Decizia nr. 2724/2020 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs împotriva sentinței nr. 1991/2017 a Curții de Apel București

Ședința publică din data de 23 iunie 2020 Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1 Obiectul acțiunii Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII a contencios administrativ și la data de 05.10.2016, sub nr. x/2016, contestatorul Biroul Executorului Judecătoresc A., a chemat în judecată pe pârâții Uniunea Națională a Executorilor Judecătorești, Comisia Superioară de Disciplină a Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești și Colegiul Director al Camerei Executorilor Judecătorești de pe lângă Curtea de Apel București, solicitând instanței de contencios administrativ ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună admiterea prezentei contestații, anularea Hotărârii nr. 16/16.09.

2016, pronunțată de Comisia Superioara de Disciplina a Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești, în dosarul nr. ll/CSD/2016, pe care o consideră netemeinică și nelegală. 2 Soluția instanței de fond Prin sentința civilă nr. 1991 din 29 mai 2017 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal s-a admis acțiunea formulată de reclamant, ca întemeiată. S-a dispus anularea Hotărârii nr. 16/16.09.2016 emisă de Comisia Superioară de Disciplină a Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești și Hotărârea nr. 37/19.01.2016 emisă de Comisia Superioară de Disciplină a Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești de pe lângă Curtea de Apel București. 3 Recursul Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâta Uniunea Națională a Executorilor Judecătorești, criticând-o pentru nelegalitate.

Prin calea de atac formulată s-a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței și respingerea cererii de chemare în judecată. 4 Procedura în fața instanței de recurs Prin declarația depusă la data de 29 mai 2020 recurenta - pârâtă Uniunea Națională a Executorilor Judecătorești, a precizat că înțelege să renunțe la judecata recursului, în temeiul art. 243 și art. 406 din C. proc. civ. Intimatul - reclamant și-a exprimat acordul cu privire la cererea de renunțare la judecarea recursului.

5 Considerentele și soluția instanței de recurs Înalta Curte, sesizată cu soluționarea recursului, constată faptul că recurenta - pârâtă a formulat cerere de renunțare la judecata recursului prin declarația depusă la data de 29 mai 2020 prin poștă electronică și, în original, la data de 4 iunie 2020. Manifestarea de voință, în sensul de a se renunța la judecata recursului, reprezintă o desistare, un act de dispoziție al recurentei, care nu este supus cenzurii instanței de judecată, conform principiului disponibilității care guvernează procesul civil. Deși sub aspectul formei, recurenta - pârâtă și-a intitulat cererea ca fiind o "renunțare la judecată", Înalta Curte, fiind datoare în virtutea dispozițiilor art. 22 alin. (4) din C. proc.

civ., de a da o calificare juridică corectă a actului, în raport de voința reală a părților cu privire la efectele cererii de renunțare, constată că sunt incidente în cauză dispozițiile art. 463 alin. (1) teza a II a din C. proc. civ., care reglementează Achiesarea la hotărâre ca reprezentând renunțarea unei părți la calea de atac pe care o putea folosi ori pe care a exercitat-o deja împotriva tuturor sau a anumitor soluții din respectiva hotărâre. În raport de dispozițiile legale mai sus arătate, Înalta Curte va lua act de cererea recurentei-pârâte Uniunea Națională a Executorilor Judecătorești de renunțare la judecarea recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Ia act de cererea recurentei pârâte Uniunea Națională a Executorilor Judecătorești de renunțare la recursul declarat împotriva sentinței civile nr. 1991 din 29 mai 2017 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 23 iunie 2020.