ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4287/2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal la data de 21.02.2020, reclamantul A. a formulat cerere de revizuire a încheierii din 12.02.2020 pronunțate de Curtea de Apel Timișoara în dosar nr. x/2019 în soluționarea cererii de acordare a ajutorului public judiciar.

Prin încheierea civilă din 2 iunie 2020, Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal a suspendat judecata cererii în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ.

Împotriva încheierii din 2 iunie 2020 pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal a declarat recurs reclamantul A., solicitând admiterea acestuia.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând cu prioritate regularitatea cererii de recurs, în baza art. 248 C. proc. civ., din perspectiva timbrării acesteia și a depunerii cererii de recurs în original, Înalta Curte constată că recursul declarat în cauză este nul.

2.1. În ceea ce privește nedepunerea unui exemplar din cerere de recurs cu originalul semnăturii, Înalta Curte reține că potrivit art. 486 alin. (1) lit. e) din C. proc. civ.:

"Cererea de recurs va cuprinde următoarele mențiuni: (…) semnătura părții sau a mandatarului părții în cazul prevăzut la art. 13 alin. (2), a avocatului sau, după caz, a consilierului juridic."

Aceste dispoziții se corelează cu dispozițiile generale în materia depunerii cererilor adresate instanțelor de judecată, art. 148 C. proc. civ. indicând că:

"Orice cerere adresată instanțelor judecătorești trebuie să fie formulată în scris și să cuprindă (…) semnătura."

În același sens, dispozițiile art. 196 alin. (1) C. proc. civ., ce reglementează condițiile de formă aplicabile acțiunilor introductive, incidente în privința oricăror cereri adresate instanțelor, arată că:

"Cererea de chemare în judecată care nu cuprinde numele și prenumele sau, după caz, denumirea oricăreia dintre părți, obiectul cererii, motivele de fapt ale acesteia ori semnătura părții sau a reprezentantului acesteia este nulă."

Analizând actele dosarului, Înalta Curte constată că recurentul-reclamant a depus cererea de recurs în copie la Curtea de Apel Timișoara, aceasta fiind transmisă prin email la data de 12.06.2020, recursul nepurtând semnătura în original a recurentului.

Prin citația emisă pentru termenul din 10.09.2020, comunicată la data de 06.07.2020, potrivit dovezii de înmânare aflate la dosar, i-a fost adusă la cunoștință recurentului-reclamant obligația depunerii unui exemplar din cererea de recurs care să conțină semnătura olografă.

Până la termenul de judecată acordat în cauză, recurentul-reclamant nu a complinit această lipsă a cererii de recurs, respectiv nu a comunicat instanței un exemplar original al recursului și nici nu a procedat la semnarea exemplarului aflat la dosarul cauzei.

În consecință, Înalta Curte constată că nu sunt întrunite condițiile de formă ale recursului prevăzute de dispozițiile art. 486 alin. (1) lit. e), art. 148 și art. 196 din C. proc. civ., recursul necuprinzând semnătura părții, care trebuie aplicată pe actele procesuale depuse la instanțele de judecată.

2.2 În ceea ce privește netimbrarea cererii de recurs, Înalta Curte reține că potrivit art. 486 alin. (2) din C. proc. civ.:

"La cererea de recurs se vor atașa dovada achitării taxei de timbru, conform legii (...)".

În prezenta cauză a fost dedusă judecății cererea de recurs formulată de reclamantul A. împotriva încheierii din 2 iunie 2020 pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal prin care s-a dispus suspendarea judecății cauzei în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ., pentru care taxa judiciară de timbru era în cuantum de 20 RON, conform art. 24 alin. (1) lit. b) din O.U.G. nr. 80/2013, potrivit cărora:

"Se taxează cu 20 RON cererile pentru exercitarea apelului sau, după caz, a recursului împotriva următoarelor hotărâri judecătorești:

(…)

b) încheierea de suspendare a judecării cauzei;."

Deși a fost legal citat pentru termenul de judecată din data de 10 septembrie 2020 cu mențiunea de a achita taxă judiciară de timbru în cuantum de 20 de RON, recurentul-reclamant nu a respectat obligația legală a achitării taxei judiciare de timbru în cuantumul prevăzut de textul de lege mai sus evocat.

Înalta Curte constată că recursul nu este scutit de la plata taxei judiciare de timbru.

Consecința neachitării taxei judiciare de timbru aferente căii de atac a recursului este prevăzută de dispozițiile art. 486 alin. (3) din C. proc. civ., conform cărora timbrarea cererii reprezintă o cerință prevăzută sub sancțiunea nulității.

În același context, potrivit dispozițiilor art. 197 din C. proc. civ.:

"În cazul în care cererea este supusă timbrării, dovada achitării taxelor datorate se atașează cererii. Netimbrarea sau timbrarea insuficientă atrage anularea cererii de chemare în judecată, în condițiile legii".

2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse și în temeiul art. 496 din C. proc. civ., raportat la art. 196 alin. (1) și art. 486 alin. (3) din C. proc. civ., Înalta Curte va constata nul recursul declarat de A. împotriva încheierii din 2 iunie 2020 pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul declarat de A. împotriva încheierii din 2 iunie 2020 pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 10 septembrie 2020.