ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2403/2017

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, reclamantul Ministerul Justiției, în contradictoriu cu pârâții A., Comisia Superioară de Disciplină a Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești și Consiliul de Disciplină al Camerei Executorilor Judecătorești de pe lângă Curtea de Apel București, a solicitat modificarea Hotărârii nr. 8 din data de 13.06.2014, pronunțată în Dosarul nr. x/2014, al Comisiei Superioare de Disciplină a Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești, comunicată Ministerului Justiției la data de 17.06.2014, prin care s-a respins contestația formulată în contradictoriu cu executorul judecătoresc A. și s-a menținut Hotărârea nr. 60 din 10 octombrie 2013 pronunțată în Dosar nr. x/2013 de Consiliul de Disciplină al Camerei Executorilor Judecătorești de pe lângă Curtea de Apel București.

Prin întâmpinarea formulată, pârâtul Consiliul de Disciplină al Camerei Executorilor Judecătorești de pe lângă Curtea de Apel București a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive.

Prin sentința civilă nr. 979 din 03.04.2015, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal a respins, ca neîntemeiate, excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Consiliul de Disciplină al Camerei Executorilor Judecătorești de pe lângă Curtea de Apel București, precum și acțiunea formulată de reclamantul Ministerul Justiției, în contradictoriu cu pârâții A., Comisia Superioară de Disciplină a Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești și Consiliul de Disciplină al Camerei Executorilor Judecătorești de pe lângă Curtea de Apel București.

Împotriva sentinței civile nr. 979 din 03.04.2015, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamantul Ministerul Justiției, care a invocat dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din Noul C. proc. civ.

În motivele de recurs a fost criticată soluția instanței de fond pentru că, în mod greșit a fost întemeiată pe ideea lipsei prejudiciului, aspect de vizează legalitatea executărilor silite și a actelor de executare, însă acțiunea disciplinară vizează calitatea scăzută a actelor și lucrărilor executorului, independent de proceducerea unui prejudiciu.

Recurentul a arătat că, prin acțiunea disciplinară a solicitat Consiliului să se pronunțe strict cu privire la calitatea actelor și lucrărilor efectuate de executorul judecătoresc A. în dosarul de executare menționat și aceasta este rațiunea existenței abaterilor disciplinare de neglijență în efectuarea lucrărilor, prevăzute de art. 47 lit. e) din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătorești, cu modificările și completările ulterioare.

Controlul efectuat de Ministerul Justiției este unul de tip "profesional" și se materializează prin exercitarea acțiunii disciplinare, spre deosebire de cel de "legalitate", iar pentru stabilirea răspunderii disciplinare nu are relevanță existența unor contestații la executare sau a unor hotărâri judecătorești de anulare a actelor de executare silită.

Încălcarea legii poate fi sancționată atât prin anularea actelor de executare silită de către instanța de judecată competentă, cât și prin aplicarea unor sancțiuni disciplinare pentru săvârșirea uneia dintre abaterile menționate la art. 44 din Legea nr. 188/2000, aceste sancțiuni neexcluzându-se reciproc, dar nefiind condiționată una de cealaltă, iar controlul profesional ar fi lipsit de finalitate dacă nu s-ar angaja răspunderea disciplinară, în cazul constatării unor fapte care constituie abateri disciplinare.

Pretinsa eroare materială reținută de instanță în motivare a fost rectificată de executor la 3.12.2012, cu o zi înaintea termenului de judecată a contestației la executare (4.12.2012), după ce a transmis la instanță copia dosarului de executare, element ce denotă, în opinia recurentului, că "eroarea" a fost îndreptată sub imperiul temerii executorului judecătoresc, indusă de existența unei contestații pe rol, ce avea ca obiect chiar legalitatea actelor rectificate.

S-a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței pronunțate de Curtea de Apel București și, pe fond, să se admită acțiunea Ministerului Justiției.

Intimata UNEJ - Comisia Superioară de Disciplină a depus întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a acesteia, ca și a UNEJ și a Camerei Executorilor Judecătorești, având în vedere că titularii acțiunii disciplinare sunt Colegiul Director al Camerei Executorilor Judecătorești sau Ministrul Justiției.

Intimatul A. a formulat întâmpinare și a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței atacate ca legală și temeinică.

Intimatul Consiliul de Disciplină a Camerei Executorilor Judecătorești de pe lângă Curtea de Apel București a depus întâmpinare și a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive pentru că are obligația de a judeca acțiunea disciplinară formulată de Ministerul Justiției și nu poate fi parte într-o acțiune în fața instanței judecătorești cu privire la hotărârea pe care a pronunțat-o în exercitarea atribuțiilor ce-i revin potrivit legii, calitate având doar părțile interesate sau vătămate prin hotărârea pronunțată.

A fost întocmit Raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, iar prin încheierea din 16.03.2017 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal s-a dispus comunicarea acestuia către părțile în litigiu.

Prin încheierea din 27.04.2017 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal a fost admis în principiu recursul declarat de Ministerul Justiției și s-a dispus soluționarea cauzei cu citarea părților, potrivit art. 493 alin. (7) C. proc. civ.

După examinarea motivelor de recurs, a dispozițiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte va respinge excepțiile invocate și recursul pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 248 alin. (1) C. proc. civ.:

" instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe, ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei".

În baza acestor prevederi, având în vedere că a fost invocată excepția lipsei calității procesuale pasive de către intimații Consiliul de Disciplină al Camerei Executorilor Judecătorești de pe lângă Curtea de Apel București și Comisia Superioară de Disciplină a Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești, instanța de recurs se va pronunța, mai întâi, asupra acestor excepții.

Calitatea procesuală pasivă presupune identitatea între persoana pârâtului și cel care va fi obligat în cadrul raportului juridic.

Obiectul acțiunii aflată pe rolul instanței de fond l-a constituit anularea Hotărârii nr. 8 din 13.06.2014 a Comisiei Superioare de Disciplină a Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești prin care a fost menținută Hotărârea nr. 60 din 10.10.2013 pronunțată de Consiliul de Disciplină a Camerei Executorilor Judecătorești de pe lângă Curtea de Apel București.

Pentru că sunt emitenții celor două acte contestate atunci aceștia au și calitate procesuală pasivă în cauză, iar în conformitate cu prevederile art. 13 din Legea nr. 554/2004 au fost solicitate acestora să comunice întreaga documentație care a stat la baza emiterii actelor contestate, astfel că excepțiile invocate vor fi respinse.

Recursul declarat de Ministerul Justiției va fi respins pentru următoarele considerente:

Așa cum a reținut și instanța de fond, Ministerul Justiției a formulat acțiune disciplinară împotriva executorului judecătoresc A., pentru săvârșirea abaterii disciplinare prevăzută de art. 47 lit. e) din Legea nr. 188/2000 - neglijență în efectuarea lucrărilor, solicitând aplicarea unei sancțiuni disciplinare proporționale cu gravitatea faptei.

Prin Hotărârea nr. 60 din 10.10.2013 pronunțată de Consiliul de Disciplină în Dosar nr. x/2013 a fost respinsă acțiunea disciplinară reținându-se că faptele din acțiunea disciplinară nu sunt de natură să atragă răspunderea disciplinară a acestuia.

Împotriva Hotărârii nr. 60/2013 pronunțată în Dosar nr. x/0123 de Consiliul de Disciplină al Camerei Executorilor Judecătorești de pe lângă Curtea de Apel București, Ministerul Justiției a formulat contestație, apreciind că a fost dată cu aplicarea greșită a legii, iar prin Hotărârea nr. 8 din data de 13.06.2014 pronunțată în Dosarul nr. x/2014 de Comisia Superioară de Disciplină a Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești a fost respinsă contestația ca neîntemeiată și menținută Hotărârea nr. 60/2013 a Consiliului de Disciplină al Camerei Executorilor Judecătorești de pe lângă Curtea de Apel București.

Împotriva acestor hotărâri reclamantul, titularul acțiunii disciplinare, s-a adresat instanței de contencios administrativ, respectiv Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal.

Instanța de fond a reținut că reclamantul și-a întemeiat acțiunea disciplinară pe dispozițiile art. 47 lit. e) din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătorești, cu modificările și completările ulterioare, invocând existența abaterii disciplinare de neglijență în efectuarea lucrărilor, prevăzută la art. 47 lit. e) din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătorești, cu modificările și completările ulterioare, în legătură cu instrumentarea dosarului de executare silită nr. 569/2012, arătându-se că în mod eronat, executorul judecătoresc a înființat popriri asupra conturilor bancare deținute de petentul - debitor la diverse bănci, până la concurența sumei de 92.121,5 euro, deși în titlul executoriu era prevăzută doar suma de 33.200 de euro ca fiind susceptibilă de executare silită.

Totodată, s-a susținut în acțiunea disciplinară, că în mod greșit executorul a dispus înființarea popririi la ONRC asupra părților sociale deținute de petent la diverse societăți comerciale, de asemenea, până la concurența sumei de 92.121,5 euro.

Instanța de fond a reținut că nu sunt întrunite condițiile răspunderii disciplinare deoarece nu s-a dovedit crearea unui prejudiciu debitorului, atâta vreme cât, ulterior, executorul, realizând eroarea sumei pentru care s-a instituit poprirea, a trimis o adresă către terții popriți prin care a fost restrânsă suma indicată prin poprire, neputându-se reține neglijența sub forma culpei, ci doar o eroare pe care acesta a rectificat-o.

Recurentul Ministerul Justiției a criticat soluția instanței de fond, dar criticile sunt nefondate.

Într-adevăr, potrivit art. 48 alin. (1) din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătorești Ministerul Justiției poate exercita acțiunea disciplinară și că art. 47 lit. e) din același act normativ reglementează ca abatere disciplinară "neglijența în efectuarea lucrărilor".

Chiar dacă un control efectuat de Ministerul Justiției este un "control profesional" și el este cel care fundamentează exercitarea acțiunii disciplinare, instanța de contencios administrativ va putea analiza în ce măsură concluziile acelui control justifică acțiunea disciplinară și, ulterior, soluțiile date de Consiliul de Disciplină al Camerei Executorilor Judecătorești și de către Comisia Superioară de Disciplină a Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești.

Faptul că, în urma cercetării prealabile, organele de control au constatat că executorul judecătoresc nu și-ar fi respectat obligațiile ce îi reveneau în exercitarea atribuțiilor prevăzute de lege, nu înseamnă că acesta nu va putea dovedi contrariul celor reținute în acțiunea disciplinară și, astfel să se ajungă la respingerea acțiunii disciplinare, dacă nu sunt dovedite condițiile pentru antrenarea răspunderii disciplinare.

În speță, nu s-a dovedit că sunt întrunite condițiile răspunderii disciplinare deoarece, așa cum a reținut și instanța de fond, a fost vorba de o eroare la momentul înființării popririi ce a fost corectată. Nefiind îndeplinită nici condiția elementului obiectiv și nici a celui subiectiv nu poate fi admisă acțiunea disciplinară, așa cum solicită recurentul.

Cu privire la inexistența prejudiciului nu pot fi reținute criticile recurentului deoarece nu se poate vorbi de o sancțiune disciplinară dacă nu a fost probată existența prejudiciului.

De altfel, chiar recurentul nu a dovedit că ar exista un asemenea prejudiciu, dar susține, în mod netemeinic și nelegal, că s-ar putea aplica o asemenea sancțiune disciplinară chiar și în lipsa acestuia.

În privința erorii materiale reținută de instanța de fond și împărtășită de instanța de recurs, criticile recurentului sunt de asemenea nefondate deoarece nu prezintă importanță faptul că eroarea observată de către executorul judecătoresc a fost rectificată cu o zi înaintea termenului de judecată a contestației la executare, ci faptul că eroarea a fost îndreptată și s-a evitat producerea unui prejudiciu vreunei persoane.

Apreciind că soluția instanței de fond a fost dată cu aplicarea și interpretarea corectă a prevederilor legale, nefiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în baza art. 496 C. proc. civ. raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004, va fi respins recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de intimații Comisia Superioară de Disciplină a Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești și a Consiliului de Disciplină al Camerei Executorilor Judecătorești de pe lângă Curtea de Apel București.

Respinge recursul declarat de reclamantul Ministerul Justiției împotriva sentinței civile nr. 979 din 03 aprilie 2015, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 iunie 2017.