ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5781/2022

Ședința publică din data de 6 decembrie 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal la data de 31.12.2019, sub nr. x/2019, reclamantul Ministerul Justiției a formulat contestație împotriva Hotărârii nr. 34/08.11.2019 pronunțată de Comisia Superioară de Disciplină a Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești, în dosarul nr. x/2019, prin care s-a admis contestația formulată de Ministerul Justiției împotriva Hotărârii nr. 46/12.03.2019 a Consiliului de Disciplină al Camerei Executorilor Judecătorești de pe lângă Curtea de Apel București, în dosarul nr. x/2018, în contradictoriu cu Comisia Superioară de Disciplină a Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești.

A solicitat admiterea contestației și odifidarea Hotărârii nr. 34/08.11.2019 pronunțată de Comisia Superioară de Disciplină a Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești în dosarul nr. x/2019 în sensul admiterii acțiunii disciplinare și aplicarea unei sancțiuni disciplinare prevăzută de Legea nr. 188/2000, executorului judecătoresc A., mai severe.

Prin Hotărârea nr. 46/12.03.2019 Consiliul de Disciplină a CEJ București a respins acțiunea disciplinară împotriva executorului B..

Soluția instanței de fond

Prin sentința civilă nr. 1164 din 17 noiembrie 2020, pronunțată în dosarul nr. x/2019, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului Ministerul Justiției, respingând contestația formulată de reclamantul Ministerul Justiției, în contradictoriu cu pârâții Comisia Superioară de Disciplină a Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești și B., având ca obiect "anulare act administrativ-Hot. nr. 34/0811.2019", ca fiind introdusă de o persoană fără calitate procesuală.

Deopotrivă, a obligat reclamantul Ministerul Justiției la plata sumei de 2.975 RON cheltuieli de judecată către pârâtul B..

Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentințe, în termenul legal a declarat recurs reclamantul Ministerul Justiției, prin Ministrul Justiției, solicitând admiterea acestuia, casarea în tot a sentinței atacate, în sensul respingerii excepției lipsei calității procesuale active a Ministerului Justiției și admiterea contestației formulate în cauză, în sensul aplicării unei sancțiuni disciplinare mai severe executorului judecătoresc B..

Întemeindu-și criticile pe motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a susținut în esență recurentul - reclamant că sentința primei instanțe a fost pronunțată cu încălcarea dispozițiilor legale prevăzute de art. 48 din Legea nr. 188/2000.

Arată recurentul că, în fapt, Ministrul Justitiei a exercitat acțiunea disciplinară, în condițiile art. 48 alin. (1) din Legea M. 188/2000 privind executorii judecătorești, republicată, cu modificările și completările ulterioare, coroborate cu prevederile art. 60, art. 67 art. 68 din Regulamentul de aplicare a acestei legi, sub aspectul săvârșrii abaterii disciplinare prevăzută de art. 47 lit. e), teza a II-a din Legea menționată - "neglijență în efectuarea lucrărilor".

Prin Hotărârea nr. 46 din 12.03.2019 pronunțată de Consiliul de Disciplină al Camerei Executoritor Judecătoreși de pe lângă Curtea de Apel Bucureși, în dosarul nr. x/2018, a fost respinsä acțiunea disciplinară promovată împotriva executorului judecătoresc B..

Împotriva acestei hotărâri s-a formulat contestație, iar prin Hotărârea nr. 34/2019 pronunțată în dosarul nr. x/2019, Comisia Superioară de Disciplină din cadrul U.N.E.J. a admis contestația formulată de Ministerul Justiției.

Astfel, a fost modificată Hotărârea nr. 46/12.03.2019 a Consiliului de Disciplină al Camerei Executorilor de pe lângă Curtea de Apel Bucureși, pronunțată în dosarul nr. x/2018, în sensul admiterii acțiunii disciplinare formulată de către Ministrul Justiției pentru săvârșirea de către executorul judecătoresc B. a abaterii disciptinare prevăzută de art. 47 lit. e) teza a Il-a din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătoreti s-a dispus aplicarea sancțiunii prevăzute de art. 49 lit. a) din Legea nr. 188/2000, respectiv "mustrare". Ministerul Justiției a atacat Hotărârea nr. 34/8.11.2019 a Comisiei Superioare de Disciplină din cadrul U.N.E.J., contestația fiind respinsă ca fiind introdusă de o persoană fără calitate procesuală urmare a admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive a reclamantului Ministerul Justiției.

Consideră recurentul că, în ceea ce privește excepția lipsei calității sale procesuale active a acestei autorități, în primul rând solicită a se constata că instanța s-a pronunțat asupra excepției cu încălcarea dispozițiilor cuprinse în art. 248 alin. (3) C. proc. civ., coroborat cu cele cuprinse în art. 14 C. proc. civ. care reglementează principiul contradictorialității.

Potrivit dispozițiilor art. 14 alin. {5) C. proc. civ., "Instanța este obligată, în orice proces, să supună discuției părților toate cererile, excepțiile și împrejurările de fapt sau de drept invocate.", iar conform art. 248 alin, (3) "Dacă instanța nu se poate pronunța de îndată asupra excepției invocate, va amâna judecata și va stabili un termen scurt în vederea soluționării excepției.".

Astfel, cu încălcarea acestor dispoziții instanța s-a pronunțat asupra excepției lipsei calității procesuale active fără a pune în discuția părților excepția invocată de către executorul judecătoresc. Totodată, mai arată că întâmpinarea pârâtului nu a fost comunicată contestatorului, Ministerul Justiției.

Pe de altă parte, recurentul mai susține faptul că acțiunea disciplinară a fost semnată de Ministrul Justiției - domnul Prof. univ. dr. C., iar calea de atac a contestației la comisia superioară de disciplină a fost formulată și semnată de Ministrul Justiției - D., fapt reținut ca atare și de consiliul de disciplină și comisia superioară de disciplină.

Din această perspectivă, solicită a se constata că disocierea între instituție și conducătorul acesteia este una forțată, ministrul neacționând în calitate de persoană fizică, ci în calitatea sa de conducător și reprezentant al instituției. Mai mult, acțiunile ministrului justiției sunt derulate nu personal, ci prin aparatul - demnitari, înalți funcționari publici, compartimente - ale Ministerului Justiției. Din această perspectivă este demn de reținut faptul că raportul de control nu este întocmit de ministrul justiției personal ci de Corpul de control al ministrului justiției, care constituire un compartiment al Ministerului Justiției potrivit H.G. nr. 652/2009 și O.M.J. 120/2011, iar reprezentarea Ministerului Justiției și a conducătorului instituției este realizată în fața instanțelor de judecată de Direcția contencios din cadrul Ministerului Justiției și, după caz, de coordonatorul acestei direcții.

Invocă în acest sens cele statuate de Curtea de Apel Pitești în Decizia 2446/2.07.2013 în dosar x/2013, în care se reține că acțiunea disciplinară este semnată de Ministrul Justiției și nu de Secretarul de stat, iar contestația formulată la 15 octombrie 2012 este semnată pentru Ministrul Justiției de Secretarul de Stat care, este legitimat în demararea acestei proceduri judiciare de dispozițiile art. 9 și 98 din Ordinul nr. 120/C/19.01.2011."

Totodată, mai invocă și sentința civilă nr. 4221/28.12.2016 pronunțată de Curtea de Apel București, în dosarul nr. x/2016, prin care s-au reținut următoarele:

"...curtea constată că atât acțiunea disciplinară cât și contestația formulată împotriva hotărârii comisiei de disciplină au fost semnate de ministrul justiției, context în care argumentele reclamantei, în sensul că autorul sesizării, respectiv Ministerul Justiției, nu au suport faptic.

În același sens, este de menționat, așa cum a arătat și pârâta MJ, că disocierea realizată de reclamantă este una de ordin artificial, ce nu comportă nicio consecință de ordin practic, întrucât ministrul justiției sesizează comisia de disciplină, respectiv exercită dreptul de a contesta hotărârile pronunțate de comisiile de disciplină, în calitatea sa de conducător și reprezentant al Ministrului Justiției, astfel că denumirea menționată în antetul actului de procedură nu are nicio relevanță pentru aprecierea legalității actului de actului de sesizare a comisie de disciplină ori a contestației, cât timp sunt semnate de ministrul justiției.".

În ceea ce privește interesul Ministerului Justiției, se mai arată că, la art. 6 punctul V alin. (1) din H.G. nr. 652/2009 se prevede "Ministerul are următoarele atribuții principale:... V. în domeniul organizării, coordonării și controlului unor profesii și servicii juridice conexe: îndeplinește atribuțiile care îi sunt încredințate prin lege cu privire la notarii publici și executorii judecătorești". Iar la art. 4 din Legea 188/2000 se dispune "Art. 4. - Coordonarea și controlul activității executorilor judecătorești se exercită de către Ministerul Justiției."

Astfel, pentru a avea calitatea de parte în proces, aceasta trebuie să corespundă cu calitatea de titular al dreptului și respectiv al obligației ce formează conținutul raportului juridic de drept material dedus judecății.

Legea nr. 554/2004, a contenciosului administrativ definește la art. 2 alin. (1) lit. f) noțiunea de contencios administrativ ca fiind activitatea de soluționare de către instanțele de contencios administrativ competente potrivit legii organice a litigiilor în care cel puțin una dintre părți este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut fie din emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ, în sensul prezentei legi, fie din nesoluționarea în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere la un drept sau la un interes legitim.

Potrivit art. 2 alin. (1) din O.U.G. nr. 57/2019 privind Codul administrativ, autoritățile administrației publice centrale sunt: Guvernul, ministerele, alte organe centrale de speciallitate subordonate Guvernului sau ministerelor, autoritățile administrative autonome, în timp ce art. 55 din același act normativ, reglementând rolul miniștrilor, stabilește că ministrul exercită conducerea ministerului și îl reprezintă în raporturile cu celelalte autorități publice, cu persoanele juridice și fizice din țară și din străinătate, precum și în justiție.

Prin urmare, ministrul nu este o autoritate publică centrală, el asigurând doar conducerea și reprezentarea acesteia, în timp ce actele administrative sunt emise de către autoritățile publice, iar nu de demnitari, în calitate de conducători ai acestor autorități.

În același timp, mai arată că, atât acțiunea disciplinară, promovată de ministrul justiției cât și contestația, formulată de Ministerul Justiției, au fost semnate și însușite ca atare de Ministrul Justiției, ceea ce demonstrează că cerințele art. 45 din Legea nr. 188/2000 sunt îndeplinite.

În consecință, având în vedere aceste considerente și ținând cont că Ministrul Justiției, în funcție la acel moment, a exercitat acțiunea disciplinară, așa cum prevede legea, prima instanță în mod netemeinic și nelegal a admis excepția lipsei calității procesuale active a Ministerului Justiției și a respins contestația formulată, ca atare.

Pentru aceste motive, în temeiul dispozițiilor art. 496 din C. proc. civ., a solicitat admiterea recursului și casarea în tot a sentinței atacate, iar în rejudecare să se respingă excepția lipsei calității procesuale active a Ministerului Justiției, să fie admisă contestația formulată împotriva Hotărârii nr. 34/08.11.2019 a Comisiei Superioare de Disciplină, în sensul aplicării unei sancțiuni disciplinare mai severe.

Apărările formulate în cauză

Doar intimatul - pârât B. a formulat întâmpinare împotriva recursului promovat de reclamantul Ministerul Justiției.

În cadrul întâmpinării sale, intimatul -pârât B. a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, hotărârea pronunțată fiind legală sub toate aspectele.

Susține că, analizând cu prioritate, conform art. 248 C. proc. civ., excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului Ministerul Justiției, în od corect Curtea de Apel București, secția de Conte Administrativ si Fiscal a pronunțat o hotărâre legala sub toate aspectele, reținând preliminar că acțiunea civilă implică întrunirea cumulativă a patru condiții generale, respectiv formularea unei pretenții, interesul, capacitatea procesuală și călitatea procesuală (art. 32 C. proc. civ.), după cum presupune existența a trei elemente respectiv părțile, obiectul și cauza.

Consideră că nu pot fi primite criticile recurentului în sensul că instanța fondului s-ar fi pronunțat asupra excepției invocate prin încălcarea regulilor de procedură, întrucât întâmpinarea nu i-ar fi fost comunicată.

In primul rând, excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului nu a fost invocată prin intampinare ci prin notele scrise depuse pentru primul termen de judecata la care părțile au fost legal citate.

Excepția lipsei calității procesuale active este o excepție de fond, absolută si peremptorie, putând fi invocată in orice faza a procesului, inclusiv în apel sau in recurs, astfel încât reclamantul, practic, îsi invocă propria culpa atâta timp cât legal citat a avut oricând posibilitatea de a lua la cunoștința despre excepția invocata si a-si formula apărări in mod corespunzător.

Recurentul denaturează sensul juridic al dispozițiilor art. 14 alin. (5) C. proc. civ. întrucât instanța este obligata, intr-adevar, să pună in discuția părților implicate in litigiu excepțiile invocate, cu respectarea principiului contradictorialitatii însă această împrejurare nu implică obligația instanței de a acorda termen si a comunica excepția invocata pârtii care nu este prezenta atâta timp cat aceasta a fost legal citata pentru respectivul termen de judecata insa nu a găsit de cuviință să se prezinte, asumându-si în acest mod toate riscurile procesuale care decurg din aceasta opțiune, inclusiv punerea in discuție a incidentelor procesuale.

Punerea in discuția părților a tuturor cererilor si excepțiilor invocate presupune ca instanța de judecata sa nu se pronunțe asupra acestora fără ca acestea sa fie aduse la cunoștința părților litigante, aducere la cunoștința care nu trebuie interpretata în mod restrictiv, în sensul ca orice cerere trebuie comunicată părții în măsura in care aceasta nu este prezentă însă procedura de citare a fost legal întocmita.

Partea trebuie sa dea dovada de prudenta si diligenta, sa se intereseze soarta procesului in care este implicata, sa efectueze demersuri in ve drepturilor proprii procesuale, inclusiv prin studierea dosarului, chiar daca la termenele de judecata, in caz contrar asumandu-si riscurile inerente.

In niciun caz, însă, partea nu se poate folosi de lipsa diligentei sale în urmărirea procesului ca si mijloc de apărare, mai cu seama ca partea litiganta este o instituție publica (si nu orice instituție publica - Ministerul Justiției), ca atare se prezumă în mod absolut că astfel de reguli de procedura ii sunt cunoscute, cu toate consecințele legale care decurg din acestea.

Consideră intimatul că, în cazul de față nu este aplicabilă teza indicată de recurent, întrucât Curtea de Apel București nu s-a aflat in situația de a nu se putea pronunța pe excepția invocată, astfel încât s-ar fi impus acordarea unui termen nou de judecata.

Atâta timp cat procedura de citare a părtilor a fost legal îndeplinita la momentul punerii in discuție a excepției de către Curtea de Apel București, prima procedat în mod corect, nefiind încălcată nicio norma legala astfel încât să fie atrasă nulitatea hotărârii pronunțate, ori să fie incident vreun motiv de casare a hotărârii pronunțate in aceste condiții.

In fine, chiar necomunicată daca ar fi fost întâmpinarea formulată in cauză, această împrejurare nu conferă caracter fondat recursului declarat, întrucât prin întâmpinare au fost formulate exclusiv apărări de fond, fiind reluate argumentele invocate de pârât în cadrul procedurii disciplinare, administrative, acestea neavand vreun caracter de noutate, astfel încât dreptul la apărare al recurentului nu a fost încălcat.

Apoi, recurentul, legal citat la termenele de judecata, ar fi avut oricând posibilitatea să consulte dosarul și să invoce acest eventual incident procedural - eventuala necomunicare a întâmpinării - pana la termenul la care instanța a rămas în proni

Nu in ultimul rând, prin întâmpinarea formulata paratul nu a invocat excepții și cereri relative, care sa necesite un punct de vedere din partea recurentului, excepția invocata fiind una de ordine publică, neinvocată prin întampinare, ci prin note scrise depuse pentru primul termen de judecata și pusă in discuție de către prima instanță la termenul de judecată când procedura de citare a părților a fost regulat întocmită.

În cauza de față, Curtea de Apel București în mod corect a constatat incidența dispozițiilor art. 48 din Legea nr. 183/2000, conform cărora parte care putea ataca cu contestație la Curtea de Apel Hotărârea nr. 34/8.11.2019 fiind, potrivit art. 48 alin. (5) raportat la art. 48 alin. (1) din Legea nr. 188/2000, titularul acțiunii disciplinare, Ministrul Justiției iar nu Ministerul Justiției.

Împrejurarea că acțiunea ar fi fost semnată de Ministrul Justiției ar fi fost semnată de Ministrul Justiției nu este relevantă, semnatura fiind aplicată pe cererea de chemare în judecată de către reprezentantul entității care a înțeles să investească instanța, ca atare, în această calitate Ministrul Justiției a semnat contestația și nu în virtutea calității și atribuțiilor speciale pe care legea i le conferă în astfel de situații,

Evident că Ministrul Justiției nu acționează în calitate de simplă persoană fizică, ci în virtutea funcției pe care o deține, însă exercitarea acțiunii disciplinare și continuarea pe mai departe a demersului judiciar în instanță reprezintă un atribut strict personal pe care legea o conferă acestei persoane.

În concluzie, solicită respingerea, ca nefondat, a recursului declarat de Ministerul Justiției.

Răspunsul la întâmpinare

Recurentul - reclamant Ministerul Justiției a formulat Răspuns la întâmpinarea depusă de intimatul - pârât B., solicitând respingerea apărărilor acestuia și admiterea recursului, în sensul schimbării hotărârii atacate și admiterii contestației, ca atare.

Procedura de soluționare a recursului

În recurs, s-a derulat procedura de regularizare a cererii de recurs și de comunicare a actelor de procedură între părți, prin intermediul grefei instanței, în conformitate cu dispozițiile art. 486, art. 490 C. proc. civ.

În temeiul dispozițiilor art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin Rezoluția completului învestit aleatoriu cu soluționarea dosarului din data de 21 iulie 2021, a fost fixat primul termen pentru judecata recursului la data de 06 decembrie 2022, în ședință publică, cu citarea părților, când, luând act de cererea recurentului - reclamant Ministerul Justiției, de judecare în lipsă, considerând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale litigiului, în conformitate cu dispozițiile art. 494 din C. proc. civ. coroborate cu dispozițiile art. 394 din C. proc. civ., a reținut cauza pentru a se pronunța pe fondul recursului ce face obiectul prezentei judecăți.

Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului, potrivit prevederilor art. 496-499 din C. proc. civ.

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivul de casare invocat, de apărările din cuprinsul întâmpinării și de normele legale incidente în cauza dedusă prezentei judecăți, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamantul Ministerul Justiției este fondat, urmând a fi admis, în considerarea argumentelor expuse în continuare:

Argumente de fapt și de drept relevante

Ministerul Justiției, în temeiul art. 48 alin. (5) din Legea nr. 188/2000, a formulat contestație împotriva Hotărârii nr. 34/08.11.2019 pronunțată de Comisia Superioară de Disciplină a Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești, în dosarul nr. x/2019, prin care s-a admis contestația formulată de Ministerul Justiției împotriva Hotărârii nr. 46/12.03.2019 a Consiliului de Disciplină al Camerei Executorilor Judecătorești de pe lângă Curtea de Apel București, în dosarul nr. x/2018, în contradictoriu cu Comisia Superioară de Disciplină a Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești, modificându-se Hotărârea nr. 46/12.03.2019 a Consiliului de Disciplină al Camerei Executorilor Judecătorești de pe lângă Curtea de Apel București, în sensul admiterii acțiunii disciplinare formulată de către Ministrul Justiției pentru săvârșirea de către executorul judecătoresc B. a abaterii disciplinare prevăzută de art. 47 lit. e) Teza a II-a din Legea nr. 188/2000 privind executorii judeătorești și aplică acestuia sancțiunea prevăzută de art. 49 lit. a) din Legea nr. 1888/2000 privind executorii judecătorești, respectiv " mustrare".

Prin Hotărârea nr. 46/12.03.2019 Consiliul de Disciplină a CEJ București a respins acțiunea disciplinară împotriva executorului B..

Prima instanță a admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului Ministerul Justiției, invocată de pârâtul B. și a respins contestația formulată de reclamantul Ministerul Justiției ca fiind introdusă de o persoană fără calitate procesuală, reținând că, din interpretarea dispozițiilor art. 48 din Legea nr. 188/2000, partea care putea ataca hotărârea Comisiei Superioare de Disciplină cu contestație la Curtea de Apel este Ministrul Justiției, nu Ministerul Justiției.

S-a reținut că Ministerul Justiției nu putea fi parte în procedura disciplinară desfășurată în fața Consiliului de disciplină și a Comisiei Superioare de Disciplină a Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești și prin urmare nu poate avea calitatea de reclamant în prezenta cauză.

Instanța de control judiciar nu împărtășește această soluție, apreciind că a fost pronunțată cu interpretarea și aplicarea greșită a dispozițiilor art. 48 din Legea nr. 188/2000, fiind incident motivul de nelegalitate prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Din actele aflate la dosar, Înalta Curte reține următoarea situație de fapt:

În speță, în baza Ordinului Ministrului Justiției (OMJ) nr. 2/8549/62/E/2018 inspectorii desemnați din cadrul Corpului de Control al Ministrului (CCM) au efectuat controlul profesional la birourile executorilor judecătorești din cadrul C.E.J. București.

În urma cercetărilor efectuate la Biroul Executorului Judecătoresc AD-REM-executor judecătoresc B., inspectorii CCM au constatat deficiențe.

În temeiul dispozițiilor art. 48 alin. (1) din Legea nr. 188/2000 privind executprii judecătorești, republicată, Ministerul Justiției - prin Ministrul Justiției, Profesor Universitar Dr. C., a promovat acțiune disciplinară împotriva executorului judecător B., pentru săvârșirea abaterii disciplinare " neglijență în efectuarea lucrărilor" prevăzută de art. 47 lit. e) teza a II-a din Legea nr. 188/2000, republicată.

Consiliul de Disciplină al Camereri Executorilor Judecătorești de pe lângă Curtea de Apel București, prin Hotărârea nr. 46/12.03.2019, a respins acțiunea disciplinară promovată de Ministrul Justiției împotriva executorului judecătoresc B..

Împotriva Hotărârii nr. 46/12.03.2019 a Consiliului de Disciplină al Camerei Executorilor Judecătorești de pe lângă Curtea de Apel București pronunțată în dosarul nr. x/2018 a formulat contestație Ministrul Justiției, solicitând admiterea acesteia și modificarea Hotărârii nr. 46/12.03.2019 pronunțată de Consiliul de Disciplină al Camerei Executorilor Judecătorești de pe lângă Curtea de Apel București, în sensul admiterii acțiunii disciplinare.

Prin Hotărârea nr. 34 din 08.11.2019 Comisia Superioră de Disciplină a admis contestația formulată de Ministerul Justiției în contradictoriu cu intimatul -executor judecătoresc B., a modificat Hotărârea nr. 46/12.03.2019 a Consiliului de Disciplină al Camerei Executorilor Judecătorești de pe lângă Curtea de Apel București pronunțată în Dosarul nr. x/2018 în sensul admiterii acțiunii disciplinare formulată de către Ministrul justiției pentru săvârșirea de către executorul judecătoresc B. a abaterii disciplinare prevăzută de art. 47 lit. e) Teza a II-a din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătorești și aplică acestuia sancțiunea prevăzută de art. 49 lit. a) din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătorești, respectiv " mustrare".

A obligat intimatul-executor judecătoresc B. la plata sumei de 1604,51 RON reprezentând cheltuieli ocazionate de soluționarea prezentei cauze.

Împotriva Hotărârii nr. 34/08.11.2019 pronunțată de Comisia Superioară de Disciplină a Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești, în temeiul art. 48 alin. (5) din Legea nr. 188/2000, a formulat contestație Ministerul Justiției, respectiva contestație fiind semnată de Ministrul Justiției, E., prin Secretar de Stat F., în baza Ordinului nr. 5307/C/2019 și înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal sub număr de dosar x/2019

Prima instanță a apreciat că reclamantul Ministerul Justiției nu are calitate procesuală activă, legea conferind calitatea de a exercita acțiunea disciplinară expres Ministrului Justiției și nu Ministerului Justiției.

Această opinie nu este împărtășită de instanța de control judiciar care, contrar celor reținute de judecătorul de primă jurisdicție, constată că, deși este adevărat că potrivit art. 48 alin. (1) din Legea nr. 188/2000, "acțiunea disciplinară se exercită de ministrul justiției", totuși, textul nu contine o norma derogatorie de la prevederile legale ce reglementeaza organizarea si functionarea Guvernului Romaniei si a ministerelor din subordinea acestuia, ci are ca scop doar de a fixa persoana care are dreptul exclusiv de reprezentare a Ministerului Justitiei în cadrul unei actiuni disciplinare.

Astfel, atât potrivit Legii nr. 90/2001, în vigoare la data exercitării acțiunii disciplinare (art. 35, alin. (2), cât și potrivit O.U.G. nr. 57/2019, privind Codul administrativ în vigoare la data introducerii cererii de chemare in judecată (art. 55), ministrii au doar calitatea de conducatori ai ministerelor, asigurând atât coordonarea acestora, cât si reprezentarea în raporturile cu alte autorităti publice, precum și cu persoanele fizice si juridice.

Ca atare, actele indeplinite de ministru nu sunt acte realizate în nume propriu, ci acte realizate în numele și pe seama ministerului pe care îl conduce si reprezintă, constituind, deci, actele ministerului însusi, legea referindu-se în mod formal la " Ministru", distincția dintre Minister și Ministru fiind, așadar, strict formală.

Împrejurarea că anumite dispozitii legale, din diferite materii, atribuie exclusiv persoanei care ocupă functia de ministru anumite prerogative sau competențe nu reprezinta o derogare de la regula de mai sus, ci semnifică doar faptul ca acele prerogative sau competente nu pot fi delegate unei alte persoane, exercitarea lor implicând un act personal de deliberare si decizie al ocupantului functiei de ministru.

Reținând, așadar, că atât acțiunea disciplinară cât și calea de atac a contestației la Comisia Superioară de Discipină au fost semnate de Ministrul Justiției, iar cererea de chemare în judecată ce face obiectul prezentei judecăți a fost, de asemenea, semnată tot de Ministrul Justiției, în calitate de conducător al Ministerului Justiției, este evident că acesta acționează în numele și pe seama Ministerului Justitiei, ministrul neacționând în calitate de persoană fizică, ci în calitatea sa de conducător și reprezentant al instituției, Ministerul, prin Ministru, având, așadar, calitate procesuală activă în prezenta cauză.

Ca atare, în condițiile în care contestația ce face obiectul judecății este semnată de Ministrul Justiției, Înalta Curte constată că, în mod greșit a fost admisă excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului Ministerul Justiției, prima instanță interpretând eronat dispozițiile art. 48 din Legea nr. 188/2000, Ministrul Justiției acționând în numele și pe seama Ministerului Justitiei.

Pe cale de consecință, instanța de control judiciar constată că judecătorul de primă jurisdicție a admis în mod greșit excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului Ministerul Justiției, soluția legală fiind aceea de respingere, ca nefondată, a acestei excepții procesuale, pentru considerentele arătate anterior.

Procedând în acest mod, instanța de fond nu a analizat fondul cauzei, fiind astfel incidente dispozițiile art. 497 raportat la art. 480 alin. (3) C. proc. civ. cu consecința casării sentinței civile recurate și trimiterii cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.

Această soluție și impune și în considerarea faptului că instanța de fond s-a pronunțat pe excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului Ministerul Justiției, cu încălcarea principiului contradictorialității, în condițiile în care Concluziile Scrise depuse de intimatul - pârât B., prin Compartimentul Registratură, după ședința publică din data de 08.09.2020, în cadrul cărora acesta a invocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului Ministerul Justiției, nu i-au fost comunicate acestuia, pentru a putea să formuleze apărări pe această excepție, fiind astfel privat recurentul - reclamant de dreptul la apărare ce constituie una din garanțiile procesuale ce guvernează judecata alături de celelalte garanții ce contribuie la desfășurarea unui proces echitabil conform art. 6 pct. 1 din CEDO.

Or, fiecărei părți trebuie să i se ofere posibilitatea, în mod real, iar nu formal, de a-și exprima punctul de vedere asupra chestiunilor de fapt și de drept invocate, în scopul aflării adevărului și pronunțării unei hotărâri legale și temeinice.

Prin admiterea excepției lipsei calității procesuale active a reclamantului și respingerea contestației, ca fiind introdusă de o persoană fără calitate procesuală, fără ca această excepție să-i fie adusă la cunoșțință reclamantului, în prealabil, prin comunicarea Concluziilor Scrise în cadrul cărora a fost invocată, acesta fiind practic privat de posibilitatea de a formula un punct de vedere cu privire la respectiva excepție, s-a cauzat o vătămare ce nu poate fi înlăturată decât prin casarea hotărârii recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.

Casarea cu trimitere corespunde unei nevoi reale de a se respecta principiile ce guvernează desfășurarea procesului civil, cu referire directă la principiul contradictorialității și totodată este impusă de necesitatea aplicării efective, iar nu doar formale, a dreptului părților la dublul grad de jurisdicție.

Prin urmare, nefiind cercetat fondul contestației, Înalta Curte constată că se impune casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, care va cerceta în primă jurisdicție toate motivele de nelegalitate invocate de reclamantul Ministerul Justiției - prin Ministrul Justiției, prin raportare la apărările celor doi pârâți, inclusiv în ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Comisia Superioară de Disciplină a Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești, invocată de aceasta în cadrul întâmpinării, astfel încât să pronunțe o hotărâre legală și temeinică.

Temeiul legal al soluției instanței de recurs

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, reținând ca nelegală hotărârea instanței de fond, de admitere a excepției lipsei calității procesuale active a reclamantului Ministerul Justiției, urmează ca, pentru respectarea principiului dublului grad de jurisdicție, în temeiul art. 497 C. proc. civ., să admită recursul formulat de reclamantul Ministerul Justiției - prin Ministrul Justiției, să caseze sentința civilă recurată și să trimită cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, care va soluționa litigiul ținând cont de considerentele prezentei decizii, pronunțând o hotărâre temeinică și legală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de reclamantul Ministerul Justiției împotriva sentinței civile nr. 1164 din 17 noiembrie 2020 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința civilă recurată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Definitivă.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 6 decembrie 2022.