ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5512/2022

Ședința publică din data de 17 noiembrie 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 7 martie 2022, sub nr. x/2022, pe rolul Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal revizuentul A. a formulat cererea de revizuire a deciziei civile nr. 158/10 februarie 2022 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal pronunțată în dosarul x/2021

Prin încheierea de ședință din 7 iulie 2020, Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal în baza art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. a suspendat judecarea cauzei și trecerea dosarului în arhiva instanței, până la stăruința părților.

Împotriva încheierii de ședință din 7 iulie 2020 de Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a declarat recurs revizuentul A., care a solicitat admiterea recursului.

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererilor de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., s-a fixat termen de judecată la data de 17 noiembrie 2022, în ședință publică, cu citarea părților.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Examinând excepția netimbrării recursului declarat de A. asupra căreia trebuie să se pronunțe cu prioritate, astfel cum impun dispozițiile art. 248 C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 25 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, cererea de recurs taxează cu 20 RON, iar dispozițiile art. 33 alin. (1) din același act normativ statuează în mod expres că "taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, cu excepțiile prevăzute de lege".

În acest sens sunt și dispozițiile art. 148 alin. (6) C. proc. civ., conform cărora:

"Cererile adresate instanțelor judecătorești se timbrează, dacă legea nu prevede altfel", precum și dispozițiile art. 197 din același cod care prevăd în mod expres că "în cazul în care cererea este supusă timbrării, dovada achitării taxelor datorate se atașează cererii. Netimbrarea sau timbrarea insuficientă atrage anularea cererii de chemare în judecată, în condițiile legii."

Din analiza textelor de lege sus citate, rezultă obligația reclamantului de a depune la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru, în cuantumul datorat, astfel încât prin rezoluția din data de 26 mai 2022 s-a dispus comunicarea obligației de achitare a taxei judiciare de timbru în cuantum de 20 RON.

De asemenea, conform art. 39 din O.U.G. nr. 80/2013, împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, partea obligată poate formula cerere de reexaminare, la aceeași instanță, în termen de 3 zile de la data comunicării taxei datorate. Recurentul nu a folosit acest mijloc procesual reglementat de norma specială menționată.

Înalta Curte constată că până la termenul de judecată acordat, deși a fost legal citat cu mențiunea de a achita taxa judiciară de timbru aferentă căii extraordinare de atac a recursului, astfel cum rezultă din dovezile/procesele-verbale de înmânare a actului de procedură de la filele x, acesta nu a respectat cerința prevăzută de dispozițiile art. 25 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.

Consecința neachitării taxei judiciare de timbru aferentă căii de atac extraordinare a recursului este prevăzută de dispozițiile art. 197 din C. proc. civ., sancțiunea fiind nulitatea căii de atac pentru netimbrare.

Înalta Curte constată că este incidentă și excepția nulității căii de atac formulate de A., întrucât recurentul nu depus cererea de recurs în original și nici nu a înaintat un exemplar semnat olograf/electronic.

În fapt, cu privire la aceasta, din înscrisurile aflate la dosarul cauzei, instanța reține că prin rezoluția din 30 mai 2022, recurentului i-a fost pus în vedere obligația de a semna în original declarația de recurs, măsură ce i-a fost comunicată prin adresa din data de 30 mai 2022, primită potrivit dovezii de primire din data de 7.06.2022 .

În aceste condiții, Curtea constată incidente prevederile art. 196 și art. 148 C. proc. civ., cu consecința nulității cererii formulate pentru lipsa semnăturii, cerință esențială pentru valabilitatea acesteia.

Potrivit dispozițiilor art. 486 alin. (1) lit. e) și alin. (3) din C. proc. civ., cererea de recurs nesemnată este nulă.

Întrucât semnătura are rolul de a atesta voința părții cu privire la conținutul înscrisului pe care l-a semnat, ea trebuie să fie scrisă de mâna acelei părți, neputând să fie dactilografiată, imprimată sau înlocuită prin parafă.

Importanța semnăturii olografe rezidă în necesitatea de a se asigura că actul de procedură provine de la persoana care se pretinde că l-ar fi efectuat și că exprimă manifestarea de voință a acesteia cu privire la conținutul actului.

Așadar, pentru a răspunde acestei finalități, semnătura trebuie să fie executată fie de mână, fie o semnătură electronică în condițiile prevăzute de Legea nr. 455/2001, neputând să fie dactilografiată, imprimată sau scanată.

C. proc. civ. permite trimiterea cererii de apel prin e-mail, cererea primind dată certă la data înregistrării acesteia, dar numai în scopul primirii de dată certă și pentru a facilita înregistrarea acesteia într-un anumit timp, fără ca acest fapt să scutească partea de a complini ulterior lipsa semnăturii olografe, în termenul acordat de instanță în acest scop, numai în acest mod existând certitudinea că cererea emană de la titular.

Toate acestea se pot deduce din mai multe prevederi ale C. proc. civ., iar în acest sens se reține că prin art. 148 alin. (1) din C. proc. civ., se instituie regula potrivit căreia orice cerere adresată instanțelor judecătorești trebuie să fie formulată în scris și trebuie să cuprindă, printre altele, semnătura titularului acesteia, putând fi formulată, potrivit alin. (2), și prin înscris în formă electronică, dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege, adică cele prevăzute de Legea nr. 455/2001 și care astfel, acest înscris în formă electronică, nu trebuie confundat cu copia, fotocopia sau forma scanată a unui înscris.

Prin urmare, sancțiunea care se impune pentru lipsa semnăturii este aceea a nulității cererii de recurs.

Pentru considerentele arătate, Înalta Curte, în temeiul art. 486 alin. (3) și art. 489 alin. (2) C. proc. civ., constată nulitatea recursului promovat de A. împotriva încheierii din 3 mai 2022 pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul formulat de A. împotriva încheierii din 3 mai 2022 pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Soluția va fi pusă la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.

Pronunțată astăzi, 17 noiembrie 2022.