ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5231/2022

Ședința publică din data de 8 noiembrie 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei.

Primul ciclu procesual

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2019, reclamantul Ministerul Justiției a chemat în judecată pârâții Comisia Superioară de Disciplină a Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești și BEJ A., solicitând modificarea Hotărârii nr. 33/01.11.2019 din dosarul nr. x/2019, în sensul admiterii acțiunii disciplinare în integralitate și aplicării sancțiunii suspendării din funcție pe o durată de la o lună la 6 luni.

La data de 17.12.2019, pârâta A. a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii.

În esență, această a arătat că deși primele trei paragrafe ale acțiunii o privesc, începând cu următorul toate datele și dosarele la care se fac referiri vizează activitatea unui alt executor judecătoresc, din raza unei alte curți de apel, domnul B..

La termenul de judecată din data de 10.03.2020, pârâtul BEJ A. a depus la dosarul cauzei dovada cheltuielilor de judecată și a solicitat obligarea reclamantului la plata acestora. De asemenea, pârâtul a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive.

La data de 20.12.2019, pârâta Comisia Superioară de Disciplină a UNEJ a depus întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive. De asemenea, pârâta a arătat că, în cauză operează excepția lipsei calității procesuale pasive și în privința Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești, cât și în privința Camerei Executorilor Judecătorești teritorială.

La data de 03.02.2020, reclamantul a depus la dosarul cauzei răspuns la întâmpinare, prin care a arătat că prezentul dosar privește pe pârâtul B., însă din eroare, în primele două paragrafe, a fost menționat numele doamnei A..

În consecință, reclamantul a solicitat scoaterea din cauză a doamnei A. și citarea în calitate de pârât a executorului judecătoresc B..

La data de 19.05.2020, pârâta Comisia Superioară de Disciplină a UNEJ a depus la dosarul cauzei întâmpinare, prin care a invocat: excepția necompetenței teritoriale în soluționarea cauzei a Curții de Apel București și, în consecință, declinarea competentei în favoarea Curții de Apel Cluj; excepția necompetenței materiale în soluționarea cauzei a secției contencios administrativ și fiscal din cadrul Curții de Apel și, în consecință, declinarea competenței în favoarea secției Civile din cadrul Curții de Apel; excepția lipsei calității procesuale pasive a Comisiei Superioare de Disciplină a Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești a Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești și, în consecință, respingerea acțiunii în contradictoriu cu această entitate.

Prin încheierea de ședință din data de 14.07.2020, Curtea a respins excepțiile invocate de pârâta Comisia Superioară de Disciplină a UNEJ, ca neîntemeiate, precum și excepția lipsei calității procesuale pasive, invocată de pârâta A., ca rămasă fără obiect.

Prin sentința civilă nr. 1285 din 8 decembrie 2020, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins contestația formulată de reclamantul Ministerul Justiției, în contradictoriu cu pârâții Comisia Superioară de Disciplină a UNEJ și B., ca neîntemeiată.

Totodată, a obligat reclamantul să plătească pârâtei A. suma de 500 de RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, respingând cererea pârâtei, în rest, ca neîntemeiată.

Împotriva sentinței civile nr. 1285 din 8 decembrie 2020 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a declarat recurs reclamantul Ministerul Justiției, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Se invocă de recurentul-pârât în calitate de titular al acțiunii disciplinare faptul că prima instanță a interpretat și aplicat greșit normele de drept material incidente în ceea ce privește aprecierea activității și răspunderii disciplinare a executorului judecătoresc.

Se arată că în mod nelegal și greșit prima instanță a apreciat ca legală Hotărârea nr. 33/1. XI.2019 din dosarul disciplinar nr. x/2019 și a respins contestația formulată a neîntemeiată.

Se reiau în recurs criticile de nelegalitate dar și de netemeinicie privind soluția criticată solicitându-se admiterea acțiunii disciplinare în integralitate și aplicarea sancțiunii disciplinare a suspendării din funcție pe o durată de 6luni.

Se susține că prima instanță față de soluția de respingere și de menținere a hotărâri contestate prin care s-a aplicat reclamantului - intimat sancțiunea "avertisment" pentru abaterile contestate a interpretat și aplicat greșit prevederile legale care reglementează activitatea de executare silită respectiv modul de stabilire a cheltuielilor de executare silită de către executorii judecătorești, respectiv dispozițiile art. 670 C. proc. civ., art. 55 din Regulament și art. 39 din Legea nr. 188/2000.

Se reiau în cadrul recursului toate aspectele de fapt care au determinat promovarea acțiunii disciplinare pe abaterile contestate și se critică înlăturarea considerentelor reținute de titularul acțiunii.

Se solicită admiterea recursului casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.

În recurs nu s-au formulat întâmpinări.

Analizând recursul declarat, Curtea în apreciază pentru următoarele considerente ca nefondat, în cauză nefiind îndeplinite condițiile cazului de casare invocat prevăzut de art. 488 alin. 1 pct. 8 C. proc. civ.

Recursul este nefondat, în cauză sentința atacată fiind dată cu interpretarea și aplicarea corectă a dispozițiilor de drept material care reglementează activitatea și răspunderea disciplinară a executorilor judecătorești respectiv a dispozițiilor Legii nr. 188/2000 și a Regulamentului de funcționare a Comisiei Superioare de Disciplină.

Curtea în cuprinsul recursului, prin care se reiau toate considerentele de fapt avute în vedere de recurentul-pârât în calitate de titular al acțiunii disciplinare, nu a identificat vreun motiv de casare de natură a impune casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare.

Prima instanță a soluționat cauza în limita controlului de legalitate privind Hotărârea nr. 33/1. XI.2019 emisă de Comisia Superioară de Disciplină a Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești, cu aplicarea corectă a dispozițiilor Legii nr. 188/2000, a dispozițiilor din Regulamentul privind abaterile disciplinare imputate, raportat și la normele generale prevăzute de art. 2,8 și 18 din Legea nr. 554/2004.

Curtea constată că prima instanță prin încheierea din 14.07.2020 a respins excepțiile de necompetență invocate și ca instanță competentă a stabilit cadrul procesual în raport de obiectul cauzei.

Iar în raport de probele administrate prima instanță a stabilit corect situația de fapt și în consecință a confirmat prin soluția de respingere legalitatea Hotărârii nr. 7/26 octombrie 2016 a Consiliului de Disciplină.

Prin această hotărâre, autoritatea competentă a admis în parte acțiunea disciplinară promovată împotriva executorului judecătoresc B. pentru săvârșirea abaterii disciplinare prevăzute de art. 47 lit. e) "neglijență în efectuarea lucrărilor" din Legea nr. 188/2000 a fost aplicată executorului judecătoresc sancțiunea disciplinară a avertismentului prevăzut de art. 49 lit. c) din Legea nr. 188/2000 rep.

Prima instanță a făcut o verificare deplină în controlul de legalitate pe care îl poate efectua instanța de contencios administrativ raportat, la dispozițiile Legii nr. 554/2004, pe toate aspectele care au format obiectul sesizării disciplinare.

Curtea apreciază că în faza recursului nu pot forma obiectul verificării toate considerentele de fapt expuse de recurentul-pârât, care este nemulțumit în concret de faptul că prima instanță a menținut prin soluția de respingere o sancțiune mai blândă - avertismentul și nu a aplicat instanța sancțiunea disciplinară propusă pentru abaterile constatate cea a suspendării din funcție pentru o perioadă de 6 luni.

Curtea constată că prima instanță a verificat sub toate aspectele inclusiv prin înlocuirea unor considerente legalitatea și temeinicia admiterii în parte a acțiunii disciplinare pentru săvârșirea abaterii disciplinare prevăzute de art. 47 lit. e) din Legea nr. 188/2000 și legalitatea aplicării sancțiunii avertismentului în raport de situația de fapt.

Curtea apreciază că nu există în cauză aspecte de nelegalitate care să impună pe considerentele de fapt arătate în recurs, reluarea judecății în primă instanță, în condițiile în care aceasta s-a pronunțat pe fond în ceea ce privește abaterile disciplinare reținute și asupra legalității aplicării sancțiunii disciplinare.

Curtea apreciază ca legală această analiză, cu atât mai mult cu cât față de executorul judecătoresc a fost emisă și o ordonanță de clasare pentru infracțiunea de fals material în înscrisuri oficiale, ordonanță de clasare din data de 21.02.2019 aflată la dos.fond.

Față de cele expuse mai sus, Curtea în baza art. 20 din Legea nr. 554/2004 și art. 496-497 C. proc. civ. va respinge recursul ca nefondat menținând ca legală și temeinică sentința pronunțată de instanța de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul-reclamant Ministerul Justiției împotriva sentinței civile nr. 1285 din 8 decembrie 2020 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 8 noiembrie 2022.