ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4556/2020

Asupra cererii de revizuire de față, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, prin încheierea din 18 martie 2020, pronunțată în dosarul nr. x/2018, a respins cererea formulată de petentul A. privind preschimbarea termenului de judecată stabilit pentru judecarea dosarului anterior menționat.

Împotriva acestei încheieri a formulat cerere de revizuire, A., înregistrată la data de 25 martie 2020.

Examinând excepția netimbrării cererii de revizuire, invocată din oficiu în ședința publică din data de 22 septembrie 2020, asupra căreia trebuie să se pronunțe cu prioritate, astfel cum impun dispozițiile art. 248 C. proc. civ., Înalta Curte urmează să o admită și să anuleze cererea de revizuire ca netimbrată, având în vedere următoarele considerente:

Revizuentul nu a timbrat anticipat cererea de revizuire, acesta fiind legal citat pentru termenul din 22 septembrie 2020 cu mențiunea de a timbra cererea, cu 100 RON taxă judiciară de timbru, obligație căreia nu s-a conformat.

Or, potrivit dispozițiilor art. 26 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013, privind taxele judiciare de timbru, "(...) (2) cererea de revizuire se taxează cu 100 RON pentru fiecare motiv de revizuire invocat.", iar dispozițiile art. 33 alin. (1) din același act normativ statuează în mod expres că "taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, cu excepțiile prevăzute de lege".

În acest sens sunt și dispozițiile art. 148 alin. (6) C. proc. civ., conform cărora:

"Cererile adresate instanțelor judecătorești se timbrează, dacă legea nu prevede altfel", precum și dispozițiile art. 197 din același cod care prevăd în mod expres că "în cazul în care cererea este supusă timbrării, dovada achitării taxelor datorate se atașează cererii. Netimbrarea sau timbrarea insuficientă atrage anularea cererii de chemare în judecată, în condițiile legii."

Din analiza textelor de lege sus citate, rezultă obligația revizuentului de a depune la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru, în cuantumul datorat, astfel încât prin rezoluția din data de 2 aprilie 2020 s-a dispus citarea acesteia cu mențiunea de a achita taxa judiciară de timbru în cuantum de 100 RON.

De asemenea, conform art. 39 din O.U.G. nr. 80/2013, împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, partea obligată poate formula cerere de reexaminare, la aceeași instanță, în termen de 3 zile de la data comunicării taxei datorate, însă recurenta nu a folosit acest mijloc procesual reglementat de norma specială menționată.

Înalta Curte constată că până la termenul de judecată acordat, deși a fost legal citat cu mențiunea de a achita taxa judiciară de timbru aferentă căii extraordinare de atac promovate, astfel cum rezultă din dovada de înmânare de la fila x, revizuentul nu a respectat cerința prevăzută de dispozițiile art. 26 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.

Consecința neachitării taxei judiciare de timbru aferentă căii de atac extraordinare a revizuirii este prevăzută de dispozițiile art. 197 din C. proc. civ., sancțiunea fiind nulitatea revizuirii ca netimbrată.

Prin urmare, pentru considerentele arătate și în temeiul dispozițiilor art. 486 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., Înalta Curte va dispune anularea, ca netimbrată, a revizuirii formulate de recurentul A. împotriva încheierea din 18 martie 2020 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, pronunțată în dosarul nr. x/2018.

Totodată, examinând excepția necompetenței materiale a Înaltei Curți de Casație și Justiție referitoare cererea de revizuire formulată de A. împotriva sentinței nr. 1284 din data de 3 aprilie 2019 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, astfel cum impun dispozițiile art. 131, art. 132 și art. 248 C. proc. civ., Înalta Curte apreciază, raportat la dispozițiile procedurale incidente, că este întemeiată și o va admite pentru argumentele expuse în continuare.

Petentul A. a învestit Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ, cu cerere de revizuire îndreptată atât împotriva încheierii din data de 18 martie 2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr. x/2018, cât și împotriva sentinței nr. 1284 din data de 3 aprilie 2019 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Raportat la obiectul cauzei, Înalta Curte constată că nu sunt incidente dispozițiile art. 97 din C. proc. civ., care reglementează competența materială a Înaltei Curți de Casație și Justiție, potrivit cărora:

"Înalta Curte de Casație și Justiție judecă: 1. recursurile declarate împotriva hotărârilor curților de apel, precum și a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege; 2. recursurile în interesul legii; 3. cererile în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor probleme de drept; 4. orice alte cereri date prin lege în competența sa".

Din cuprinsul acestor texte de lege, rezultă că secția de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție deține o competență legală circumscrisă, majoritar, soluționării căii de atac a recursului, neputând fi sesizată direct cu soluționarea pe fond a unei cereri, decât în cazurile expres și limitativ prevăzute de legi speciale.

Totodată, Înalta Curte are în vedere și dispozițiile art. 510 C. proc. civ., potrivit cărora "Cererea de revizuire se îndreaptă la instanța care a pronunțat hotărârea a cărei revizuire se cere.".

Cuprinsul textului de lege anterior menționat stabilește competența materială în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, sentința nr. 1284 din data de 3 aprilie 2019, împotriva căreia a fost exercitată calea extraordinară de atac a revizuirii, fiind pronunțată de către Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Pe cale de consecință și apreciind că, în ceea ce privește soluționarea cererea de revizuire formulată de A. împotriva sentinței nr. 1284 din data de 3 aprilie 2019, competența materială aparține instanței de contencios administrativ, și anume Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, în temeiul dispozițiilor art. 132 raportat la dispozițiile art. 129 alin. (2) pct. 2 și art. 130 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție va admite excepția necompetenței sale materiale și va declina în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal competența de soluționare a cererii de revizuire anterior menționate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează cererea de revizuire declarată de revizuentul A. împotriva încheierii de ședință din data de 18 martie 2020 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, ca netimbrată.

Declină cererea de revizuire îndreptată împotriva sentinței civile nr. 1284/2019 pronunțată în dosarul nr. x/2018, spre competentă soluționare Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 22 septembrie 2020.