ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5538/2021
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5538/2021 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2021)
Ședința publică din data de 11 noiembrie 2021
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
La data de 26 iunie 2019 s-a înregistrat pe rolul Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2018/a4, recursul declarat de recurentul-contestator A. împotriva încheierii de suspendare din data de 30 mai 2019, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr. x/2018.
Hotărârea instanței de fond
Prin încheierea din 17 iulie 2019, pronunțată în dosarul nr. x/2018,
Curtea de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal a dispus suspendarea judecării cauzei în baza prevedererilor art. 411 pct. 2 C. proc. civ., până la stăruința părții interesate.
Cererea de recurs exercitată în cauză
Împotriva încheierii din 17 iulie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs contestatorul A., solicitând admiterea recursului, astfel cum a fost formulat.
Încheierea de suspendare a judecății
Prin încheierea de ședință din 14 noiembrie 2019, Înalta Curte a dispus suspendarea judecării recursului declarat de contestatorul A., în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ., constatând că niciuna dintre părți, deși legal citate, nu s-a înfățișat la strigarea pricinii și nici nu a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
II. Soluția instanței de recurs
Examinând cu prioritate excepția de perimare, invocată din oficiu, Înalta Curte constată că este întemeiată, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 416 alin. (1) și (2) din C. proc. civ.:
"(1) Orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de retractare se perima de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părții, timp de 6 luni. (2) Termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părți sau de instanță."
Totodată, potrivit dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.:
"(1) Judecătorul va suspenda judecata: 2. Când niciuna dintre părți, legal citate, nu se înfățișează la strigarea cauzei. Cu toate acestea, cauza se judecă dacă reclamantul sau pârâtul a cerut în scris judecarea în lipsă".
Înalta Curte constată că, la termenul de judecată din data de 14 noiembrie 2019, a fost dispusă suspendarea judecării recursului, având în vedere lipsa părților, legal citate, la strigarea pricinii, precum și nedepunerea la dosar a unei cereri scrise de judecare în lipsă.
Încheierea de ședință din data de 14 noiembrie 2019 reprezintă ultimul act de procedură efectuat în cauză, de la această dată începând să curgă termenul de 6 luni prevăzut de art. 416 alin. (1) C. proc. civ., inclusiv în perioada în care erau în vigoare Decretul nr. 195/2020 privind instituirea stării de urgență pe teritoriul României și Decretul nr. 240/2020 privind prelungirea stării de urgență pe teritoriul României.
Astfel, potrivit art. 1 din Decretul nr. 195/2020 privind instituirea stării de urgență pe teritoriul României, "Se instituie starea de urgență pe întreg teritoriul României pe o durată de 30 de zile", iar conform art. 1 din Decretul nr. 240/2020 privind prelungirea stării de urgență pe teritoriul României, "Începând cu data de 15 aprilie 2020, se prelungește cu 30 de zile starea de urgență pe întreg teritoriul României, instituită prin Decretul nr. 195/2020, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 212 din 16 martie 2020".
În consecință, inclusiv de la momentul la care au încetat efectele Decretului nr. 240/2020 privind prelungirea stării de urgență pe teritoriul României a trecut o perioadă mai mare de 6 luni în care cauza a rămas în nelucrare din motive imputabile părții.
Înalta Curte reține și faptul că, în cauză, nu a fost formulată de către părți, înăuntrul termenului de perimare, nicio cerere de redeschidere a procesului, potrivit art. 415 pct. 2 C. proc. civ., republicat, nu s-a mai îndeplinit niciun act de procedură și nu subzistă niciunul dintre cazurile în care actul de procedură trebuia înfăptuit din oficiu de către instanța de judecată. De asemenea, nu subzistă niciun motiv de suspendare a cursului perimării, din cele prevăzute de art. 418 C. proc. civ., republicat.
În consecință, față de lipsa de diligență a părților, care a condus la rămânerea cauzei în nelucrare pentru o perioadă mai mare de 6 luni, Înalta Curte constată intervenită sancțiunea perimării recursului, potrivit dispozițiilor art. 420 și art. 421 alin. (2) din C. proc. civ., republicat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite excepția perimării.
Constată perimat recursul declarat de contestatorul A. împotriva încheierii din 17 iulie 2019 a Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal.
Cu recurs în termen de 5 zile de la pronunțare la Completul de 5 judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție, recursul urmând a se depune la Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 noiembrie 2021.