ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1502/2022

Ședința publică din data de 15 martie 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Oradea, sub nr. x/01.03.2019, reclamantul A. a solicitat ca în contradictoriu cu pârâții Comisia Superioară de Disciplină din Cadrul Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești din România, Uniunea Națională a Executorilor Judecătorești din România, Colegiul Director al Camerei Executorilor Judecătorești de pe lângă Curtea de Apel Oradea, Camera Executorilor Judecătorești de pe Lângă Curtea de Apel Oradea, Consiliul de Disciplină al Camerei Executorilor Judecătorești de pe Lângă Curtea de Apel Oradea, să se pronunțe o hotărâre prin care să se dispună: anularea Hotărârii nr. 1/12.10.2018 a Consiliului de Disciplină al Camerei Executorilor Judecătorești de pe lângă Curtea de Apel Oradea pronunțată în dosar nr. x/2016, precum și anularea Hotărârii nr. 3/01.02.2019 pronunțată în dosar nr. x/2018 de către pârâta Comisia Superioară de Disciplină din cadrul UNEJ; anularea Hotărârii nr. 3/08.06.2017 a Consiliului de Disciplină al Camerei Executorilor Judecătorești de pe lângă Curtea de Apel Oradea pronunțată în dosar nr. x/2017, precum și anularea Hotărârii nr. 1/01.02.2019 pronunțată în dosar nr. x/2018, de către pârâta Comisia Superioară de Disciplină din cadrul UNEJ.

Prin sentința nr. 320/2019 din 10 decembrie 2019, Curtea de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal a hotărât următoarele: "A admis excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâții Consiliul de Disciplină din cadrul Camerei Executorilor Judecătorești de pe lângă Curtea de Apel Oradea și Comisia Superioară de Disciplină din cadrul Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești, cu consecința respingerii acțiunii reclamantului A. formulată în contradictoriu cu aceștia.

A respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâții Colegiul Director al Camerei Executorilor Judecătorești de pe lângă Curtea de Apel Oradea, pentru Camera Executorilor Judecătorești de pe lângă Curtea de Apel Oradea și de Uniunea Națională a Executorilor Judecătorești.

A admis, în parte, acțiunea formulată de reclamantul A., cu domiciliul în Negrești Oaș, jud. Satu Mare și cu domiciliul procesual ales la Cabinet de Avocat B. din Oradea, str. x, camera 4, jud. Bihor, în contradictoriu cu pârâții Colegiul Director al Camerei Executorilor Judecătorești de pe lângă Curtea de Apel Oradea, cu sediul în jud. Bihor, Uniunea Națională a Executorilor Judecătorești, cu sediul în București, Camera Executorilor Judecătorești de pe lângă Curtea de Apel Oradea, cu sediul în jud. Bihor și Ministerul Justiției, cu sediul în București.

A dispus anularea, în parte, a Hotărârii nr. 1/12.10.2018 emisă de Consiliul de Disciplină din cadrul Camerei Executorilor Judecătorești de pe lângă Curtea de Apel Oradea, precum și anularea în parte, a Hotărârii nr. 3/01.02.2019 emisă de Uniunea Națională a Executorilor Judecătorești - Comisia Superioară de Disciplină, în ceea ce privește sancțiunea aplicată.

În consecință, a înlocuit sancțiunea de excludere din profesie aplicată reclamantului, cu sancțiunea de suspendare din funcție pe o durată de 6 luni și a menținut, în rest, actele contestate.

A respins, în rest, acțiunea reclamantului.".

Împotriva sentinței nr. 320/2019 din 10 decembrie 2019 a Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal a declarat recurs reclamantul A., întemeiat pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și, în rejudecare, admiterea cererii astfel cum a fost formulată.

În motivarea recursului se arată că în mod eronat instanța de fond a admis excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâții Consiliul de Disciplină din cadrul Camerei Executorilor Judecătorești de pe lângă Curtea de Apel Oradea și Comisia Superioară de Disciplină din cadrul Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești.

În realitate, atât Consiliul de Disciplină din cadrul Camerei Executorilor Judecătorești de pe lângă Curtea de Apel Oradea cât și Comisia Superioară de Disciplină din Cadrul Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești au calitate procesuală pasivă în cauză, fiind organele emitente ale hotărârilor ale căror anulare o solicită.

În ceea ce privește sancțiunea excluderii din profesia de executor judecătoresc recurentul arată că pronunțând această hotărâre Curtea de Apel Timișoara a reținut în mod eronat incidența dispozițiile art. 69 alin. (2) din Regulamnetul de punere în aplicare a Legii nr. 188/2000 potrivit cărora:, Refuzul executorului judecătoresc cercetat de a face declarații sau de a se prezenta la cercetări se constată prin proces-verbal și nu împiedică finalizarea cercetării.’’

Apreciază recurentul că în mod greșit instanța de fond a interpretat imposbilitatea medicală a subsemnatului ca refuz, deoarece imposibilitatea medicală nu echivalează unui refuz, cu atât mai mult cu cât problemele de sănătate ale sale erau și sunt de notorietate atât la nivel local cât și în cadrul UNEJ, având în vedere multitudinea acțiunilor disciplinare formulate împotriva sa și respinse în final.

Or, deși îi este imputată lipsa nejustficată de la birou din data de 08.09.2016, arată recurentul că nu există nicio cercetare prealabilă cu toate că dispozițiile art. 68 alin. (3) din Regulamentul de punere în aplicare a Legii nr. 188/2000:, în termen de 60 de zile de la data sesizării, respectiv a autosesizării, ministrul justiției, prin inspectori de specialitate, sau colegiul director efectuează cercetarea prealabilă, anchetează executorul judecătoresc în cauza și îi aduc la cunoștință conținutul dosarului, urmând a promova sau nu acțiunea disciplinară.’’

În plus, arată că deși acțiunea disciplinară din data de 09.12.2016 a Ministerului Justiției nu cuprinde nicio mențiune despre lipsa recurentului din data de 08.09.2016 (întocmită după 3 luni de zile), în cuprinsul hotărârilor atacate, lipsa nejustificată din data de 08 septembrie 2016’’ fiind invocată în cea mai mare parte.

În ceea ce privesc faptele reținute, recurentul arată că nu se face vinovat de nicio abatere disciplinară, instanța de fond reținând în mod eronat ca fapta reținută în sarcina sa este întemeiată.

Recurentul arată că nu a contestat absența de la birou în zilele respective, însă împrejurarea arătată este de natură a justifica absența de la birou, Camera Executorilor Judecătorești de pe lângă Curtea de Apel Oradea având cunoștință de starea sa precară de sănătate, cu atât mai mult cu cât anterior datei controlului a beneficiat de numărul maxim de 180 de zile de concediu medical ce poate fi acordat într-un an calendaristic socotit din prima zi de îmbolnăvire potrivit legislației în materie, fiind totodată și spitalizat.

Referitor la cele reținute de instanța de fond, în sensul că avea posibilitatea să recurgă la suspendarea activității în caz de boală, menționeză recurentul că această împrejurare nu a fost posibilă tocmai situației grave a stării de sanătate care nu i-a permis să se ocupe de această procedură, dat fiind faptul că până în data de 04.04.2016 a fost internat, în data de 05.04.2016 a fost nevoit să se prezinte pentru expertizare în fața Cabinetului de Expertiză Medicală a Casei Teritoriale de Pensii Satu-Mare.

Având în vedere starea sa de sănătate, deplasarea după o internare și timpul de așteptare învederea expertizării au fost epuizante, recurentul s-a aflat în incapacitate de a se ocupa în ziua anterioară controlului de această procedură.

În ceea ce privește individualizarea sancțiunii aplicate, cu toate că instanța de fond a reținut că elementele de fapt, chiar reale dacă ar fi, nu conduc automat la aplicarea celei mai grele dintre sancțiuni, în condițiile în care sancțiunile se fac gradual a apreciat că sancțiunea suspendării din funcție pe o durată de 6 luni este potrivită pentru a-mi atrage atenția asupra gravității abaterilor comise.

Or, în condițiile în care instanța de fond a reținut că trebuia să se țină cont de starea de sănătate care este una precară, de inexistența unor sesizări precum și absența altor sancțiuni disciplinare la acel moment, aprecieză recurentul că inclusiv sancțiunea suspendării din funcție pe 6 luni are consecințe negative asupra situației profesionale și financiare a acestuia, privându-l astfel și de realizarea unor minime venituri, cu atât mai mult cu cât din actele medicale rezultă împrejurarea că are capacitatea de muncă pierdută cel puțin jumătate.

În ceea ce privește sancțiunea mustrării solicită recurentul a se observa că și cu privire la această sancțiune, instanța de fond a apreciat în mod eronat că cercetarea prealabilă s-a realizat în condiții legale fiind incidențe dispozițiile art. 69 alin. (2) din Regulamnetul de punere în aplicare a Legii nr. 188/2000 și că recurentul ar fi refuzat să se prezinte în fața Camerei Executorilor Judecătorești de pe lângă Curtea de Apel Oradea.

După cum rezultă din cuprinsul hotărârii recurate, dacă cu privire la sancțiunea excluderii din cadrul profesiei, instanța de fond a apreciat că imposibilitatea de prezentare a recurentului a echivalat cu refuzul de a face declarații sau de a se prezenta la cercetări, referitor la sancțiunea mustrării instanța reține aceeași împrejurare, în condițiile în care în cadrul dosarului nr. x/2017 comunicat de către Camerei Executorilor Judecătorești de pe lângă Curtea de Apel Oradea nu există o dovada a citării subsemnatului pentru termenul din data de 06.03.2017.

În acest sens arată că în cuprinsul dosarului se regăseste un borderou de recomandate din data de 01.03.2017 din cuprinsul căruia rezultă ar fi fost expediată o citație către biroului recurentului, însă fără a exista confirmarea de primire sau plic întors cu citația, iar pentru termenul din data de 08.06.2017 plicul cu citația s-a întors expeditorului, fiind evident că recurentul nu a luat cunoștință de citare.

În ceea ce privește abaterea prevăzută de art. 47 lit. e) din Legea 188/2000, apreciază că în mod eronat instanța de fond a apreciat întemeiată neglijența în efectuarea lucrărilor.

În realitate, contrar celor reținute prin hotărârea recurată, executarea silită ce a făcut obiectul dosarului execuțional nr. x/2016 având ca și creditoare numita C. a încetat potrivit disp. art. 702 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., ca urmare a renunțării creditorului la executarea silită. Acest aspect rezultă pe de-o parte din convorbirile telefonice și mesajele primite de la creditoare precum și din cererea de renunțare la executare silită a acesteia din data de 09.08.2016, titlurile executorii în original fiindu-i comunicate ulterior creditoarea, împrejurare recunoscută de către aceasta din urmă.

Or, în condițiile în care, creditoarea și-a exprimat solicitarea de renunțare la executarea silită aferentă dosarului execuțional nr. x/2016 atât telefonic oral/prin mesaje cât și în scris prin cererea de renunțare din data de 09.08.2016, este evident ca în sarcina recurentului nu se poate reține o neglijență în efectuarea lucrărilor, sancțiunea disciplinară a mustrării fiind astfel nejustificată și neîntemeiată.

Apărările formulate în cauză

Intimații-pârâți Uniunea Națională a Executorilor Judecătorești din România, Consiliul de Disciplină al Camerei Executorilor Judecătorești de pe lângă Curtea de Apel Oradea, Colegiul Director al Camerei Executorilor Judecătorești de pe lângă Curtea de Apel Oradea, Comisia Superioară de Disciplină din cadrul Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești din România au depus întâmpinări în cuprinsul cărora au solicitat respingerea recursului ca nefondat.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamantul A. este nefondat, pentru următoarele considerente:

În ceea ce privește soluția asupra excepției lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâții Consiliul de Disciplină din cadrul Camerei Executorilor Judecătorești de pe lângă Curtea de Apel Oradea și Comisia Superioară de Disciplină din cadrul Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești, Înalta Curte arată că reține dispozițiile art. 48 alin. (1) din Legea nr. 188/2000, republicată, potrivit cărora: "Acțiunea disciplinară se exercită de ministrul justiției sau de Colegiul director al Camerei executorilor judecătorești și se judecă de Consiliul de disciplină al acesteia, format din 3 membri aleși de adunarea generală a Camerei executorilor judecătorești, pe o perioadă de 3 ani" și prevederile art. 67 alin. (1) din O.M.J. nr. 210/2001 privind Regulamentul de punere în aplicare a legii: "Titularul acțiunii disciplinare este ministrul justiției sau colegiul director al Camerei executorilor judecătorești."

Din interpretarea acestor dispoziții legale, rezultă în mod clar că pârâtul Colegiul director al Camerei executorilor judecătorești justifică în cauza pendinte, legitimare procesuală pasivă, fiind titular al acțiunii disciplinare.

În schimb, Consiliul de disciplină al Camerei Executorilor Judecătorești constituie doar o structură internă a Camerei executorilor judecătorești, cu atribuții limitate la judecarea acțiunii disciplinare promovate împotriva membrilor camerei - astfel că acesta nu este parte în raportul juridic dedus judecății și, prin urmare, nici titular de drepturi și obligații derivând din acest raport. Consecința în plan procesual este aceea că organul de judecată a acțiunii disciplinare nu are calitate procesuală pasivă în litigiul pendinte.

Pentru aceleași rațiuni, nici Comisia Superioară de Disciplină din cadrul Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești nu justifică în cauză, calitate procesuală pasivă, întrucât aceasta judecă doar contestația formulată împotriva Hotărârii consiliului, potrivit dispozițiile art. 48 alin. (5) din Legea nr. 188/2000, republicată și art. 76 din OMJ nr. 210/2001.

Totodată, raportat la calitatea reclamantului, la obiectul acțiunii deduse judecății și ținând cont de instituțiile de la care emană actele pe care acesta le contestă, Curtea apreciază că atât Camera Executorilor Judecătorești de pe lângă Curtea de Apel Oradea, cât și Uniunea Națională a Executorilor Judecătorești dețin capacitate administrativă în prezenta cauză, prin prisma calității de emitent al actelor contestate, astfel că justifică pe deplin calitate procesuală pasivă. Mai mult, este imperios necesar ca hotărârea ce se va pronunța în cauza de față, să le fie opozabilă, date fiind efectele pe care aceasta le produce.

Așadar, este corectă soluția instanței de fond de admitere a excepției lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâții Consiliul de Disciplină din cadrul Camerei Executorilor Judecătorești de pe lângă Curtea de Apel Oradea și Comisia Superioară de Disciplină din cadrul Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești, cu consecința respingerii acțiunii reclamantului A. formulată în contradictoriu cu aceștia.

Prin Hotărârea nr. 1/12.10.2018 a Consiliului de Disciplină al Camerei Executorilor Judecătorești de pe lângă Curtea de Apel Oradea s-a admis acțiunea disciplinară exercitată de Ministrul Justiției, cu privire la săvârșirea de către reclamantul A., a abaterii disciplinare prevăzută de art. 47 lit. f) din Legea nr. 188/2000, constând în absență nejustificată de la birou, în zilele de 7 și 8 aprilie 2016 - fiindu-i aplicată sancțiunea prevăzută la art. 49 lit. e) din Legea nr. 188/2000, respectiv, excluderea din profesia de executor judecătoresc. Prin Hotărârea nr. 3/01.02.2019 a Comisiei Superioare de Disciplină s-a admis acțiunea disciplinară exercitată de Colegiul Director al Camerei Executorilor Judecătorești de pe lângă Curtea de Apel Oradea, cu privire la săvârșirea de către reclamantul A., a abaterii disciplinare prevăzută de art. 47 lit. e) din Legea nr. 188/2000, constând în întârziere sistematică și neglijență în efectuarea lucrărilor - fiindu-i aplicată sancțiunea prevăzută la art. 49 lit. a) din Legea nr. 188/2000, respectiv, mustrarea.

Dispozițiile art. 47 din Legea nr. 188/2000 prevăd că:

"Răspunderea disciplinară a executorului judecătoresc intervine pentru următoarele abateri:

a) nerespectarea secretului profesional;

b) încălcarea incompatibilităților și interdicțiilor prevăzute de lege;

c) săvârșirea unor fapte care aduc atingere onoarei, probității profesionale ori bunelor moravuri;

d)neîndeplinirea obligațiilor privind formarea profesională a executorilor judecătorești stagiari, angajați pe bază de contract;

e) întârzierea sistematică și neglijența în efectuarea lucrărilor;

f) absența nejustificată de la birou;

g) omisiunea de a efectua publicitatea vânzării prin Registrul electronic de publicitate a vânzării bunurilor supuse executării silite, conform prevederilor art. 35 alin. (2).", în timp ce potrivit prevederilor art. 48 din același act normativ:

"(1) Acțiunea disciplinară se exercită de ministrul justiției sau de Colegiul director al Camerei executorilor judecătorești și se judecă de Consiliul de disciplină al acesteia, format din 3 membri aleși de adunarea generală a Camerei executorilor judecătorești, pe o perioadă de 3 ani.

(2) Pentru suspendarea din funcție sau excluderea din profesie este obligatorie cercetarea prealabilă, care se efectuează de inspectori generali din cadrul direcției de specialitate din Ministerul Justiției sau de Colegiul director al Camerei executorilor judecătorești.

(3) Audierea celui în cauză este obligatorie, acesta fiind îndreptățit să ia cunoștință de conținutul dosarului și să-și formuleze apărarea."

Din analiza înscrisurile existente la dosarul cauzei, Înalta Curtea observă că prin adresa nr. x/2016 din data de 25 iulie 2016, reclamantul a fost citat în vederea efectuării cercetării prealabile pentru data de 19 august 2016, ora 10:30, la sediul Ministerului Justiției.

La data de 19 august 2016, reclamantul A. a trimis către Ministerul Justiției - Corpul de Control, o cerere prin care comunică faptul că nu se poate deplasa din cauza unor motive de sănătate, anexând o dovadă medicală reprezentată de un buletin RMN de diagnostic medical emis de clinica D. S.A. Cluj .

Astfel, după cum rezultă din cuprinsul cererii trimise de reclamant, acesta nu a solicitat alt termen pentru efectuarea cercetării prealabile și nu a depus un act medical din care să rezultă imposibilitatea de prezentare pentru ziua respectivă.

Așadar, mențiunea din procesul-verbal încheiat la data de 19.08.2016 în sensul dispozițiilor art. 69 alin. (2) din Regulamentul de punere în aplicare a Legii nr. 188/2000, cu modificările și completările ulterioare, potrivit cu care:

"Refuzul executorului judecătoresc cercetat de a face declarații sau de a se prezenta la cercetări se constată prin proces-verbal și nu împiedică finalizarea cercetării.", este corectă.

Referitor la criticile recurentului în sensul că a dovedit cu înscrisurile depuse la dosar că a beneficiat de un număr de 180 zile concediu medical până la data de 04.04.2016 sau că nu a recurs la măsura suspendării activității în caz de boală datorită situației grave a stării de sănătate a subsemnatuluicare nu i-a permis să se ocupe de această procedură, Înalta curte arată că nu pot fi primate.

În acest sens, se reține că recurentul nu a dovedit cu înscrisuri incapacitatea de muncă în zilele menționate prin concediul medical, prin decizie de pensionare pentru invaliditate temporară de muncă, concediu de odihnă sau alte înscrisuri care să justifice lipsa sa de la birou.

În situația existenței și după concediul medical a problemelor de sănătate, soluția legală nu era cea a absenței nejustificte de la birou, ci aceea a solicitării prelungirii în condițiile legii a concediului medical sau, după caz, a pensionării pentru invaliditate.

Totodată, referitor la fapta reținută în sarcina reclamantului, Înalta Curte constată că dispozițiile art. 42 alin. (1) și (2) din Hotărârea Nr. 19/2010, privind aprobarea Statutului Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești și al profesiei de executor judecătoresc, cu modificările și completările ulterioare, prevăd că:

"(1) Programul de activitate al biroului executorului judecătoresc este obligatoriu de cel puțin 8 ore zilnic, din care 6 ore de activitate cu publicul. (2) Orice modificare a programului de lucru se va comunica Colegiului director al Camerei.", iar potrivit prevederilor art. 83 din Regulamentul de punere în aplicarea Legii nr. 188/2000, cu modificările și completările ulterioare:

"Biroul funcționează în toate zilele lucrătoare, asigurându-se în cazuri urgente posibilitatea de a efectua actele solicitate și în afara orelor de program, precum și în zilele nelucrătoare. Programul de funcționare va fi afișat la loc vizibil."

După cum rezultă din interpretarea acestor dispoziții legale, executorii judecătorești au obligația de a asigura un program de activitate de cel puțin 8 ore zilnic și de a anunța orice modificare a programului de lucru Colegiului Director al Camerei.

Or, în speță, probatoriul ce a fost administrat conduce la concluzia că în zilele de 7 și 8 aprilie 2016, biroul reclamantului era închis, de la birou lipsind chiar și personalul auxiliar, deși în privința acestuia nu exista niciun motiv care să împiedice prezența la birou pentru asigurarea desfășurării normale a programului de lucru, a primirii corespondenței ori a înregistrării eventualelor cereri sau a îndeplinirii oricăror atribuții legale care le incumbau.

De altfel, reclamantul nu contestă absența sa de la birou în zilele respective, ci susține că aceasta nu este una nejustificată în condițiile în care starea de sănătate nu îi permitea deplasarea.

În acest context nu se poate reține în niciuna dintre situații că împrejurarea relevată de reclamant este de natură a justifica absența sa de la birou, din moment ce acesta avea obligația legală de a aduce la cunoștința Camerei imposibilitatea desfășurării activității din cauza stării de sănătate, obligație pe care nu a respectat-o. Aceasta, întrucât Camera Executorilor Judecătorești de pe lângă Curtea de Apel Oradea era datoare de a lua măsurile necesare pentru asigurarea desfășurării activității în zonă de către un executor, așa cum impun dispozițiile art. 28 lit. b) din Legea nr. 188/2000, republicată (apelând la instituția delegării unui alt executor judecătoresc), reclamantul fiind singurul executor judecătoresc în acea localitate.

Lipsa de diligență a recurentului în sensul anterior învederat îi este imputabilă, cu atât mai mult cu cât dispozițiile legale, respectiv art. 24 lit. d) din Legea nr. 188/2000, îi permiteau executorului să recurgă la suspendarea activității sale în caz de boală, sau chiar să procedeze în conformitate cu prevederile art. 82 alin. (1) din statut:

"(1) Pentru efectuarea lucrărilor executorul judecătoresc poate încheia contracte de muncă cu unul sau mai mulți secretari și, după caz, cu alt personal auxiliar, având și posibilitatea de a încheia contracte civile și cu colaboratori externi.".

Deopotrivă, Înalta Curte apreciază corectă aserțiunea instnaței de fond în sensul că la individualizarea sancțiunii, trebuie avute în vedere, pe lângă gravitatea faptei, și circumstanțele personale ale executorului, în speță starea precară de sănătate a sa, precum și toate împrejurările existente, adică întregul context în care s-au săvârșit abaterile respective (prezintă relevanță și inexistența unor sesizări la adresa sa, precum și absența altor sancțiuni disciplinare, la acel moment).

Or, analizând toate acestea în contextul factual anterior expus, ținând cont de toate aceste împrejurări care, în mod obiectiv, trebuiau a fi avute în vedere la individualizarea sancțiunii aplicate, fără a fi minimalizată gravitatea faptei astfel cum a fost reținută anterior, vinovăția reclamantului, precum și legătura de cauzalitate între ele, Înalta Curte împărtățind raționamentul instanței de fond arată că trebuie să se aprecieze asupra posibilității de a i se aplica o sancțiune care să nu îl îndepărteze din profesie, dar care, în același timp, să-i atragă atenția asupra gravității abaterii comise si a consecințelor acesteia.

Prin urmare, măsura înlocuirii sancțiunii de excludere din profesie aplicată reclamantului, cu sancțiunea de suspendare din funcție pe o durată de 6 luni, este una corectă.

În privința Hotărârii nr. 3/08.06.2017 a Consiliului de Disciplină al Camerei Executorilor Judecătorești de pe lângă Curtea de Apel Oradea și a Hotărârii nr. 1/01.02.2019 a Comisiei Superioare de Disciplină

Potrivit dispozițiilor art. 67 alin. (2) din Regulamentul de punere în aplicare a Legii nr. 188/2000, aprobat prin Ordinul ministrului justiției nr. 210/2001, cu modificările și completările ulterioare:

"(2) În cazul exercitării acțiunii disciplinare, cercetarea prealabilă este obligatorie și se efectuează de inspectori de specialitate din Ministerul Justiției sau de colegiul director al Camerei executorilor judecătorești."

După cum rezultă din înscrisurile ce formează dosarul administrativ, instanța de fond a reținut în mod corect că la data de 16.02.2017, reclamantul A. a fost înștiințat în vederea prezentării sale la sediul Camerei Executorilor Judecătorești de pe lângă Curtea de Apel Oradea (CEJO), în vederea efectuării cercetării prealabile, prin adresa nr. x/16.02.2017. La data de 15.02.2017, reclamantul a transmis prin e-mail, o adresă, însoțită de un certificat de concediu medical acordat la data de 15.02.2017, învederând că nu se poate prezenta, din cauza stării de sănătate. Deși reclamantul nu a solicitat acordarea unui alt termen la care să fie audiat, Colegiul Director l-a citat din nou, pentru data de 06.03.2017, cu adresa nr. x/28.02.2017 - transmisă atât prin e-mail, la adresa indicată de el, cât și prin poștă, la sediul biroului său din Negrești Oaș .

Nici la această din urmă dată, reclamantul nu a înțeles să se prezinte, astfel că în mod întemeiat, Consiliul de Disciplină, la termenul la care cauza a fost soluționată, a făcut aplicarea disp. art. 69 alin. (2) din Regulamentul de punere în aplicare a Legii nr. 188/2000, cu modificările și completările ulterioare, potrivit cu care:

"Refuzul executorului judecătoresc cercetat de a face declarații sau de a se prezenta la cercetări se constată prin proces-verbal și nu împiedică finalizarea cercetării."

În sensul celor anterior învederate, critica recurentului referitoare la faptul că nu există o dovadă a citării acestuia pentru termenul din data de 06.03.2017 și că din cuprinsul dosarul nu rezultă existența confirmării de primire, pentru termenul din data de 08.06.2017 plicul cu citația s-a întors expeditorului, fiind evident că recurentul nu a luat cunoștință, este neîntemeiată.

De altfel, reclamantul a prezentat la data de 07.12.2016, o Notă de relații, prin care și-a exprimat punctul de vedere în privința sesizării formulate de numita C..

Referitor la fapta reținută în sarcina reclamantului, Curtea constată că la data de 21 noiembrie 2016, numita C. a formulat o sesizare cu privire la executorul judecătoresc A., prin care învedera faptul că nu înțelege de ce, în calitate de creditoare, i s-au restituit, printr-o adresă, titlurile executorii, în original, depuse în dosarul execuțional nr. x/2016, deși a fost recuperată doar suma de 2000 RON, virată cu greu, din totalul de 4769,65 RON.

Inițial, reclamantul a susținut că numita C. i-a solicitat telefonic închiderea dosarului execuțional și restituirea titlurilor, iar ulterior, a învederat că aceasta a renunțat la executare, sens în care a depus o cerere trimisă prin fax, la data de 9 august 2016.

Analizând susținerile reclamantului, se constată că cererea de care reclamantul se prevalează, existentă în dosarul cauzei, la fila x, nu este un înscris original, fiind o copie, nu are niciun număr de înregistrare la Biroul executorului judecătoresc, nu există nicio dovadă că ar fi fost trimisă prin fax, lipsind orice element de identificare sub acest aspect, și nici nu se regăsește la dosarul de executare care a fost trimis chiar de executor, Camerei Executorilor Judecătorești.

Mai mult decât atât, în sensul celor reținute de instanța de fond este relevant faptul că reclamantul nu a făcut referire la acest înscris în nota de relații pe care a întocmit-o și nici nu a făcut vorbire despre el în fața Consiliului de Disciplină - deși se presupune că avea cunoștință despre existența acestuia încă din data de 9 august 2016, sesizarea fiind depusă ulterior, la data de 21 noiembrie 2016 - depunând doar o listă ce conține anumite mesaje - despre care susține că i-ar fi fost trimise de către creditoarea C., în zilele de 7 și 8 august 2016, din cuprinsul cărora nu rezultă, însă, că s-ar fi renunțat la executare.

În atare situație, cum nu există o dovadă certă din care să rezulte faptul că numita C. ar fi renunțat la executarea silită, remiterea originalului titlurilor executorii către aceasta, de către executorul judecătoresc, la data de 8 august 2016, este nelegală, astfel că se confirmă fapta reținută în sarcina acestuia - de întârziere sistematică și neglijență în efectuarea lucrărilor, faptă prevăzută de art. 47 lit. e) din Legea nr. 188/2000, cu modificările și completările ulterioare.

Așadar, sancțiunea aplicată a fost corect individualizată, iar Comisia Superioară de Disciplină, în mod legal nu a ținut cont de așa-zisa cerere de renunțare la executarea silită a creditoarei C., în condițiile în care respectivul înscris nu îndeplinește condițiile legale pentru a fi apt să conducă la o atare concluzie, pentru motivele care au fost deja expuse.

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs

Prin urmare, dezlegarea dată litigiului cu care a fost învestită prima instanță reflectă analizarea, interpretarea și aplicarea corectă a prevederilor legale incidente, astfel că, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ. și art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, urmează a respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței nr. 320/2019 din 10 decembrie 2019 a Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 15 martie 2022.