ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1148/2023

Ședința publică din data de 2 martie 2023

Asupra recursului de față;

Din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

I.1. Pe rolul Tribunalului Arad, secția a III-a de contencios administrativ și fiscal, litigii de muncă și asigurări sociale, a fost înregistrată la data de 21.09.2021, sub nr. x/2021, cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva încheierii din data de 25.08.2021, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr. x/2021.

I.2. Prin încheierea din 25 noiembrie 2021, pronunțată în dosarul nr. x/2021, Tribunalul Arad, secția a III-a de contencios administrativ și fiscal a dispus, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., suspendarea judecării cererii de revizuire formulate de revizuentul A. împotriva încheierii civile din 25 august 2021 a Tribunalului Arad, pronunțată în dosarul nr. x/2021.

Împotriva acestei încheieri partea a declarat recurs, fiind înregistrat pe rolul Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, la data de 5 ianuarie 2022, sub nr. x/2021/a1.

I.3. Prin încheierea din 2 februarie 2022, pronunțată în dosarul nr. x/2021, Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal a dispus, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., judecata cererii de recurs formulate de recurentul-revizuent A. împotriva încheierii de suspendare din 25 noiembrie 2021 a Tribunalului Arad, pronunțată în dosarul nr. x/2021.

Și împotriva acestei din urmă încheieri partea a declarat recurs, fiind înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, la data de 16 februarie 2022, sub nr. x/2021/a1.

Prin rezoluția din 21 februarie 2022 a completului legal învestit, s-a stabilit termen în vederea soluționării recursului, la data de 7 aprilie 2022, cu citarea părții.

I.4. Încheierea de suspendare a judecății

Prin încheierea din 7 aprilie 2022, pronunțată în dosarul nr. x/2021, Înalta Curte a dispus suspendarea judecății recursului declarat de revizuentul A. împotriva încheierii din 2 februarie 2022 a Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, în temeiul dispozițiilor art. 412 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., constatând că partea nu s-a prezentat și nu a solicitat judecata în lipsă, în condițiile art. 411 alin. (1) pct. 2 teza a II-a din același act normativ.

Termenul din 2 martie 2023 a fost stabilit pentru discutarea excepției de perimare a cauzei, recurentul fiind citat cu această mențiune.

La termenul menționat, la care au avut loc dezbaterile, Înalta Curte a invocat, din oficiu, excepția perimării recursului și a reținut cauza în pronunțare pe excepția invocată.

II. Soluția Înaltei Curți asupra recursului.

Analizând cu prioritate, în temeiul dispozițiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepția de perimare a cererii de recurs, invocată din oficiu, Înalta Curte o apreciază întemeiată, urmând să o admită și să constate că prezentul recurs s-a perimat, pentru considerentele ce succed.

Articolul 416 alin. (1) și alin. (2) din C. proc. civ., care reglementează instituția perimării cererii, prevede că: "(1) Orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părții, timp de 6 luni. (2) Termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părți sau de instanță."

Totodată, art. 411 alin. (1) pct. 2 din același Cod statuează că: "(1) Judecătorul va suspenda judecata: 2. Când niciuna dintre părți, legal citate, nu se înfățișează la strigarea cauzei. Cu toate acestea, cauza se judecă dacă reclamantul sau pârâtul a cerut în scris judecarea în lipsă."

În speță, Înalta Curte constată că prin încheierea din 7 aprilie 2022 a fost dispusă suspendarea judecății recursului, având în vedere că partea, legal citată, nu s-a prezentat și nici nu a solicitat judecata în lipsă, această încheiere reprezentând ultimul act de procedură efectuat în cauză, iar de la data menționată a început să curgă termenul de 6 luni prevăzut de art. 416 alin. (1) C. proc. civ., termen care s-a împlinit la 7 octombrie 2022, conform art. 181 alin. (1) pct. 3 din același act normativ.

Înalta Curte reține că pentru termenul din 7 aprilie 2022 procedura de citare a fost legal îndeplinită cu partea din proces, conform procesului-verbal de înmânare aflat la dosar, iar în fața instanței învestite cu soluționarea recursului aceasta nu s-a prezentat, astfel cum rezultă din practicaua încheierii întocmite la acel termen.

Deși încheierea din 7 aprilie 2022 este definitivă, conform art. 414 alin. (1) teza finală din C. proc. civ., partea a avut posibilitatea timp de 6 luni de la momentul suspendării judecății să solicite reluarea procesului, prin intermediul unei cereri formulate în conformitate cu dispozițiile art. 415 alin. (1) din același act normativ, ținând cont de faptul că această încheiere i-a fost comunicată la data de 9 mai 2022, conform procesului-verbal de înmânare aflat la dosar.

De asemenea, este de observat că, în interiorul termenului de 6 luni care s-a împlinit la data de 7 octombrie 2022, recurentul nu a manifestat stăruință în soluționarea litigiului prin formularea unei cereri de repunere a cauzei pe rol, de "redeschidere" conform dispozițiilor art. 415 alin. (1) C. proc. civ., acesta fiind singurul remediu pentru invocarea unei eventuale nelegalități a încheierii de suspendare.

În schimb, la data de 10 mai 2022 partea a depus un memoriu prin intermediul căruia a reiterat aspectele invocate în legătură cu încheierea recurată, fără să formuleze o solicitare expresă de repunere a cauzei pe rol, pentru ca acest demers să aibă ca efect reluarea judecății recursului. De altfel, chiar raportat la data depunerii acestuia, termenul de perimare a cererii de recurs s-a împlinit.

În egală măsură, Înalta Curte reține că în toată această perioadă nu a intervenit nicio cauză de întrerupere sau de suspendare a termenului de perimare, în condițiile în care, conform art. 416 alin. (1) C. proc. civ.: "Orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părții, timp de 6 luni", iar partea interesată nu a făcut demersuri pentru reluarea judecății înainte de a se împlini termenul de perimare și nici nu a făcut dovada că a fost împiedicată să stăruie în judecată din pricina unor împrejurări mai presus de voința sa.

În conformitate cu dispozițiile legale menționate, perimarea reprezintă o sancțiune procedurală de aplicație generală, care operează de drept, atât în etapa judecății în prima instanță, cât și în etapa judecății în căile de atac, având un caracter mixt, în sensul că este o sancțiune procedurală pentru nerespectarea termenului prevăzut de lege, constând în stingerea procesului în faza în care se găsește, precum și o prezumție de desistare de judecată, determinată de lipsa de stăruință a părților în soluționarea pricinii.

Așadar, în analiza prioritară a excepției absolute și peremptorii de perimare a judecății recursului exercitat în prezenta cauză, excepție invocată din oficiu, conform art. 420 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte va reține că, atât timp cât pricina a rămas în nelucrare, începând cu data de 7 aprilie 2022, din vina părții, care nu a făcut demersuri în vederea reluării judecății în interiorul termenului imperativ prevăzut de lege, deși i-a fost comunicată încheierea în discuție, din care rezultă motivul dispunerii măsurii suspendării judecății, precum și temeiul legal al acesteia, și nici nu a făcut dovada că ar fi intervenit situații care să justifice întreruperi sau suspendări ale cursului perimării, suspendarea se datorează pasivității exclusive a părții, fiind menținută mai mult de 6 luni.

În aceste condiții, constatând că de la momentul suspendării judecății, 7 aprilie 2022, până la data de 7 octombrie 2022, când s-a împlinit termenul de perimare prevăzut de art. 416 alin. (1) din C. proc. civ., recurentul nu a formulat cerere de redeschidere a procesului, potrivit dispozițiilor art. 415 pct. 1 din același act normativ, că în aceeași perioadă nu s-a îndeplinit niciun act de procedură, că nu există vreunul dintre cazurile în care actul de procedură trebuia înfăptuit din oficiu de instanța de judecată și că nu există vreun motiv de suspendare a cursului perimării, astfel cum prevede art. 418 C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că excepția perimării este fondată și, implicit, constată că s-a perimat recursul promovat în cauză.

În considerarea argumentelor arătate la pct. II.1 din prezenta decizie, având în vedere lipsa de diligență a părții, care a condus la rămânerea cauzei în nelucrare pentru o perioadă mai mare de 6 luni, Înalta Curte, dând eficiență sancțiunii instituite prin art. 416 alin. (1) din C. proc. civ., care prevede că termenul de perimare este de 6 luni dacă a rămas cauza în nelucrare din vina părții, în conformitate cu art. 496 alin. (1) coroborat cu art. 420 și art. 421 alin. (2) din același act normativ, va constata perimat recursul declarat de revizuentul A. împotriva încheierii din 2 februarie 2022 a Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimat recursul declarat de revizuentul A. împotriva încheierii din 2 februarie 2022 a Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal.

Cu drept de recurs în termen de 5 zile de la pronunțare, la Completul de 5 judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Cererea de recurs se va depune la Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal.

Pronunțată astăzi, 2 martie 2023, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.