ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5942/2021

Ședința publică din data de 25 noiembrie 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 24.04.2018, sub dosar nr. x/2018, reclamantul Ministerul Justiției a chemat în judecată pe pârâtul A. - membru al Camerei Executorilor Judecătorești de pe lângă Curtea de Apel București, atacând în anulare Hotărârea nr. 11/16.03.2018 pronunțată de Comisia Superioară de Disciplină din cadrul U.N.E.J. în dosarul nr. x/2017, prin care a fost respinsă contestația formulată de ministrul justiției împotriva Hotărârii nr. 21/11.10.2016, pronunțată în dosarul nr. x/2016 de Consiliul de Disciplină al C.E.J. București, privind pe executorul judecătoresc A., cu consecința admiterii în tot a acțiunii disciplinare formulate de ministrul justiției și a aplicării unei sancțiuni mai severe executorului judecătoresc A., raportat la gravitatea abaterii disciplinare săvârșite.

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 03.05.2018 sub dosar nr. x/2018, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâții Ministerul Justiției, Camera Executorilor Judecătorești de pe lângă Curtea de Apel București, Consiliul de Disciplină al Camerei Executorilor Judecătorești de pe lângă Curtea de Apel București, Uniunea Națională a Executorilor Judecătorești și Comisia Superioară de Disciplină a Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești solicitând anularea Hotărârii nr. 21/11.10.2016 a Consiliului de disciplină al Camerei Executorilor Judecătorești de pe lângă Curtea de Apel București în dosarul nr. x/2016 menținută prin Hotărârea nr. 11/16.03.2018 pronunțată de Comisia Superioară de Disciplină a Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești în dosarul nr. x/2017, cu consecința înlăturării sancțiunii disciplinare "Avertisment" aplicate, precum și a obligației de a achita suma de 1.023,15 RON reprezentând cheltuieli ocazionate de soluționarea acțiunii disciplinare.

Prin încheierea din data de 31.10.2018 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2018, s-a admis excepția conexității, cu consecința conexării dosarului nr. x/2018 la dosarul nr. x/2018 și trimiterea cauzei la Completul 33 Fond, mai întâi învestit.

Prin sentința civilă nr. 1006 pronunțată la data de 15 martie 2019, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal (veche) a respins ca inadmisibilă, în condițiile art. 78 din C. proc. civ. cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul Ministerul Justiției, în contradictoriu cu pârâta A., membru al Camerei Executorilor Judecătorești de pe lângă Curtea de Apel București,

A admis excepția lipsei calității procesuale pasive, invocată de pârâtele Camera Executorilor Judecătorești de pe lângă Curtea de Apel București, și Uniunea Națională a Executorilor Judecătorești, respingând în consecință cererea de chemare în judecată conexă formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu părțile pârâte menționate.

Totodată, a respins ca neîntemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive, invocată de pârâții Consiliul de Disciplină al Camerei Executorilor Judecătorești de pe lângă Curtea de Apel București și Comisia Superioară de Disciplină a Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești în legătură cu cererea de chemare în judecată conexă formulată de reclamanta A..

A admis în parte cererea de chemare în judecată conexă formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Consiliul de Disciplină al Camerei Executorilor Judecătorești de pe lângă Curtea de Apel București, și Comisia Superioară de Disciplină a Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești,

A anulat în parte Hotărârea nr. 11/16.03.2018 a Comisiei Superioare de Disciplină a Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești, în ceea ce privește soluționarea contestației formulate de executorul judecătoresc A. și obligarea executorului judecătoresc A. la plata sumei de 1023,15 RON cheltuieli ocazionate de soluționare.

A anulat în parte Hotărârea nr. 21/11.10.2016 a Consiliului de Disciplină al Camerei Executorilor Judecătorești de pe lângă Curtea de Apel București, în ceea ce privește admiterea în parte a acțiunii disciplinare, fapta reținută ca abatere disciplinară, sancțiunea aplicată și obligarea executorului judecătoresc A. la plata sumei de 150 RON cheltuieli ocazionate de soluționare.

Ministerul Justiției a formulat recurs împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond, întemeiat pe motivul de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., criticând hotărârea recurată pe două considerente.

Astfel, sub un prim aspect se consideră că instanța de fond în mod nelegal a respins ca inadmisibilă acțiunea formulată de Ministerul Justiției, susținându-se că nu a existat o opoziție din partea acestuia pentru introducerea în cauză, în temeiul dispozițiilor art. 78 alin. (3) C. proc. civ., a Consiliului de Disciplină al Camerei Executorilor Judecătorești București și a Comisiei Superioară de Disciplină din cadrul UNEJ, în măsura în care instanța de judecată aprecia necesară soluționarea cauzei și în contradictoriu cu aceste două instituții.

Arată recurentul că introducerea în cauză a unui terț poate avea loc și în situația în care numai una dintre părți se manifestă în acest sens, manifestare ce există în cauză atâta vreme cât prin încheierea din 31.10.2018 pronunțată în dosarul nr. x/2018 s-a dispus conexarea la prezentul dosar a cererii prin care reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Camera Executorilor Judecătorești de pe lângă Curtea de Apel București, Consiliul de Disciplină al Camerei Executorilor Judecătorești și Comisia Superioară de Disciplină a Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești anularea Hotărârii nr. 21/11.10.2016 a Consiliului de Disciplină al Camerei Executorilor Judecătorești de pe lângă Curtea de Apel București în dosarul nr. x/2016 menținută prin Hotărârea nr. 11/16.03.2018 pronunțată de Comisia Superioară de Disciplină a Uniunii naționale a Executorilor Judecătorești în dosarul nr. x/2017

Prin cea de-a doua critică formulată se arată că hotărârea este nelegală întrucât cheltuielile de executare solicitate de executorul judecătoresc A. nu au respectat dispozițiile legale, cu referire expresă la dispozițiile art. 670 alin. (3) C. proc. civ.

Se arată de către recurent că toate cheltuielile de executare trebuie să fie dovedite pentru a putea fi stabilite prin încheiere și recuperate de la debitor potrivit alin. (4) al art. 670 din C. proc. civ., și de asemenea, cheltuielile de executare silită pot fi stabilite numai în condițiile legii așa cum rezultă din dispozițiile legale invocate atât în ce privește onorariul cât și în ce privește celelalte cheltuieli de executare silită la care face referire pct. 7 din art. 670 C. proc. civ.

Sub acest aspect arată recurentul că onorariul executoriului judecătoresc este unic, cuvenit pentru activitatea prestată în cadrul executării silite neexistând temei legal pentru ca separat de acesta, să se stabilească cheltuieli de executare în raport cu alte/anumite acte de executare.

Sintagma "cheltuiala executorului judecătoresc" ca parte componentă a onorariului său include costurile de natură logistică a actelor/lucrărilor efectuate de acesta, executorului judecătoresc fiindu-i interzis de a stabili noi taxe, tarife ori cheltuieli în sarcina părților, prin adăugarea la lege, pentru acte de executare silită sau lucrări la a căror îndeplinire este obligat în temeiul legii, cu excepție celor enumerate la pct. 5-7 de la alin. (3) art. 670 C. proc. civ.

Or, în cauză, executorul judecătoresc A. a inclus în cuprinsul încheierilor de stabilire a cheltuielilor de executare silită sume prevăzute într-un act normativ abrogat în mod expres la data întocmirii acesteia apreciind că aceste dispoziții legale, chiar abrogate, pot ultraactiva, iar executorii judecătorești se pot raporta la acesta.

De asemenea, se arată că raportat la încheierea din data de 28.07.2015, cu excepția onorariului executoriului judecătoresc care a fost stabilit în mod corect, au fost incluse și cheltuieli a căror dovedire nu s-a realizat în cauză.

Totodată, se arată și că prin încheierea din data de 24.08.2015 au fost majorate cheltuielile de executare silită, sume ce nu au fost dovedite raportat la activitatea efectuată, și nu au temei legal nefiind prevăzute de dispozițiile art. 670 alin. (4) C. proc. civ.

În ce privește procesele-verbale de îndeplinire a procedurii, s-a constatat că pentru aceeași lucrare (comunicarea actelor de procedură) s-au stabilit și încasat în mod nelegal cheltuieli duble și nedovedite în cuantum excesiv de 1040 RON reprezentând totalul cheltuielilor denumite "procese-verbale de îndeplinire a procedurii", nefiind întocmite procese-verbale ca acte de executare silită.

Tot în mod nelegal a procedat executorul judecătoresc și în ce privește stabilirea și încasarea unor sume de bani cu titlu de "onorariu calcul penalități".

În concluzie solicită recurentul admiterea recursului, casarea hotărârii și modificarea acesteia, în sensul respingerii excepției inadmisibilității cererii de chemare în judecată formulate de către Ministerul Justiției și admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată, iar în ce privește acțiunea executorului judecătoresc A. respingerea acesteia ca neîntemeiată.

În cauză, au formulat întâmpinare executorul judecătoresc A. prin care a solicitat respingerea recursului formulat cu consecința menținerii sentinței civile nr. 1006/15.03.2019 ca temeinică și legală, precum și Comisia Superioară de Disciplină a Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a Comisiei cu motivarea că aceasta nu are calitate de parte în cauză, fiind un organ jurisdicțional prevăzut de lege având în competență atribuirea de soluționare a primei căi de atac, respectiv a contestațiilor formulate de părți împotriva hotărârilor pronunțate de către Consiliile de Disciplină ale Camerei Executorilor Judecătorești teritoriale în conformitate cu prevederile art. 48 alin. (5) din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătorești și ale art. 76 din OMJ nr. 210/2001 privind Regulamentul de punere în aplicare a acestei legi.

Susține, de asemenea, ca în cauză operează excepția lipsei calității procesuale pasive și în privința Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești cât și în privința Camerei Executorilor Judecătorești teritorială având în vedere faptul că, potrivit prevederilor art. 48 alin. (1) din Legea nr. 188/2000 și ale art. 167 alin. (1) din Regulamentul de punere în aplicare a acestei legi titularii acțiunii disciplinare sunt Colegiul Director al Camerei Executorilor Judecătorești sau Ministrul Justiției.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

În ce privește primul motiv de recurs constată Înalta Curte caracterul nefondat al acestuia.

Recurentul-reclamant a învestit instanța de contencios administrativ cu o cerere prin care a solicitat anularea Hotărârii nr. 11/16.03.2018 pronunțată de Comisia Superioară de Disciplină din cadrul UNEJ în dosarul nr. x/2017, prin care a fost respinsă contestația formulată de ministrul justitției împotriva Hotărârii nr. 21/11.10.2016 pronunțată în dosarul nr. x/2016 de Consiliul de Disciplină al CEJ București privind pe xecutorul judecătoresc A..

Prima instanță a respins ca inadmisibilă acțiunea formulată de Ministerul Justiției în contradictoriu cu pârâta A., membru al Camerei Executorilor Judecătorești de pe lângă Curtea de Apel București, reținând, în esență, că raportul juridic dedus judecății impunea introducerea în cauză în calitate de pârâți a Consiliului de Disciplină din cadrul Camerei Executorilor Judecătorești și a Comisiei Superioare de Disciplină a Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești, fie încă de la redactarea cererii de chemare în judecată sau prin modificarea acesteia de către partea reclamantă, fie prin recurgerea de către părțile procesuale la mecanismul pus la dispoziție de legiuitor prin art. 16

1

din Legea nr. 554/2004 raportat la art. 78 C. proc. civ., pricina neputând fi soluționată fără participarea acestor subiecte de drept, dat fiind că se deduce în esență controlului judiciar analiza de legalitate a unor acte administrative jurisdicționale emise de acele autorități publice.

Constată Înalta Curte că soluția primei instanțe este legală, fiind împărtășită și de instanța de control judiciar, pentru că reflectă interpretarea și aplicarea corectă a prevederilor normative pertinente prin raportare la circumstanțele de fapt ale litigiului.

Învestită cu soluționarea cererii de recurs, Înalta Curte constată că potrivit dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., casarea unor hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material. Prin intermediul acestui motiv de recurs poate fi invocată numai încălcarea sau aplicarea greșită a legii materiale, nu și a legii procesuale. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii atunci când instanța, deși a recurs la textele de lege aplicabile speței, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omițând unele condiții pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greșit.

În cauza de față acest motiv nu este incident, având în vedere că interpretarea pe care prima instanță a dat-o dispozițiilor legale este corectă.

Astfel, potrivit dispozițiilor art. 78 alin. (2) din C. proc. civ.:

"În materie contencioasă, când raportul juridic dedus judecății o impune, judecătorul va pune în discuția părților necesitatea introducerii în cauză a altor persoane. Dacă niciuna dintre părți nu solicită introducerea în cauză a terțului, iar judecătorul apreciază că pricina nu poate fi soluționată fără participarea terțului, va respinge cererea, fără a se pronunța pe fond."

În același sens sunt și dispozițiile art. 16

1

din Legea nr. 554/2004 potrivit cărora:

"Când raportul juridic dedus judecății o impune, instanța de contencios administrativ va pune în discuția părților necesitatea introducerii în cauză a altei persoane. Dacă niciuna dintre părți nu solicită introducerea în cauză a terțului și instanța apreciază că pricina nu poate fi soluționată fără participarea terțului, aceasta va respinge cererea fără a se pronunța în fond".

Având în vedere că aceste dispoziții sunt de strictă interpretare și impun în sarcina instanței doar obligația de a pune în discuția părților necesitatea introducerii în cauză a altei persoane, nu poate fi primită critica recurentului-reclamant conform căreia nu s-a opus introducerii în cauză din oficiu de către instanța de judecată a Consiliului de Disciplină al Camerei Executorilor Judecătorești București și a Comisiei Superioară de Disciplină din cadrul UNEJ în măsura în care instanța de judecată a apreciat necesară soluționarea cauzei și în contradictoriu cu aceste două instituții.

Pe de altă parte, această susținere nu poate fi primită în raport tot de dispozițiile art. 78 alin. (2) C. proc. civ. din a cărei interpretare reiese că, în vederea evitării inadmisibilității cererii, cel puțin una dintre părți trebuie să aibă o conduită activă și să ceară extinderea cadrului procesual, adoptarea unei poziții de genul "nu ne opunem introducerii în cauză" nu determină îndeplinirea cerințelor legii.

Nici susținerea ce vizează faptul că introducerea unui terț în cauză poate avea loc și în situația în care numai una dintre părți se manifestă în acest sens, manifestare ce există în cauză atâta vreme cât prin încheierea din 31.10.2018 pronunțată în dosarul nr. x/2018 s-a dispus conexarea la prezentul dosar a cererii prin care reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Camera Executorilor Judecătorești de pe lângă Curtea de Apel București, Consiliul de Disciplină al Camerei Executorilor Judecătorești și Comisia Superioară de Disciplină a Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești anularea Hotărârii nr. 21/11.10.2016 a Consiliului de Disciplină al Camerei Executorilor Judecătorești de pe lângă Curtea de Apel București în dosarul nr. x/2016 menținută prin Hotărârea nr. 11/16.03.2018 pronunțată de Comisia Superioară de Disciplină a Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești în dosarul nr. x/2017 nu poate fi primită.

Corect a statuat judecătorul fondului că este fără relevanță faptul că la dosarul nr. x/2018 a fost conexat dosarul nr. x/2018 în care figurau deja ca părți entitățile amintite - Consiliul de Disciplină din cadrul Camerei Executorilor Judecătorești și Comisia Superioară de Disciplină a Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești - întrucât acestea justificau calitate procesuală pasivă doar în acțiunea conexă, nu și în acțiunea principală în care pârât este doar executorul judecătoresc A., membru al Camerei Executorilor Judecătorești de pe lângă Curtea de Apel București.

În condițiile în care necesitatea introducerii în proces a terțului a fost pusă în discuția părților în condițiile art. 78 alin. (2) C. proc. civ., respectiv art. 16

1

din Legea nr. 554/2004 și nici una dintre părți nu a solicitat introducerea acestuia, Înalta Curte conchide că dispozițiile legale menționate au fost corect aplicate de prima instanță.

În ce privește cea de-a doua critică aceasta nu va fi analizată de către Înalta Curte, având în vedere că cererea de chemare în judecată formulată de Ministerul Justiției a fost respinsă ca inadmisibilă, instanța de fond pronunțându-se în temeiul art. 248 alin 1 C. proc. civ. asupra excepțiilor ce fac inutilă, în tot sau în parte, cercetarea pe fond a cauzei.

În ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a Comisiei Superioare de Disciplină a Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești, invocată prin întâmpinare de Comisie, Înalta Curte constată că acest aspect a intrat în puterea lucrului judecat câtă vreme prin sentința atacată nr. 1006/15 martie 2019 instanța de fond a respins ca neîntemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive, invocată de pârâții Consiliul de Disciplină al Camerei Executorilor Judecătorești de pe lângă Curtea de Apel București și Comisia Superioară de Disciplină a Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești în legătură cu cererea de chemare în judecată conexă formulată de reclamanta A., soluție împotriva căreia Comisia Superioară de Disciplină a Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești nu a înțeles a formula recurs.

Prin urmare, instanța constată că susținerile și criticile recurentei sunt neîntemeiate și nu pot fi primite, iar instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală.

Pentru considerentele expuse, nefiind incidente motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, în temeiul dispozițiilor art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanții Ministerul Justiției și Ministrul Justiției împotriva sentinței nr. 1006 din 15 martie 2019 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal - veche, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 noiembrie 2021.