ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1403/2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe, sub nr. x/2016, reclamantul A. a chemat în judecată pârâții Comisia Superioara de Disciplina de pe lângă Uniunea Naționala a Executorilor Judecătorești din România, Colegiul Director a Camerei Executorilor Judecătorești de pe lângă Curtea de Apel Timișoara și Uniunea Naționala a Executorilor Judecătorești din România solicitând anularea Hotărârii nr. 8, pronunțată la data de 30.10.2015 de către Consiliul De Disciplină Al Camerei Executorilor Judecătorești De Pe lângă Curtea De Apel Timișoara și a Hotărârii nr. 2, pronunțata la data de 15.01.2016 de către Comisia Superioara de Disciplina de pe lângă Uniunea Naționala A Executorilor Judecătorești din România, în dosarul cu nr. x/2015

1.2. Soluția primei instanțe ce face obiectul prezentului recurs

Prin Sentința civilă nr. 2.182 din 23 iunie 2016, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței teritoriale a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, și a declinat competența soluționării cauzei formulate de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Comisia Superioară de Disciplină de pe lângă Uniunea Națională a Executorilor Judecătorești din România, Colegiul Director a Camerei Executorilor Judecătorești de pe lângă Curtea de Apel Timișoara și Uniunea Națională a Executorilor Judecătorești Din România, în favoarea Curții de Apel Timișoara.

Împotriva Sentinței nr. 2.182 din 23 iunie 2016 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. a formulat recurs.

Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei la data de 20.10.2016, intimatul-pârât Colegiul Director a Camerei Executorilor Judecătorești de pe lângă Curtea de Apel Timișoara a invocat excepția inadmisibilității recursului.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Înainte de a analiza motivele de recurs invocate în cauză, Înalta Curte, examinând cu prioritate, în conformitate cu dispozițiile art. 137 C. proc. civ., excepția invocată de Colegiul Director a Camerei Executorilor Judecătorești de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, constată că recursul este inadmisibil.

Pentru a ajunge la această soluție instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate:

Potrivit dispozițiilor art. 132 C. proc. civ., (1) "Când în fața instanței de judecată se pune în discuție competența acesteia, din oficiu sau la cererea părților, ea este obligată să stabilească instanța judecătorească competentă ori, dacă este cazul, un alt organ cu activitate jurisdicțională competent.

(2) Dacă instanța se declară competentă, va trece la judecarea pricinii. Încheierea poate fi atacată numai odată cu hotărârea pronunțată în cauză.

(3) Dacă instanța se declară necompetentă, hotărârea nu este supusă niciunei căi de atac, dosarul fiind trimis de îndată instanței judecătorești competente sau, după caz, altui organ cu activitate jurisdicțională competent."

Din interpretarea logico-juridică a textului legal sus citat rezultă fără putință de tăgadă faptul că împotriva hotărârii de declinare a competenței nu se poate exercita nici o cale de atac.

În consecință, pentru considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 132 C. proc. civ., coroborat cu prevederile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca inadmisibil.

Temeiul de drept al soluției

Pentru considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepția inadmisibilității invocată de Colegiul Director a Camerei Executorilor Judecătorești de pe lângă Curtea de Apel Timișoara și va respinge recursul, ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția inadmisibilității invocată de Colegiul Director a Camerei Executorilor Judecătorești de pe lângă Curtea de Apel Timișoara.

Respinge recursul formulat de reclamantul A. împotriva Sentinței civile nr. 2.182 din 23 iunie 2016 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibil.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 14 martie 2019.

GGC - ED