ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5937/2022

Ședința publică din data de 8 decembrie 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, la data de 22.10.2020, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâții Comisia Superioară de Disciplină a Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești, Consiliul de Disciplină al Camerei Executorilor Judecătorești de pe lângă Curtea de Apel București și Colegiul Director al Camerei Executorilor Judecătorești de pe lângă Curtea de Apel București, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună anularea Hotărârii Comisiei Superioare de Disciplină a Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești nr. 15 din 18.09.2020, emisă în dosarul nr. x/2020 și comunicată la 08.10.2020, a Hotărârii Consiliului de Disciplină al Camerei Executorilor Judecătorești de pe lângă Curtea de Apel București nr. 37 din 30.10.2018 prin care a solicitat anularea Hotărârii Comisiei Superioare de Disciplină din cadrul Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești nr. 15 din 18.09.2020, emisă în dosarul nr. x/2020 și subsecvent anulării acesteia, anularea Hotărârii Consiliului de Disciplină al Camerei Executorilor Judecătorești de pe lângă Curtea de Apel București nr. 37 din 30.10.2018, înlăturarea consecințelor nefavorabile ale celor două hotărâri amintite și exonerarea de răspunderea disciplinară a reclamantului, cu obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința civilă nr. 712 din 7 mai 2021 a Curții de Apel București, secția a IX-a de contencios administrativ și fiscal s-a respins excepția lipsei calității procesual pasive invocată de către pârâta Comisia Superioară de Disciplină a Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești, ca nefondată; s-a respins cererea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Comisia Superioară de Disciplină a Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești, Consiliul de Disciplină al Camerei Executorilor Judecătorești de pe Lângă Curtea de Apel București și Colegiul Director al Camerei Executorilor Judecătorești de pe lângă Curtea de Apel București, ca neîntemeiată.

Împotriva sentinței civile nr. 712 din 7 mai 2021 a Curții de Apel București, secția a IX-a de contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. a declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În motivarea cererii de recurs, recurentul a expus argumente în susținerea aprecierilor sale cu privire la faptul că instanța de fond nu a analizat in mod corespunzător motivele invocate de acesta cu privire la lipsa cercetării prealabile in vederea efectuării acțiunii disciplinare, situație care atrage nulitatea hotărârii consiliului de disciplina, cu privire la nemotivarea hotărârii Comisiei superioare de disciplina din cadrul Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești, precum și cu privire la disproporționalitatea sancțiunii aplicate fata de gravitatea abaterii reținute in sarcina sa si a lipsei motivării corespunzătoare a aplicării acesteia.

Intimatul-pârât Colegiul Director al Camerei Executorilor Judecătorești de pe lângă Curtea de Apel București a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, apreciind că sentința recurată este dată cu corecta aplicare a dispozițiilor legale incidente situației de fapt reținute.

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin rezoluția din data de 5 octombrie 2021, s-a fixat termen de judecată pentru soluționarea cererii de recurs la data de 8 decembrie 2022, în ședință publică, cu citarea părților.

La data de 15.11.2022, intimata Camera Executorilor Judecătorești de pe lângă Curtea de Apel București a comunicat la dosar Ordinul Ministrului Justiției nr. 4851/C/21.10.2022, prin care s-a constatat încetarea calității de executor judecătoresc a domnului A., ca urmare a decesului.

La data de 7 decembrie 2022, apărătorul recurentului-reclamant a depus la dosar certificatul de deces al acestuia.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Analizând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepția lipsei capacității de folosință a recurentului-reclamant, Înalta Curte apreciază că aceasta este întemeiată.

Amintește Înalta Curte că excepția lipsei capacității procesuale de folosință, este o excepție de fond (vizează încălcarea unei condiții de exercițiu a acțiunii civile), absolută (se încalcă norme de ordine publică) și peremptorie (admiterea sa conduce la împiedicarea soluționării fondului cererii), care poate fi ridicată de oricare dintre părți, de procuror sau de instanță din oficiu, în tot cursul procesului, iar potrivit art. 56 alin. (3) teza I C. proc. civ., lipsa capacității procesuale de folosință poate fi invocată în orice stare a procesului.

Rezultă, astfel, că lipsa capacității procesuale de folosință poate să fie invocată atât în primă instanță, cât și direct în apel, ca motiv de apel sau ca excepție procesuală, iar în recurs, în condițiile art. 488 alin. (2) C. proc. civ., "instanța poate să invoce lipsa capacității procesuale de folosință din oficiu, oricând, pe cale de excepție procesuală, în etapa judecății în primă instanță, sau ca motiv de ordine publică, în etapa judecății în căile de atac".

Conform art. 56 alin. (1) C. proc. civ. poate fi parte în judecată orice persoană care are folosința drepturilor civile, iar potrivit alin. (3) al aceluiași articol lipsa capacității procesuale de folosință poate fi invocată în orice stare a procesului actele de procedură îndeplinite de cel care nu are capacitate de folosință sunt lovite de nulitate absolută.

Totodată, pentru a fi parte în proces, potrivit dispozițiilor art. 56 C. proc. civ., este necesară existența folosinței drepturilor civile, respectiv a capacității de folosință.

Așadar, capacitatea procesuală de folosință este acea condiție de exercițiu a acțiunii civile constând în aptitudinea unei persoane de a avea drepturi și obligații procesuale civile, astfel cum prevede art. 34 din C. civ.

În cazul persoanelor fizice, capacitatea de folosință, așa cum statuează art. 35 din C. civ., începe la nașterea persoanei și încetează odată cu moartea acesteia, putând fi limitată numai în cazurile și condițiile expres prevăzute de lege.

Din perspectivă procesuală, Înalta Curte reține că, potrivit art. 32 alin. (1) lit. a), coroborat cu art. 40 din C. proc. civ., orice demers judiciar ("orice cerere") poate fi inițiat și întreținut numai de către o persoană care deține capacitate procesuală de folosință, sub sancțiunea nulității actului de procedură, dispoziții aplicabile atât în cazul cererilor de chemare în judecată, cât și în cazul căilor de atac.

Înalta Curte constată că din actele dosarului de recurs rezultă că recurentul-reclamant A. a decedat la data de 10 octombrie 2022, conform certificatului de deces seria x nr. x eliberat la data de 11 octombrie 2022 de Sectorul 4 al Municipiului București, aflat la dosar.

Prin urmare, la acest moment, recurentul-reclamant este lipsit de capacitate procesuală de folosință, respectiv de aptitudindea de a avea drepturi și obligații, intrând sub incidența dispozițiilor art. 40 C. proc. civ.

De asemenea, având în vedere obiectul prezentei acțiuni, respectiv anularea Hotărârii Comisiei Superioare de Disciplină a Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești nr. 15 din 18.09.2020, emisă în dosarul nr. x/2020, a Hotărârii Consiliului de Disciplină al Camerei Executorilor Judecătorești de pe lângă Curtea de Apel București nr. 37 din 30.10.2018 prin care a solicitat anularea Hotărârii Comisiei Superioare de Disciplină din cadrul Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești nr. 15 din 18.09.2020, emisă în dosarul nr. x/2020 și subsecvent anulării acesteia, anularea Hotărârii Consiliului de Disciplină al Camerei Executorilor Judecătorești de pe lângă Curtea de Apel București nr. 37 din 30.10.2018, precum și înlăturarea consecințelor nefavorabile ale celor două hotărâri amintite și exonerarea de răspunderea disciplinară a reclamantului, instanța de control judiciar reține că dreptul pretins de aceasta este un drept intuitu personae, care nu poate fi transmis pe cale succesorală către moștenitorii reclamantului defunct, stingându-se odată cu încetarea capacității de folosință a titularului, respectiv la moartea acestuia.

În concluzie, Înalta Curte constată că una dintre condițiile de exercitare ale recursului, prevăzute de art. 32 alin. (1) C. proc. civ., nu mai este îndeplinit în cauză.

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) teza finală coroborat cu art. 486 alin. (2) și (3) și art. 56 alin. (3) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va admite excepția lipsei capacității procesuale de folosință a recurentului-reclamant A. și va anula recursul declarat de reclamantul A., ca fiind formulat de o persoană lipsită de capacitate procesuală de folosință.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția lipsei capacității procesuale de folosință a recurentului-reclamant A..

Anuleaza recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 712 din 7 mai 2021 a Curții de Apel București, secția a IX-a de contencios administrativ și fiscal, ca fiind formulat de o persoană lipsită de capacitate procesuală de folosință.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 8 decembrie 2022, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.