ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4334/2021

Ședința publică din data de 29 septembrie 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, la data de 12.11.2018, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtele Camera Executorilor Judecătorești de pe lângă Curtea de Apel Timișoara prin Colegiu director și Uniunea Națională a Executorilor Judecătorești prin Comisia Superioară de Disciplină a formulat contestație împotriva Hotărârii nr. 22/12.10.2018 a Comisiei Superioare din cadrul UNEJ pronunțată de această comisie în dosarul nr. x/2018 și împotriva Hotărârii nr. 1/04.06.2018 a Consiliului de Disciplină din cadrul Camerei Executorilor Judecătorești de pe lângă Curtea de Apel Timișoara. A solicitat admiterea contestației, schimbarea în tot a celor două hotărâri și, pe fond, respingerea acțiunii disciplinare pornită de Colegiul Director al Camerei împotriva reclamantului.

Prin sentința civilă nr. 1787 din data de 22.05.2019, pronunțată în dosarul nr. x/2018, Curtea de Apel București a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul A. și pe pârâții Camera Executorilor Judecătorești de pe lângă Curtea de Apel Timișoara prin Colegiul Director și Uniunea Națională a Executorilor Judecătorești prin Comisia Superioară de Disciplină, în favoarea Curții de Apel Timișoara.

2 Hotărârea instanței de fond

Prin sentința civilă nr. 339 din data de 23 decembrie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de Comisia Superioară de Disciplină a Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești, atât în privința sa, cât și în privința Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești, respectiv a Camerei Executorilor Judecătorești Teritoriale; a fost admisă acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtele Camera Executorilor Judecătorești de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, prin președinte și Uniunea Națională a Executorilor Judecătorești, prin președinte; s-a dispus anularea Hotărârii nr. 22 din 12.10.2018 a Comisiei Superioare de Disciplină din cadrul UNEJ și Hotărârii nr. 1 din 04.06.2018 a Consiliului de Disciplină din cadrul Camerei Executorilor Judecătorești de pe lângă Curtea de Apel Timișoara.

Împotriva sentinței civile nr. 339 din data de 23 decembrie 2019, pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, a formulat recurs pârâta Camera Executorilor Judecătorești de pe lângă Curtea de Apel Timișoara prin Președintele Colegiului Director, criticând hotărârea pentru nelegalitate, din perspectiva dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., solicitând casarea hotărârii atacate și, rejudecând, respingerea acțiunii și menținerea ca legale și întemeiate a hotărârilor instanțelor profesionale.

În motivarea cererii, recurenta-pârâtă a susținut în esență că, în hotărârea sa Curtea de Apel Timișoara a apreciat în mod necorespunzător gravitatea faptelor reținute in activitatea de executare silita desfășurată de către intimatul reclamant, în dosarele execuționale supuse analizei instanțelor profesionale, iar motivarea este susceptibila de a fi asimilata -nemotivarii -limitându-se la a constata ca, faptele "pot fi acoperite de prezenta celorlalți participanți la licitație".

De asemenea, recurentul susține că în raport cu prevederile art. 60 din Regulamentul de aplicare al Legii nr. 188/2000 aspectele invocate de reclamat pe excepție, cu privire la "apărare și cercetare disciplinară" au fost soluționate de către Curtea de Apel Timișoara aspecte.

Astfel, susține concluziile Consiliului de disciplina care apreciază ca susținerea executorului judecătoresc în cauza ca nu se poate apăra deoarece dosarele originale au fost ridicate de D.I.I.C.O.T. la data de 05.04.2017 și nu deține copiile acestora, nu poate fi reținută deoarece acesta avea la dispoziție copiile depuse la instanța de executare in cadrul contestațiilor, conform încheierii din 07.10.2016 pronunțată de Judecătoria Timișoara in dosar nr. x/2016 (suma de 1495 RON reprezentând ev. copie dosare); sentința civila nr. 13122/9.12.2016 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar x/2016; încheiere civila nr. 1092/02.02.2017 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar x/2016; sentința civila nr. 1952/27.02.2017 pronunțată de Judecătoria Timișoara in dosar x/2017 (copie dosare depusă la data de 15.02.2017); încheiere civila nr. 5012/19.04.2017 pronunțată de Judecătoria Timișoara in dosar x/2017 (ev. copie dosare 2163,42 RON).

Recurentul, considera neîntemeiată apărarea executorului judecătoresc in cauza ca nu ar fi de competența materiala a Consiliului de disciplina si al Colegiului director de a se pronunța asupra "aspectelor reținute in procesul-verbal al ședinței din 05.03.2018 ca fiind abateri disciplinare", astfel ca Regulamentul de aplicare a Legii nr. 188/2000 actualizata prevede la art. 66 că "Consiliul de disciplina are competența de a judeca orice executor judecătoresc din cadrul Camerei respective, pentru abaterile prevăzute la art. 47 din lege", iar cat privește cercetarea prealabila aceasta se face de către Colegiul director, in conformitate cu prevederile art. 48 alin. (2) din Legea nr. 188/2000 actualizata "Pentru suspendarea din funcție sau excluderea din profesie este obligatorie cercetarea prealabila, care se efectuează de inspectori generali din cadrul direcției de specialitate din Ministerul Justiției sau de Colegiul director al Camerei executorilor judecătorești".

În ceea ce privește fondul recurentul consideră neîntemeiată și nelegală hotărârea Curții de Apel Timișoara care în mod nejustificat a înlăturat evidența faptelor, precum și a faptului ca astfel în mod deliberat executorul judecătoresc a indus o confuzie generală.

Recurentul consideră că în mod intenționat în publicația de vânzare nu s-au făcut mențiunile necesare si legale cu privire la modul de vânzare a imobilelor, în bloc sau separat, ceea ce a produs confuzie si lipsa de transparent. În momentul stabilirii ordinii de licitație potrivit art. 846 alin. (4), ordinea nu a fost arătata de proprietarul imobilului ale cărui apartamente erau, respectiv de debitorul girant ipotecar in patrimoniul căruia se răsfrâng nemijlocit consecințele vânzării, ci de avocatul debitorului obligației care, la rândul lui, a părăsit licitația înainte de a începe, sesizând scenariul pus la cale de participanți. În condițiile in care s-ar fi procedat la vânzarea imobilelor începând cu cel mai valoros, nu ar mai fi fost necesara, în principiu, vânzarea tuturor imobilelor, garantul ipotecar având șansa sa-i rămână in proprietate unele unități locative.

Mai mult art. 835 alin. (2) și art. 846 alin. (2) C. proc. civ., obliga executorul judecătoresc, în cazul in care obiectul executării silite ii formează mai multe bunuri imobile distincte ale debitorului, sa stabilească ore diferite, succesive pentru vânzarea fiecărui imobil în parte astfel încât, eventualii licitatori sa nu fie prejudiciați si sa aibă posibilitatea depunerii ofertelor in raport cu momentul deschiderii fiecărei licitații în parte. Executorul însuși prin modul în care a gestionat întreaga procedura de executare a urmărit producerea unei stări de confuzie.

Scopul executării silite fiind recuperarea prejudiciului in condiții optime pentru toate părțile participante, se observă ca executorul judecătoresc a întrebat părțile participante la licitație daca sunt de acord să-i permită și licitatorului întârziat participarea la licitație, dar aceștia au refuzat, dar din cuprinsul procesului-verbal înregistrare DIICOT, se observa ca toți participanții inclusiv avocatul debitorului erau înțeleși, mai puțin debitorul, acesta părăsind licitația considerând ca este un scenariu, "erau înțeleși între ei". Astfel daca executorul respecta dispozițiile C. proc. civ., respectiv art. 844 alin. (1) coroborat cu art. 846, nu se mai ajungea in situația de a refuza primirea la licitație a unui licitator de care executorul judecătoresc avea cunoștința cu o zi înainte când acesta si-a depus oferta si garanția de participare.

Executorul nu a dorit participarea la licitație a altui licitator având in vedere si ora fixata pentru licitație, respectiv ora 16:00 în condițiile în care urma vânzarea a 9 (nouă) imobile, iar programul de lucru cu publicul era pana la 16:30. Cu privire la ora stabilita pentru începerea licitației prin fixarea ei la ora 16, executorul a urmărit tocmai ideea de a se prezenta cat mai putini licitatori, avându-se în vedere ora de încetare a programului de lucru respectiv orele 16:30, cu atât mai mult cu cat pentru licitațiile anterioare, amânate, orele de începere a licitației au fost 10,00, 12,00, 14,00. Modul de întocmire a publicațiilor de vânzare, respectiv enumerarea imobilelor este ca si cum la ora menționată în publicație se vând toate, întrucât nu este menționata ora la care începe vânzarea pentru flecare imobil.

Astfel, vânzarea tuturor imobilelor s-a făcut printr-o singura publicație de vânzare nefiind respectate nici prevederile art. 835 alin. (2) C. proc. civ. privind declanșarea procedurii de vânzare si nici prevederile privind publicitatea vânzării si anume art. 839 alin. (4) C. proc. civ., acest lucru determinând depunerea de oferte de cumpărare pentru întreg imobilul de către mai mulți licitatori cum ar fi: S.C. B. S.R.L.,C., S.C. D. S.R.L., la preturile însumate integrale ale tuturor apartamentelor. Executorul a procedat la publicarea în extras doar într-un ziar de circulație națională, nu și într-un ziar local, având în vedere ca imobilele din publicație au valori atât sub suma de 250.000 RON cat si peste aceasta suma.

Însăși Curtea de Apel reține în hotărârea sa, la pagina 8 că "vânzarea sa se facă pe apartamente" însa pentru ca vânzarea sa se facă pe apartamente trebuia sa se menționeze în publicația de vânzare ora la care începe licitația pentru fiecare imobil. Ori de la interceptările DIICOT rezulta ca erau înțeleși intre ei, acesta fiind si motivul pentru care s-a fixat ora 16 ca ora de începere a licitațiilor. Executorul judecătoresc ca si ceilalți licitatori nu avea nici un interes sa-l primească la licitație pe licitatorul S.C. E. S.R.L., având in vedere ca oferta acestuia fara sa liciteze cu nici un licitator, pentru ca nu a fost primit la licitație, era mai mare decât prețul obținut la licitație a precizat că executorul judecătoresc cunoștea situația întrucât S.C. E. S.R.L. depusese cu o zi înainte atât oferta cat si recipisa de consemnare a garanției de participare la licitație, îndeplinind condițiile conform art. 844 alin. (1) C. proc. civ. De altfel, aceasta este si motivația pentru care pentru o creanță în cuantum de 148.800 euro s-au vândut la licitație imobile in valoare de 586.000 euro.

Recurentul apreciază ca executorul judecătoresc în cauza a încălcat si prevederile art. 840 și 657 și 845 C. proc. civ. amânând in mod repetat licitațiile fara motiv întemeiat, fara sa respecte procedura legala de a emite încheiere de amânare a licitației. Spre exemplu, cu privire la amânările de licitații, licitația din 15.06.2016 a fost amânata pe motivul ca singurul licitator prezent nu a dispus de un mandat autentic special conform art. 843 C. proc. civ. deși acesta era administratorul societății comerciale pe care o reprezenta (S.C. B. SRL) si cu atât mai mult cu cat a oferit si prețul de strigare, respectiv la acea data chiar prețul integral de evaluare . Conform procesului-verbal de constatare din 01.07.2016 ora 12:30-13:30 întocmit de executorul in cauza, licitația de la aceasta data, a fost amânata pentru un nou termen (25.07.2016 - mai lung de 20 de zile de la data fixata) pe motiv ca procedura de comunicare a publicației de vânzare cu coproprietarii unui singur apartament (din cele noua) "conține elemente contradictorii", deși și la acest termen au fost prezenți licitatori. Ori in cauza, având procedurile îndeplinite pentru celelalte imobile, în condițiile legii, reclamantul intimat avea obligația si posibilitatea sa procedeze la continuarea executării silite.

Cu privire la licitata din 08.11.2016 la care s-au prezentat doi licitatori care au depus oferte de cumpărare, executorul judecătoresc la solicitarea creditorului, fara nici o dovada, a dispus scoatere din licitație a unui licitator respectiv F., pe motivul că este o persoana interpusa a debitorului deși la termenele anterioare, când a fost prezent acesta nu a fost eliminat de la licitație astfel, prin aceasta manevra, avându-se în vedere ca ofertele erau mai mici de 75% si condiția legala era sa fie minimum doi licitatori, executorul își motivează hotărârea de amânare deliberata a licitației, iar cu privire la amânările dispuse, nu s-au respectat dispozițiile art. 657 C. proc. civ., respectiv emiterea de încheieri de amânare a licitațiilor.

De asemenea, recurentul susține concluziile instanțelor disciplinare profesionale care au constatat încălcarea prevederilor art. 846 alin. (1) C. proc. civ. prin neacceptarea la licitație a ofertantului S.C. E. S.R.L., pe motiv ca ar fi ajuns la câteva minute după începerea licitației in condițiile in care "vânzarea la licitație se face in mod public. Ea începe prin citirea de către executor a publicației de vânzare si a ofertelor primite pana la acea data".

În procesul-verbal de constatare a licitației imobiliare din 14.12.2016 orele 16:00 - 20,50 încheiat de executorul in cauza, acesta menționează in ordine cronologica la "acte de executare" persoanele prezente, ofertele, faptul ca mandatarul G. a ajuns după ora 16:00, obiecțiunile acestuia, ca după aceea să fie menționata citirea publicației conform art. 846 alin. (4) C. proc. civ., Conform nomelor legale, licitația a început odată cu citirea publicației de vânzare, data și ora la care ofertantul S.C. E. S.R.L. prin mandatar, era prezent. Oferta S.C. E. S.R.L., era net superioara celorlalți participanți la licitație, astfel ca înlăturarea de la licitație este cu atâta mai grava și în mod normal și legal, de neînțeles.

Totul culminează cu contestația la executare promovata de creditor prin care acesta arata ca executorul nu a procedat legal prin neprimirea la licitație a licitantului, recurenta considerând ca, avându-se în vedere ca urmau sa fie vândute la licitație 9 imobile executorul judecătoresc trebuia sa dispună fixarea licitației pentru fiecare imobil la ore care sa permită mai multor licitatori. Este inadmisibil ca un executor judecătoresc să împiedice licitațiile publice, a administratorilor unei societăți comerciale sub motivul că aceștia nu dețin procuri autentice, în condițiile in care legea nu prevede o asemenea condiție, iar întinderea mandatului administratorilor se probează cu hotărâri AGA daca este cazul.

Recurentul considera neîntemeiata concluzia Curții de Apel Timișoara prin hotărârea pronunțată deoarece este evident ca, au fost încălcate si prevederile art. 846 alin. (2) și (3) C. proc. civ., în cauza prezenta executorul în cauza nu a întocmit o încheiere in acest sens in conformitate cu prevederile art. 657 C. proc. civ.

Apărările formulate în recurs

3.1 Intimata-pârâtă Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepțiile necompetenței materiale a secției contencios administrativ și fiscal și excepția lipsei calității procesuale pasive a Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești și a Comisiei Superioare de Disciplină a UNEJ.

3.2 Intimatul-reclamant A. a formulat, de asemenea, întâmpinare, prin care a invocat lipsa calității procesuale active a Colegiului Director al CEJ de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, lipsa calității de reprezentant al președintelui Camerei Executorilor Judecătorești de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, invocând și nulitatea recursului pentru nerespectarea prevederilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

Prin răspunsul la întâmpinare, Colegiului Director al Camerei Executorilor Judecătorești de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, a solicitat respingerea excepțiilor invocate și admiterea recursului astfel cum a fost formulat.

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin rezoluția din data de 28 aprilie 2020, s-a fixat termen de judecată pentru soluționarea cererii de recurs la data de 17 martie 2021, în ședință publică, cu citarea părților.

În ședința publică din data de 17 martie 2021, H. a depus la dosar cerere de intervenție voluntară accesorie în apărarea recurentei-pârâte, cauza fiind amânată pentru data de 15 septembrie 2021 în vederea comunicării către părți a acestei cererii de intervenție, când a fost încuviințată în principiu în temeiul art. 63 alin. (2) și art. 64 din C. proc. civ.

Totodată, în ședința publică din data de 15.09.2021, Înalta Curte a respins excepțiile de necompetență materială a ÎCCJ-SCAF,lipsei dovezii calității de reprezentant a Președintelui Colegiul Director pentru Camera Executorilor Judecătorești de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, precum și excepția nulității recursului.

De asemenea, Înalta Curte a constatat lipsa calității de recurrent a Colegiului Director al Camerei Ececutorilor Judecătorești, având în vedere că acest organism nu a avut calitatea de parte în fața instanței de fond.

Examinând legalitatea sentinței recurate prin prisma criticilor formulate prin cererea de recurs, a apărărilor formulate prin întâmpinări și a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Reclamantul, A., s-a adresat la data de 12.11.2018 instanței de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel București, solicitând, în contradictoriu cu pârâtele Camera Executorilor Judecătorești de pe lângă Curtea de Apel Timișoara prin Colegiul Director și Uniunea Națională a Executorilor Judecătorești prin Comisia Superioară de Disciplină, efectuarea unui control de legalitate asupra Hotărârii nr. 22/12.10.2018 a Comisiei Superioare din cadrul UNEJ pronunțată în dosarul nr. x/2018 și asupra Hotărârii nr. 1/04.06.2018 a Consiliului de Disciplină din cadrul Camerei Executorilor Judecătorești de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, considerându-se vătămat prin emiterea acelor administrative de sancționare și administrative jurisdicționale, solicitând astfel, admiterea contestației, schimbarea în tot a celor două hotărâri și, pe fond, respingerea acțiunii disciplinare pornită de Colegiul Director al Camerei împotriva sa.

În esență, ca stare de fapt, se reține că prin Hotărârea nr. 1/4.06.2018 emisă de Camera executorilor judecătorești de pe lângă CAT-Consiliul de Disciplină, reclamantul a fost sancționat disciplinar cu amenda în cuantum de 3000 RON pentru săvârșirea abaterii prevăzute de dispozițiile art. 47 lit. e) teza a II-a din Legea cu nr. 188/2000, iar prin Hotărârea nr. 22/12.10.2018 emisă de Uniunea Națională a Executorilor judecărorești prin Comisia Superioară de Disciplină, contestația a fost respinsă, fiind menținută hotărârea de sancționare.

Prin actul administrativ de sancționare, Consiliul de disciplină din cadrul Camerei Executorilor judecătorești de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, a admis acțiunea disciplinară promovată de Colegiul Director din cadrul aceleiași Camere, confirmand faptele reținute în sarcina reclamantului A., săvârșite în calitatea sa de executor judecătoresc, prin procesul-verbal de cercetare prealabilă din data de 05.03.2018, ca fiind abateri disciplinare, respectiv: amânarea în mod repetat a licitațiilor fără motive întemeiate, cu încălcarea dispozițiilor art. 840 și 657 C. proc. civ.. nerespectarea art. 835 alin. (2) și 846 C. proc. civ. privind îndeplinirea procedurii de vânzare la licitație a fiecărui bun imobil distinct, în parte; neacceptarea la licitație a unui ofertant, în speță S.C. E. S.R.L., care a avut o ofertă superioară valorii de licitație, pentru faptul că ofertantul a ajuns la câteva minute după începerea licitației; prejudicierea debitorului prin neacceptarea la licitație a ofertei S.C. E. S.R.L fapt care a condus la adjudecarea tuturor imobilelor, cu nerespectarea art. 629 alin. (1) C. proc. civ. stabilirea ordinii de vânzare a imobilelor potrivit solicitării unui avocat pretins a reprezenta debitorul, dar al cărui mandat nu a fost identificat la dosar.

Actul administrativ individual de sancționare, Hotărârea nr. 1/4.06.2018 emisă de Camera executorilor judecătorești de pe lângă CAT-Consiliul de Disciplină și actul administrativ jurisdictional de soluționare a contestației formulate de reclamant, Hotărârea nr. 22/12.10.2018 emisă de Comisia Superioară de Disciplină din cadrul UNEJ, prin care s-au confirmat abaterile reținute și sancțiunea disciplinară aplicată au fost contestate de către reclamant în fața instanței de contencios administrativ și fiscal.

Instanța de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel Timișoara, devenită competentă, urmare a declinării de competentă de către Curtea de Apel București, a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de Comisia Superioară de Disciplină a Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești, prin întâmpinare, atât în privința sa, cât și în privința Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești, respectiv a Camerei Executorilor Judecătorești Teritoriale, a admis acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamant în contradictoriu cu pârâtele Camera Executorilor Judecătorești de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, prin Președinte și Uniunea Națională a Executorilor Judecătorești, prin Președinte, și a dispus anularea Hotărârii nr. 22 din 12.10.2018 a Comisiei Superioare de Disciplină din cadrul UNEJ și a Hotărârii nr. 1 din 04.06.2018 a Consiliului de Disciplină din cadrul Camerei Executorilor Judecătorești de pe lângă Curtea de Apel Timișoara.

Preliminar, Înalta Curte constată că soluția pronunțată asupra excepției lipsei calității procesuale pasive nu a fost recurată, intrând astfel în puterea lucrului judecat.

De asemenea și considerentele instanței privind analiza criticilor de nelegalitate de ordin formal invocate de reclamant în privința actelor administrative contestate, referitoare la nesocotirea prevederilor art. 68 alin. (2) și (3) din cuprinsul Regulamentului de punere în aplicare a Legii cu nr. 188/2000, la nerespectarea dreptului la apărare, deoarece dosarele de executare silită ce făceau obiectul analizei forurilor disciplinare au fost ridicate în original de către reprezentanții D.I.I.C.O.T. Timișoara în vederea instrumentării unui dosar de urmărire penală și presupusele suspiciuni de subiectivism în privința unuia dintre membrii Consiliului de Disciplină, pe motiv că acesta era asociat cu președintele Colegiului Director al Camerei, nu mai pot fi puse în discuție în fața instanței de control judiciar, atâta vreme cât reclamantul nu a formulat recurs.

Procedând la analiza criticilor de casare formulate de recurent, Înalta Curte constată nefondat motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 488 pct. 6 din C. proc. civ., din perspectiva nemotivării, din considerentele sentinței rezultând cu evidență că instanța de fond și-a motivat hotărârea atât cu privire la excepție cât și la fondul litigiului, analizând punctual și distinct atât aspectele de nelegalitate cât și cele de netemeinicie, fiind respectate dispozițiile art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ.

De altfel, recurentul, nu indică criticile sau apărările sale care nu ar fi fost analizate de către instanță, fiind analizată fiecare faptă reținută ca fiind abatere disciplinară, prin raportare la temeiul reținut în actul de sancționare respectiv art. 47 lit. "e" din Legea nr. 188/2000, "întârzierea sistematică și neglijența în efectuarea lucrărilor", raționamentul judiciar rezultând în mod clar și complet din considerentele sentinței recurate.

În ceea ce privește criticile formulate în recurs, pe fondul cauzei, care s-ar încadra din perspectiva recurentului pe dispozițiile art. 488 pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte reține, în primul rând, că în cadrul căii de atac instanța de control judiciar nu procedează la o restabilire a situației de fapt ci efectuează un control judecătoresc de legalitate a sentinței, din perspectiva aplicării și interpretării greșite a normelor de drept material aplicabile în cauză.

Or, recurentul în cadrul motivelor de recurs reia întrutotul situația de fapt reținută în actul de sancționare, ivocând neregularități ale procedurii de executare silită, în ceea ce privește modul de vânzare, în bloc sau separat, începând cu cel mai valoros, nerespectarea art. 835 alin. (2) și art. 846 alin. (2) din C. proc. civ., lipsa mențiunii privind ora vânzării conform art. 839 alin. (1) lit. "I" sancționată cu nulitate potrivit alin. (2), din același Cod, în scopul de a nu participa la licitație un licitator, care oferea o ofertă superioară, cu consecința prejudicierii debitorului.

În contextul în care Înalta Curte a respins excepția nulității recursului, procedând la analiza susținerilor recurentului, din perspectiva art. 488 pct. 8 din C. proc. civ., se reține că în mod legal și temeinic curtea de apel constatat că sancțiunea disciplinară aplicată a fost fundamentată de o serie de aspecte ce vizau modalitatea concretă în care executorul judecătoresc a interpretat și aplicat dispozițiile legale relevante în materia executării silite, respectiv dispozițiile art. 840, art. 845, art. 657, art. 846 alin. (1), (2) și 3 C. proc. civ., fără a se releva date de natură să contureze elementele constitutive pentru săvârșirea abaterii prevăzute de dispozițiile art. 47 lit. e) din Legea cu nr. 188/2000, constând în întârziere sistematică și neglijență în efectuarea lucrărilor.

De altfel, faptete reținute ca și abateri nu pot fi "întârzieri sistematice" în efectuarea lucrărilor, întrucât nu au această natură juridică, ci pot fi încadrate în ipoteza "neglijenței", instanța de fond aprecind în mod corect că în actul administrativ de sancționare nu au fost exemplificate de către Consiliul de Disciplină termenele la care s-ar fi amânat în mod nejustificat licitația, cu excepția celui din 1.07.2017, termen la care executorul a dispus amânarea licitației fără a se formula o cerere în acest sens, iar terții interesați erau prezenți la licitație, în opinia Consiliului de disciplină, acoperindu-se astfel inadvertențele constatate în procedura de comunicare.

Din această perspectivă, nu se poate reține o întârziere sistematică, fiind vorba despre un singur termen, amânare dispusă din oficiu, în temeiul art. 845 din C. proc. civ., întrucât executorul a apreciat că, având în vedere împrejurarea că dovada de comunicare cu coproprietarii conținea elemente contradictorii, întrucât, la data stabilită pentru desfășurarea licitației (01.07.2017) s-au prezentat coproprietarii în cauză, însoțiți de avocat, care au susținut faptul că nu au primit publicația de vânzare, iar din dovada de comunicare nu se putea confirma primirea publicației, astfel că, pentru a respecta prevederile art. 678 alin. (2) C. civ., a apreciat că se impune amânarea licitației pentru a da și coproprietarilor șansa de a lua la cunoștință despre licitație, raportat la împrejurarea că și aceștia ar fi putut să participe la licitație, sens în care ar fi trebuit să facă anumite demersuri.

Pe de altă parte, nu se poate reține nici o conduită neglijentă această măsură, potrivit normei procedurale, executorul fiind obligat să amâne și din oficiu licitația, în eventualitatea în care constata nereguli în privința modalității de înștiințare a părților, în acest caz prezența avocaților și a coproprietarilor nefiind suficientă pentru a "acoperi" acest viciu de procedură, întrucât pentru participarea la licitație erau necesare anumite demersuri procedurale.

De altfel, recurentul nici nu mai critică considerentele instanței asupra modului în care Consiliul de disciplină a apreciat asupra amânării licitației din data de 01.07.2017, ci asupra neglijenței reflectată prin modul în care în publicația de vânzare nu s-au făcut mențiunile necesare în legătură cu modul de vânzare a imobilelor, în bloc sau separate, cu încălcarea art. 835 alin. (2) și art. 846 alin. (2) din C. proc. civ., fapt ce a condus la confuzie și lipsă de transparență, susținându-se că executorul judecătoresc trebuia să stabilească ore diferite pentru fiecare imobil.

Împrejurarea că această deficiență a condus la situația excluderii unui licitator care a întârziat, iar toate părțile s-au opus, nu justifică aprecierea recurentului că această faptă ar constitui abatere disciplinară, pentru motivul că, dacă executorul respecta dispozițiile C. proc. civ., respectiv art. 844 alin. (1) coroborat cu art. 846, nu se mai ajungea in situația de a refuza primirea la licitație a unui licitator de care executorul judecătoresc, recurentul presupunând că executorul nu a dorit participarea la licitație a altui licitator având in vedere si ora fixata pentru licitație, respectiv ora 16:00 în condițiile în care urma vânzarea a 9 (nouă) imobile, iar programul de lucru cu publicul era pana la 16:30.

Prin hotărârile contestate se reține, cu privire la ora stabilita pentru începerea licitației, că prin fixarea ei la ora 16, executorul a urmărit tocmai ideea de a se prezenta cat mai putini licitatori, avându-se în vedere ora de încetare a programului de lucru respectiv orele 16:30, cu atât mai mult cu cat pentru licitațiile anterioare, amânate, orele de începere a licitației au fost 10,00, 12,00, 14,00.

Înalta Curte reține, în primul rând, că abaterea disciplinară nu poate fi reținută urmare a unor suspiciuni, presupuneri, că executorul nu a dorit să participe la licitație ofertantul S.C. E. S.R.L., ci ea trebuie să se întemeieze pe dovezi certe și clare că, atât prin modul de efectuare a publicațiilor cât și prin ora fixată, executorul, din culpa acestuia, a generat imposibilitatea participării la licitație a unui ofertant. Însă în procesul-verbal de constatare a licitației imobiliare din data de 14.12.2016 orele 16-20:50 încheiat de executorul judecătoresc în cauză se menționează în ordine cronologică actele de executare, persoanele prezente, ofertele, faptul că mandatarul G. a ajuns după ora 16:00, respectiv 16.08, precum și obiecțiunile acestuia, ca după aceea să fie menționată citirea publicației conform art. 846 alin. (4) C. proc. civ.

De asemenea, astfel cum a constatat și curtea de apel, în cuprinsul procesului-verbal de constatare a licitației imobiliare executorul a menționat că oferta de cumpărare din partea S.C. E. S.R.L. a fost depusă în data de 13.12.2016, iar ca urmare a faptului că mandatarul nu a fost prezent la momentul începerii licitației, și după ce creditorul, debitorul și licitatorii au fost împotriva participării acestui reprezentant la licitație, s-a dispus ca această societate să nu poată participa la licitație.

În acord cu judecătorul fondului, se reține că măsurile procedurale luate de executorul judecătoresc sunt rezultatul modului de interpretare și aplicare de către acesta a prevederilor art. 839 și art. 846 alin. (1 C. proc. civ. în scopul de a sigura tuturor participanților la licitație condiții egale, în contextul în care toți cei prezenți la ora stabilită s-au opus față de acceptarea unui participant întârziat, însă această conduită nu poate fi considerate neglijență în efectuarea lucrărilor, pentru a atrage răspunderea disciplinară a acestuia.

Din cuprinsul declarației de recurs și a actelor administrative constatate, se desprinde ideea unei conivențe a executorului cu ceilalți licitatori în scopul înlăturării unui licitator care avea o ofertă mai avantajoasă pentru debitor, însă o asemenea susținere ar depăși noțiunea de "neglijență", ci ar fi un act intenționat ce ar putea face obiectul analizei organelor de urmărire penală, nefăcându-se dovada unei sancțiuni penale aplicate executorului și nici despre acte de urmărire penală ale DIICOT, desfășurate cu privire la această licitație care să se impună cu putere de lucru judecat în cauza de față.

Pe de altă parte, pentru neregulile săvârșite în cadrul procedurilor de executare silită partea poate formula contestație la executare, or, astfel cum s-a reținut și de prima instanță, o parte dintre aspectele reținute în fundamentarea aplicării sancțiunii disciplinare au fost verificate de Judecătoria Timișoara, ca instanță de executare, în dosarele nr. x/2016, y/2016, z/2016, w/2017, t/2017, în care s-au formulat contestații la executare, respinse sau anulate de instanță, în cauză nefăcându-se dovada că ar fi fost anulate în mod definitiv actele de executare reținute în actele de sancționare, iar motivul anulării ar fi fost neregularitățile săvârșite de executorul judecătoresc.

Prin urmare criticiele formulate în cadrul recursului de către recurent nu pot fi reținute, iar susținerile intervenientului în interesul recurentului, care privesc motivele de recurs, sunt de asemenea nefondate, pentru aceleași considerente, neputându-se reține argumente suplimentare care să conducă la o altă concluzie. Este adevărat că, "de plano", răspunderea disciplinară poate subzista chiar dacă nu există o soluție penală pronunțată în cauză sau dacă actele de executare nu au fost anulate definitiv de instanța de executare, însă în speța de față faptele reținute nu pot fi calificate ca abateri disciplinare, care să conducă la sancționarea disciplinară a executorului judecaătoresc, astfel cum s-a reținut.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 și art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul, ca nefondat și va respinge cererea de intervenție voluntară accesorie formulată de H. în apărarea recurentei-pârâte.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-pârâtă Camera Executorilor Judecătorești de pe lângă Curtea de Apel Timișoara prin Președintele Colegiului Director împotriva sentinței nr. 339 din data de 23 decembrie 2019 pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Respinge cererea de intervenție voluntară accesorie formulată de H. în apărarea recurentei-pârâte.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 29 septembrie 2021.