ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4681/2020

Ședința publică din data de 24 septembrie 2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judeceată înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal la data de 29 septembrie 2017, sub nr. x/2017, reclamantul A. a formulat contestație împotriva Hotărârii nr. 16 din data de 18 august 2017 emisă de Comisia Superioară de Disciplină din cadrul Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești, solicitând admiterea contestației, modificarea în tot a hotărârii atacate și respingerea acțiunii disciplinare, în subsidiar, în cazul în care se va aprecia doar în parte întemeiată contestația, a solicitat să se dispună aplicarea unei sancțiuni mai blânde.

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal la data de 04 octombrie 2017, sub nr. x/2017, reclamantul Colegiul Director al Camerei Executorilor Judecătorești de pe lângă Curtea de Apel Timișoara a formulat contestație împotriva Hotărârii nr. 16 din 18 august 2017 emisă de Comisia Superioară de Disciplină a U.N.E.J., solicitând admiterea contestației și schimbarea hotărârii atacate în sensul admiterii contestației Colegiului Director al C.E.J. Timișoara împotriva Hotărârii nr. 1/19.05.2017 a Consiliului de Disciplină al C.E.J. Timișoara și, pe cale de consecință, a aplicării unei sancțiuni corespunzătoare.

La termenul de judecată din data de 01 noiembrie 2017 s-a dispus conexarea dosarului nr. x/2017 la dosarul nr. x/2017.

Prin sentința civilă nr. 19 din 23 ianuarie 2018, Curtea de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal a dispus următoarele:

- a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești - Comisia Superioară de Disciplină,

- a admis contestația formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtele Camera Executorilor Judecătorești de pe lângă Curtea de Apel Timișoara - Colegiul Director și Uniunea Națională a Executorilor Judecătorești - Comisia Superioară de Disciplină,

- a anulat Hotărârea nr. 1/19.05.2017 emisă de Camera Executorilor Judecătorești de pe lângă Curtea de Apel Timișoara - Consiliul de Disciplină și Hotărârea nr. 16/18.08.2017 emisă de Uniunea Națională a Executorilor Judecătorești - Comisia Superioară de Disciplină.

- a respins contestația formulată de reclamanta Camera Executorilor Judecătorești de pe lângă Curtea de Apel Timișoara - Colegiul Director, în contradictoriu cu pârâtul A. și Uniunea Națională a Executorilor Judecătorești - Comisia Superioară de Disciplină,

- a obligat pârâtele Camera Executorilor Judecătorești de pe lângă Curtea de Apel Timișoara - Colegiul Director și Uniunea Națională a Executorilor Judecătorești - Comisia Superioară de Disciplină la plata în solidar a cheltuielilor de judecată către reclamantul A., în cuantum de 3.300 RON, reprezentând onorariu avocat (3.000 RON) și cheltuieli de deplasare (300 RON).

Împotriva sentinței civile nr. 19 din 23 ianuarie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs pârâta Comisia Superioară de Disciplină din cadrul Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești, în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 8 C. proc. civ., republicat, solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și, pe cale de consecință, admiterea excepției lipsei calității sale procesuale pasive și respingerea capătului de cerere privind obligarea sa, în solidar cu Camera Executorilor Judecătorești de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, la plata cheltuielilor de judecată.

Recurenta-pârâtă a învederat că prin sentința recurată s-au încălcat norme de ordine publică prin extinderea unor prerogative legale conferite Comisiei Superioare de Disciplină, determinate în Legea nr. 188/2000, în sensul atribuirii, în mod nelegal, în sarcina sa, a unor obligații privind reprezentarea în instanță și achitarea cheltuielilor de judecată.

Recurenta-pârâtă consideră și că soluția de respingere a excepției lipsei calității sale procesuale pasivă a fost pronunțată cu încălcarea dispozițiilor art. 29 alin. (1), art. 33 alin. (2), art. 26 alin. (1) și art. 48 alin. (5) din Legea nr. 188/2000, a art. 76 din Regulamentul de punere în aplicare a Legii nr. 188/2000, a art. 55 alin. (3) din Statutul Executorilor judecătorești și al profesiei de executor judecătoresc, precum și ale art. 1, art. 3 și art. 9 din Regulamentul de funcționare al Comisiei Superioare de Disciplină a Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești, aprobat prin Hotărârea nr. 4/23.05.2014 a Congresului Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești.

4.1. Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei la data de 16 aprilie 2018, intimatul-reclamant A. a învederat că lasă la aprecierea instanței de recurs soluționarea cererii de recurs formulată în cauză.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând cererea de recurs, prin prisma criticilor formulate, în raport de actele și lucrările dosarului, precum și de dispozițiile legale incidente cauzei, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru argumentele expuse în cele ce urmează:

II.1. Motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., care se referă la încălcarea regulilor de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității, este invocat formal de către recurenta-pârâtă, având în vedere că prin cererea de recurs nu se formulează critici care să se subsumeze acestui motiv de recurs.

În consecință, acest motiv de recurs va fi respins de către instanța de control judiciar.

II.2. Motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., invocat de către recurenta-pârâtă, se referă la faptul că hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei.

Deși aparent am fi în prezența unor motive distincte, în realitate este vorba de ipoteze diferite ale aceluiași motiv de casare - nemotivarea hotărârii, deoarece astfel trebuie calificată și o hotărâre care nu este deloc motivată și una care cuprinde motive contradictorii ori motive care sunt străine pricinii.

Potrivit art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., în considerentele hotărârii judecătorul trebuie să arate motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât și motivele pentru care s-au respins cererile părților. Motivarea este de esența hotărârilor și este necesară pentru a o face înțeleasă și acceptată de părți, dar și pentru a permite instanței de control judiciar să verifice, după caz, stabilirea situației de fapt și a aplicării legii sau numai aplicarea legii.

Este însă important de reținut că judecătorul este obligat să motiveze soluția dată fiecărui capăt de cerere, iar nu să răspundă separat diferitelor argumente ale părților care sprijină fiecare capăt de cerere, astfel încât, dacă soluția este motivată, nu constituie motiv de casare faptul că nu s-a răspuns la fiecare argument.

Analizând hotărârea pronunțată de prima instanță, Înalta Curte constată că soluția adoptată cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive invocată în cauză a fost motivată și nu există o contradicție între considerente sau între considerente și dispozitiv, prima instanță motivând în sensul respingerii acestei excepții, considerentele reținute în fundamentarea soluției pronunțate fiind dezvoltate, clar explicate, nelăsând loc de confuzii cu privire la silogismul logico-juridic reținut.

Mai mult decât atât, prin recursul formulat, deși se invocă acest motiv de casare, nu se aduc critici concrete care să poată fi subsumate acestui motiv de recurs, situație în care această susținere apare ca nefondată.

II.3. Cu privire la criticile de nelegalitate, ce se subsumează motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., referitoare la soluția de respingere a excepției lipsei calității procesuale pasive a Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești - Comisia Superioară de Disciplină, Înalta Curte constată că acestea sunt nefondate.

Astfel, în fapt, în temeiul prevederilor art. 62 alin. (2) din Legea 188/2000, s-a procedat la efectuarea unui control profesional la B.E.J. A. din circumscripția Judecătoriei Caransebeș, în data de 20 septembrie 2016. În urma celor constatate, prin Actul de promovare a acțiunii disciplinare înregistrate sub nr. x/07.04.2017, Colegiul Director al Camerei Executorilor Judecătorești de pe lângă Curtea de Apel Timișoara a sesizat Consiliul de Disciplină al Camerei Executorilor Judecătorești de pe lângă Curtea de Apel Timișoara cu acțiune disciplinară.

Prin Hotărârea nr. 1/19.05.2017, emisă de Consiliul de Disciplină al Camerei a fost admisă în parte acțiunea disciplinară, pentru abaterile prevăzute de art. 47 lit. c), lit. e) teza a II-a și lit. g) din Legea nr. 188/2000, privind executorii judecătorești, respectiv:"săvârșirea unor fapte care aduc atingere onoarei și probității profesionale", "neglijența în efectuarea lucrărilor" și "omisiunea de a efectua publicitatea vânzării prin Registrul electronic de publicitate a vânzării bunurilor supuse executării silite, conform prevederilor art. 35 alin. (2)." Prin aceeași hotărâre, a fost aplicată sancțiunea prevăzută de art. 49 lit. c) din Legea nr. 188/2000, executorul judecătoresc fiind amendat cu suma de 3.000 RON.

Împotriva Hotărârii nr. 1/19.05.2017 a Consiliului de Disciplină al Camerei Executorilor Judecătorești de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, a formulat contestație Colegiul Director al C.E.J. Timișoara, solicitând schimbarea hotărârii atacate în sensul aplicării unei sancțiuni corespunzătoare și susținând că, deși cele prezentate în acțiunea disciplinară au fost reținute și de Consiliul de Disciplină, Consiliul de Disciplină a aplicat o sancțiune prea blândă raportat la abaterile săvârșite de executorul judecătoresc.

Împotriva aceleiași hotărâri de sancționare, a formulat contestație și executorul judecătoresc A., înregistrată la C.S.D. sub nr. x/26.06.2017, solicitând respingerea acțiunii disciplinare sau, în subsidiar, aplicarea unei sancțiuni mai blânde, în cazul în care se va aprecia întemeiată contestația sa doar în parte.

Prin Hotărârea nr. 16/18.08.2017 dată de Uniunea Națională a Executorilor Judecătorești - Comisia Superioară de Disciplină, a fost admisă în parte contestația formulată de contestatorul A., a fost respinsă contestația formulată de contestatorul Colegiul Director al Camerei Executorilor Judecătorești de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, a fost modificată Hotărârea nr. 1/19.05.2017 a Consiliului de Disciplină al Camerei Executorilor Judecătorești de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, pronunțată în dosarul nr. x/2017, în sensul că, a diminuat cuantumul amenzii aplicate executorului judecătoresc A. de la suma de 3.000 RON la suma de 1.000 RON, fiind respinsă ca nejustificată cererea privind acordarea cheltuielilor de judecată formulată de contestatorul Colegiul Director al Camerei Executorilor Judecătorești de pe lângă Curtea de Apel Timișoara.

Înalta Curte reține că Hotărârea nr. 16/18.08.2017 este emisă de o autoritate publică, Comisia Superioară de Disciplină din cadrul Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești, pliindu-se pe definiția de la art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004:

"orice organ de stat sau al unităților administrativ-teritoriale care acționează, în regim de putere publică, pentru satisfacerea unui interes legitim public; sunt asimilate autorităților publice, în sensul prezentei legi, persoanele juridice de drept privat care, potrivit legii, au obținut statut de utilitate publică sau sunt autorizate să presteze un serviciu public, în regim de putere publică".

În acest sens, Înalta Curte are în vedere că, așa cum prevede art. 2 alin. (1) din Legea nr. 188/2000, executorii judecătorești sunt învestiți să îndeplinească un serviciu de interes public, iar conform art. 29 din Legea nr. 188/2000, Uniunea Națională a Executorilor Judecătorești este organizația profesională cu personalitate juridică formată din toți executorii judecătorești.

Totodată, actele emise de această autoritate publică în materie disciplinară sunt specifice puterii publice, în condițiile în care actele îndeplinite de executorul judecătoresc sunt acte de autoritate publică, iar drepturile și obligațiile acestuia, inclusiv răspunderea disciplinară, sunt stabilite exclusiv prin lege, astfel încât antrenarea răspunderii disciplinare privește executarea în concret a legii.

Se observă, astfel, din continutul Legii nr. 188/2000, că Uniunea Națională a Executorilor Judecătorești are un ansamblu de organisme interne, generate de organizarea sa internă, fiecare dintre acestea cu competențe specifice.

În ceea ce privește Comisia Superioară de Disciplină, aceasta reprezintă autoritatea cu competențe în materie disciplinară în privința executorilor judecătorești, fiind, în condițiile Legii nr. 188/2000 privind statutul executorilor judecătorești și al Ordinului Ministrului Justiției nr. 21/2000, entitate abilitată să soluționeze contestațiile formulate de către cei interesați împotriva hotărârilor pronunțate de către consiliile de disciplină din cadrul camerelor executorilor Judecătorești de pe lângă curțile de apel.

În speță, s-a solicitat anularea hotărârii emise de către Comisia Superioară de Disciplină din cadrul Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești.

Rezultă că, în privința actului contestat se regăsesc toate trăsăturile actului administrativ, definit de art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004 ca fiind "actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice".

Corelativ acestei naturi juridice a actului contestat, hotărârea Comisiei Superioare de Disciplină, așa cum prevede 48 alin. (5) din Legea nr. 188/2000 și contrar susținerilor recurentei-pârâte, calitatea procesuală pasivă revine, potrivit regulii generale în contencios administrativ, emitentului actului.

În plus, potrivit dispozițiilor art. 36 C. proc. civ., republicat, calitatea procesuală presupune transpunerea în plan procesual raportului juridic de drept substanțial, sub toate componentele acestuia, inclusiv din perspectiva subiectelor raportului de drept substanțial, ce dobândesc, astfel, calitate procesuală activă sau pasivă, după caz.

În consecință, având în vedere calitatea Comisiei Superioare de Disciplină din cadrul Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești de emitent al actului administrativ atacat, se justifică calitatea procesuală pasivă a acestui organism în cauză, din perspectiva dispozitiilor art. 36 C. proc. civ., republicat, iar Înalta Curte reține și că, în sens contrar, nu s-ar fi putut realiza controlul de către instanța de judecată a actului administrativ contestat, fără ca emitentul să fie parte și să-și exercite în condiții procedurale drepturile procesuale.

Nu în ultimul rând, Înalta Curte va respinge ca nefondate și criticile formulate de către recurenta-pârâtă referitoare la lipsa personalității juridice proprii.

Capacitatea procesuală specială a entităților juridice în materia contenciosului administrativ nu se suprapune cu personalitatea juridică și rezultă din calitatea acestora de emitent a actelor administrative atacate.

Dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004 conferă calitate procesual pasivă autorităților publice de stat sau locale, ca subiect de drept public. Aptitudinea prevăzută de lege de a realiza prerogativele de putere publică, asigurând organizarea executării și executarea în concret a legii, constituie capacitatea administrativă a autorității publice. Transpusă în plan procesual, capacitatea administrativă conferă capacitatea autorității publice de a sta în proces, indiferent dacă are sau nu personalitate juridică și, deci, personalitate juridică, în sensul civil al noțiunii.

În raport de aceste considerente, sunt titulare de drepturi și obligații în raporturile de drept administrativ deduse judecății și autoritățile emitente ale operațiunilor administrative dar și autoritățile care, potrivit legii, sunt abilitate să soluționeze anumite etape ale procedurii administrative contestate, cum este cazul intimatei-pârâte Comisia Superioară de Disciplină din cadrul Uniunii Naționale a Executorilor.

Pentru argumentele expuse, constatând că sentința civilă este legală, nefiind incidente motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 8 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta Comisia Superioară de Disciplină din cadrul Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești împotriva sentinței civile nr. 19 din 23 ianuarie 2018 a Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 septembrie 2020.