinare și înlăturării sancțiunii prevăzute de art. 49 lit. e) din Legea nr. 188/2000, respectiv excluderea din profesia de executor judecătoresc;

- suspendarea executării hotărârii nr. 03/04.03.2016 până la soluționarea definitivă a cauzei;

- obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința civilă nr. 4221 din 28 decembrie 2016, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților Uniunea Națională a Executorilor Judecătorești și Comisia Superioară de Disciplină a Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești; a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Camera Executorilor Judecătorești de pe lângă Curtea de Apel București și a respins, în consecință, acțiunea formulată în contradictoriu cu această pârâtă; a respins în tot acțiunea reclamantei A., în contradictoriu cu pârâții Comisia Superioară de Disciplină a Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești din România, Camera Executorilor Judecătorești de pe lângă Curtea de Apel București, Consiliul de Disciplină al Camerei Executorilor Judecătorești de pe lângă Curtea de Apel București, Ministerul Justiției - Ministrul Justiției și Uniunea Națională a Executorilor Judecătorești din România, ca fiind neîntemeiată.

Împotriva sentinței civile nr. 4221 din 28 decembrie 2016 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a declarat recurs reclamanta A., întemeiat pe motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond.

În motivarea recursului recurenta susține că hotărârea Comisiei Superioare de Disciplină nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, iar cu privire la motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., consideră că nu i-a fost respectat dreptul la apărare în fața Comisiei Superioare de Disciplină, întrucât cererea de amânare i-a fost respinsă.

Recurenta-reclamantă invocă interpretarea eronată a dispozițiilor art. 48 din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătorești, apreciind că în speță Camera Executorilor Judecătorești de pe lângă Curtea de Apel București și Consiliul de Disciplină al Camerei Executorilor Judecătorești de pe lângă Curtea de Apel București au calitate procesuală pasivă.

De asemenea, invocă interpretarea eronată a dispozițiilor 222 C. proc. civ. coroborat cu art. 72 din OMJ nr. 210/2001; a art. 75 din OMJ nr. 210/2001; a art. 951 C. proc. civ. coroborat cu art. 535 și art. 539 C. civ. a art. 957 C. proc. civ. coroborat cu art. 954-959 C. proc. civ. și a art. 49 din OMJ nr. 210/2001.

4.1. Intimatul-pârât Ministerul Justiției a formulat întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului și menținerea hotărârii recurate ca temeinică și legală.

4.2. Intimata-pârâtă Comisia Superioară de Disciplină din cadrul Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești a formulat întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului, invocând excepția lipsei calității sale procesuale pasive.

4.3. Intimata-pârâtă Uniunea Națională a Executorilor Judecătorești a formulat întâmpinare, prin care solicită în principal, admiterea excepției lipsei calității sale procesuale pasive, iar în subsidiar solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca temeinică și legală a sentinței recurate.

4.4. Intimata-pârâtă Camera Executorilor Judecătorești de pe lângă Curtea de Apel București a formulat întâmpinare, prin care invocă în privința sa excepția lipsei calității procesuale pasive, apreciind că prima instanță în mod corect a admis această excepție, sens în care solicită scoaterea sa din cauză.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată în raport cu motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul este fondat.

2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante.

Reclamanta A. a învestit instanța de contencios administrativ cu o acțiune prin care a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Uniunea Națională a Executorilor Judecătorești, Comisia Superioară de Disciplină din cadrul Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești, Camera Executorilor Judecătorești de pe lângă Curtea de Apel București și Consiliul de Disciplină din cadrul Camerei Executorilor Judecătorești de pe lângă Curtea de Apel București: anularea Hotărârii nr. 24/27.10.2015 emise de Consiliul de Disciplină al Camerei Executorilor Judecătorești de pe lângă Curtea de Apel București; anularea Hotărârii nr. 03/04.03.2016 emise de Comisia Superioară de Disciplină a Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești și suspendarea executării hotărârii nr. 03/04.03.2016 până la soluționarea definitivă a cauzei.

Prin hotărârea nr. 24/27.10.2015, emisă de Consiliul de Disciplină al Camerei Executorilor Judecătorești de pe lângă Curtea de Apel București, a fost admisă acțiunea disciplinară și a fost aplicată reclamantei sancțiunea avertismentului, reținându-se existența abaterii disciplinare sesizate și principiul aplicării graduale a sancțiunilor disciplinare.

Aceasta hotărâre a fost contestată de reclamantă și de Ministerul Justiției, iar prin hotărârea nr. 03/04.03.2016 a Comisiei Superioare de Disciplină a Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești, s-a respins contestația reclamantei și a fost admisă contestația Ministerului Justiției, modificându-se hotărârea contestată sub aspectul individualizării sancțiunii, în sensul că a fost dispusă sancțiunea excluderii reclamantei din profesia de executor judecătoresc.

La termenul de judecată din 12 martie 2020 s-a depus la dosar Ordinul Ministrului Justiției nr. 5004/C/2019 din 29 noiembrie 2019 al Ministrului Justiției, prin care recurenta-reclamantă a fost exclusă din profesia de executor judecătoresc începând cu data de 31.10.2019, ca urmare a sentinței penale nr. 134/F/29.06.2017, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, modificată în parte și rămasă definitivă prin decizia penală nr. 341/A/31.10.2019, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, prin care recurenta-reclamantă a fost condamnată la pedeapsa de 5 ani închisoare.

Potrivit art. 50 alin. (2) din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătorești:

"(2) Ministrul justiției dispune excluderea din profesie a executorului judecătoresc condamnat în condițiile prevăzute la art. 23 alin. (1) lit. e), începând cu data rămânerii definitive a hotărârii judecătorești de condamnare."

În consecință, deși în cauza de față s-a solicitat anularea unor acte emise în procedura de cercetare disciplinară, acele acte, chiar neanulate, nu își mai produc efectele juridice din moment ce s-a dispus excluderea reclamantei din profesie ca urmare a rămânerii definitive a hotărârii penale de condamnare la pedeapsa închisorii.

Cu alte cuvinte, excluderea reclamantei din profesie ca urmare a rămânerii definitive a hotărârii penale de condamnare la pedeapsa închisorii lasă fără obiect procedura de cercetare disciplinară, inclusiv sub aspectul actelor întocmite în acea etapă.

În aceste condiții, Înalta Curte constată că acțiunea reclamantei a rămas fără obiect și urmează a fi respinsă ca atare.

Înalta Curte are în vedere și prevederile art. 29 și art. 32 din C. proc. civ., reținând că unul dintre elementele acțiunii civile este, alături de părți și cauză, obiectul cererii, respectiv pretenția concretă a reclamantului, condiție generală care vizează orice cerere în justiție și care se impune a fi îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, pe tot parcursul soluționării cauzei, atât la momentul introducerii cererii de chemare în judecată, cât și la momentul exercitării și soluționării căilor de atac.

Referitor la excepțiile lipsei calității procesuale pasive a pârâților Uniunea Națională a Executorilor Judecătorești și Comisia Superioară de Disciplină a Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești, precum și a pârâtei Camera Executorilor Judecătorești de pe lângă Curtea de Apel București, Înalta Curte constată că acestea vizează cererea de chemare în judecată, și nu faza recursului, iar, pe de altă parte, având în vedere că prezenta cauză a fost soluționată pe excepția lipsei de obiect, acest aspect face de prisos examinarea respectivelor excepții.

Cu toate acestea, Înalta Curte constată că prin întâmpinarea formulată, intimata-pârâtă Uniunea Națională a Executorilor Judecătorești a reiterat și în recurs excepția lipsei calității sale procesuale pasive.

Cu privire la acest aspect, se reține că prima instanță a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești, care nu a formulat recurs împotriva soluției de respingere a excepției, astfel că soluționarea acesteia a intrat în puterea de lucru judecat.

2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de A. împotriva sentinței civile nr. 4221 din 28 decembrie 2016 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal; va casa, în parte, sentința recurată și, rejudecând: va respinge acțiunea formulată de reclamanta A., ca rămasă fără obiect, menținând soluția pronunțată cu privire la excepțiile invocate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de A. împotriva sentinței civile nr. 4221 din 28 decembrie 2016 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează, în parte, sentința recurată și, rejudecând:

Respinge acțiunea formulată de reclamanta A., ca rămasă fără obiect.

Menține soluția pronunțată cu privire la excepțiile invocate.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 25 martie 2020.