ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5252/2022

Ședința publică din data de 9 noiembrie 2022

Deliberând asupra prezentului recurs, din examinarea actelor dosarului, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2019 (prin declinarea de la Tribunalul Bihor - Sentința civilă nr. 780/CA/08.10.2019) reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea și Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a solicitat anularea Deciziei nr. 12 din 26 martie 2019 a Procurorului General al P.C.A. Oradea, ca fiind netemeinica si nelegala, anularea Hotărârii nr. 2/2019 din data de 10.05.2019 a Colegiului de Conducere al P.C.A. Oradea, obligarea pârâților la emiterea unei Decizii în sensul acordării salariului de bază de 14.452 RON aferent poziției din grila de la Cap. I lit. B) nr. crt. 4 din Anexa V a Legii nr. 153/2017, cu luarea în considerare a gradației 5 și a vechimii in funcție de 10-15 ani, la care să se calculeze și să se acorde sporurile de nivel de parchet de 7,5%, de condiții de muncă grele, vătămătoare sau periculoase de 15%, de suprasolicitare neuropsihică de 25% si de confidențialitate de 5%, obligarea pârâtului la plata diferenței dintre venitul calculat potrivit solicitării menționate anterior și venitul efectiv plătit începând cu data de 01.03.2019. actualizată cu indicele de inflație și plata dobânzii legale aferente, de la data scadenței fiecărui venit lunar până la data plății efective, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința civilă nr. 1028 din 13 octombrie 2020, Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție invocată de acest pârât și, în consecință, a respins acțiunea reclamantului A. în contradictoriu cu acest pârât ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

A constatat ca fiind rămasă fără obiect excepția inadmisibilității acțiunii, invocată de pârâtul Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea.

A admis în parte acțiunea reclamantului A. în contradictoriu cu pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea și a anulat Decizia nr. 12/2019 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea și Hotărârea nr. 2/2019 a Colegiului de Conducere al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea.

A obligat Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea și Colegiul de Conducere al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea să emită o nouă decizie, respectiv o nouă hotărâre privind drepturile salariale ale reclamantului A., valorificând grila de salarizare și modul de calcul comunicate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție ca reprezentând modul oficial de calcul valabil pentru întregul Minister Public, respectiv valorificând vechimea în specialitate a reclamantului, precum și sporurile și majorările prevăzute de lege.

Împotriva acestei sentințe, au declarat recurs reclamantul A. și pârâții Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea și Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție în numele Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea.

Reclamantul A. a invocat în susținerea recursului motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 din C. proc. civ.

A arătat că soluția de respingere a capătului de cerere privind acordarea diferențelor salariale începând cu data de 01.03.2019 și a dobânzii legale aferente este nemotivată.

Recurentul a susținut că, din moment ce instanța de judecată a reținut nelegalitatea modului de calcul a salariului și a anulat decizia de salarizare emisă, obligând totodată intimatul la emiterea unei noi decizii de salarizare, instanța trebuia să dispună și obligarea intimatului la plata diferențelor salariale dintre modul de calcul aplicat și cel corect, stabilit prin hotărârea judecătorească.

Recurentul a mai considerat că hotărârea primei instanțe conține o contradicție în considerentele reținute cu privire la primele capete de cerere.

Astfel, în prima parte a considentelor s-a reținut necesitatea diferențierii salariului de bază în funcție de vechimea în muncă, cu luarea în considerare a vechimii în funcție de 0-3 ani, pe când în partea finală (penultimul paragraf din considerente) s-a concluzionat în sensul anulării actelor atacate și obligării intimatului la emiterea unei noi decizii de salarizare "valorificând vechimea în specialitate a reclamantului".

În opinia reclamantului, soluția pronunțată în dispozitiv este conformă cu partea finală a considerentelor, fiind evident că această parte este cea corectă, care susține soluția pronunțată de instanța de judecată.

Recurentul a apreciat că în prima parte a considerentelor s-a strecurat o eroare materială, fiind menționată vechimea "în muncă" în loc de vechimea "în funcție/specialitate", având în vedere soluția din dispozitiv precum și faptul că s-a contestat în speță doar neacordarea vechimii în funcție/specialitate, nu și a celei în muncă, care a fost acordată reclamantului în mod legal prin decizia atacată.

Recurentul a precizat că, în situația în care se va aprecia că nu este vorba despre o eroare materială, înțelge să critice considerentele hotărârii, ca fiind contradictorii și greșite, solicitând înlăturarea și înlocuirea cu propriile considerente în recurs, menținând soluția din dispozitiv.

Subsumat motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., recurentul a reiterat susținerile privind nemotivarea soluției de respingere a a capătului de cerere privind acordarea diferențelor salariale începând cu data de 01.03.2019 și a dobânzii legale aferente, susținând că instanța a aplicat în mod greșit dispozițiile legale privind efectele nulității actului juridic, respectiv a actului administrativ, precum și cele ale reparării intergrale a prejudiciului suferit prin emiterea actului administrativ nelegal.

Recurentul a mai considerat că, în ceea ce privește prima parte din considerentele hotărârii, dacă nu este vorba despre o eroare materială, prima instanță a făcut o greșită aplicare a dispozițiilor art. 120 alin. (6) si 7 din Legea nr. 304/2004 astfel cum au fost introduse prin Legea nr. 207/2018, art. 22 secțiunea 6 și cap. I lit. B) nr. crt. 4 din Legea cadru nr. 153/2017.

În susținerea recursului au mai fost invocate prevederile art. 120 din Legea nr. 304/2004, art. 22 secțiunea (6) din Anexa V la Legea cadru nr. 153/2017, art. 7 din Legea cadru nr. 153/2017 și art. 17 din Anexa V la Legea nr. 153/2017.

Raportat la aceste dispoziții legale, recurentul reclamant a apreciat că la stabilirea salariului de bază trebuia să se ia în considerare și vechimea în funcție prevăzută la nr. crt. 4 lit. B) cap. I.

În ceea ce privește sporul de instanță de 7.5%, recurentul reclamant a arătat că instanța de fond în mod greșit a reținut ca "specialiștii IT beneficiază de aceleași drepturi salariale indiferent de nivelul de parchet", această concluzie nefiind motivată în drept, ci fiind preluată din adresa PICCJ.

În opinia recurentului, prima instanță a făcut o aplicare greșită a prevederilor alin. (1) și (2) a art. 22 din Anexa V la Legea nr. 153/2017, care trebuie interpretate în sensul că specialiștii IT beneficiază de salariul de bază prevăzut la cap. I lit. B) nr. crt 4, precum și de celelalte drepturi salariale prevăzute pentru categoria din care aceștia fac parte, respectiv personal auxiliar de specialitate.

Având în vedere definiția salariului de bază prevăzuta la art. 7 din Legea cadru nr. 153/2017, precum și art. 17 alin. (4) din Anexa V la Legea cadru nr. 153/2017, rezultă faptul că majorarea de 7,5% reprezintă un spor, deci un drept salarial care se adaugă salariului de bază, sens în care acesta trebuie aplicat reclamantului în baza art. 22 alin. (2) din Anexa V la Legea nr. 153/2017.

În concluzie, recurentul reclamant a solicitat admiterea recursului, casarea în parte a sentinței recurate și, în rejudecare, admiterea în integralitate a cererii de chemare în judecată astfel cum aceasta a fost formulată și precizată.

Recurentul pârât Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea a prezentat în susținerea recursului motivele pentru care la stabilirea salariului de bază nu a fost luat în considerare procentul de majorare acordat pentru nivelul instanței sau al parchetului și pentru care nu a fost acordată vechimea în funcție.

Astfel, specialiștii IT sunt potrivit art. 3 alin. (2) din Legea nr. 567/2004 asimilați ca și statut cu personalul auxiliar de specialitate, iar conform art. 120 alin. (6) din Legea nr. 304/2004, alineat introdus de Legea nr. 207/2018, în vigoare din data de 23 iulie 2018, aceștia sunt asimilați sub aspectul stabilirii salariului de bază specialiștilor din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

Potrivit art. 22 alin. (1) din Anexa V, Capitol VIII, Secțiunea a 6-a din Legea nr. 153/2017, salariile de bază ale specialiștilor IT sunt începând cu data de 23 iulie 2018 asimilate cu cele ale unui procuror cu grad de judecătorie.

Recurentul pârât a arătat că aplicarea procentului de majorare în raport cu nivelul instanței este operabilă la stabilirea salariului de bază (ca și element component la stabilirea salariului de bază) al personalului auxiliar de specialitate, potrivit capitolului II și capitolului III al anexei nr. V, fapt confirmat și de prevederile art. 17 alin. (1), din Secțiunea a 4-a potrivit cărora salariile de bază se stabilesc în raport cu nivelul instanței sau al parchetului.

Specialiștii IT, odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 207 din 2018, sunt asimilați în ceea ce privește stabilirea salariului de bază procurorilor cu grad de judecătorie, fără a se face nici o distincție în lege, cu privire la diferențierea pe nivel de instanțe sau parchet, fiind evidentă, astfel, uniformizarea sub acest aspect al salarizării specialiștilor IT, fără a se ține seama de nivelul parchetului în care își desfășoară activitatea.

Potrivit art. 22 alin. (2) din Anexa V, Capitol VIII, Secțiunea a 6-a din Legea nr. 153/2017, specialiștii beneficiază și de celelalte drepturi salariale prevăzute de lege pentru categoria profesională din care fac parte (personal auxiliar de specialitate) cu excepția elementelor salariale care compun salariul de bază.

Prin urmare, procentul de majorare în raport cu nivelul instanței fiind aplicabil la stabilirea salariului de bază (ca și element component la stabilirea salariului de bază) al personalului auxiliar de specialitate este exceptat, potrivit art. 22 alin. (2) din categoria drepturilor de care ar putea beneficia specialiștii IT.

Referitor la neacordarea vechimii în specialitate (în funcție), s-a avut că Legea nr. 153 din 2017, potrivit art. 38, se aplică etapizat, astfel că potrivit alin. (3) al acestui articol, la acest moment, salarizarea în plată este stabilită pornind de la cuantumul brut al salariului de bază, precum și al sporurilor acordate pentru luna decembrie 2017 majorate cu 25 %, fără a depăși limita prevăzută la alin. (6), adică cele stabilite pentru anul 2022 în grilele de salarizare.

Așezarea pe grilele de salarizare se face strict pentru aplicarea art. 38 alin. (6) din lege, doar pentru salariații pentru care operează plafonarea la nivelul anului 2022, prevăzut de acest text de lege.

Recurentul pârât a invocat Nota nr. x/2018 a secției de resurse umane și documentare din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, aprobată de conducerea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, prin care s-a arătat că, la momentul decembrie 2017, salarizarea specialiștilor, inclusiv a specialiștilor IT se făcea la același nivel cu cel al specialiștilor din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, adică la nivelul unei funcții de procuror cu grad parchet de pe lângă judecătorie, cu o vechime în funcție între 0-3 ani, având aceleași componente.

Astfel, avându-se în vedere componentele salariului de bază, pornind de la salariul de bază echivalent cu indemnizația pentru funcția de procuror cu grad parchet de pe lângă judecătorie, cu o vechime în funcție între 0-3 ani, așezarea pe verticală a fost realizată potrivit vechimii în funcție 0-3 ani, constatându-se uniformizarea salarizării acestei categorii profesionale, ca efect al aplicării legii, diferențierea sau ierarhizarea salarială fiind dată strict de vechimea în muncă respectiv de gradația corespunzătoare.

Recurentul a arătat că Decizia nr. 75 din 3 septembrie 2018 a fost emisă potrivit grilei comunicate prin Nota nr. x/2018, diferențierea în stabilirea salariului de bază fiind dată doar de gradația acordată, fiecărui contestator, respectiv de vechimea în muncă. În mod concret, acestora le-a fost stabilit salariul de bază potrivit Anexei V, Capitol I, lit. B), număr curent 4, însă, nefiind definită în mod expres în această anexă, vechimea în funcția de specialist, nivelul de salarizare al specialiștilor IT, a fost stabilit prin raportare la nivelul unui procuror de judecătorie cu o vechime în funcție de 0-3 ani (acesta fiind nivelul de salarizare al specialiștilor IT și la momentul decembrie 2017).

Recurentul pârât a subliniat că, avându-se în vedere criteriul istoric folosit pentru stabilirea salariului de bază la momentul decembrie 2017, criteriu menținut și la momentul 23 iulie 2018, a fost necesară luarea în considerare a grilelor de salarizare a specialiștilor IT din cadrul ordonatorului principal și păstrat și la momentul 1 ianuarie 2019, precum și la momentul 1 martie 2019.

Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, în numele Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea a formulat recurs împotriva sentinței civile nr. 1028 din 13 octombrie 2020, pentru motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

În motivarea recursului, s-a arătat - în esență - că specialiștii IT beneficiau, încă de la intrarea în vigoare a Legii nr. 153/2017, de un salariu de bază mult mai mare față de cel prevăzut pentru anul 2022,

Prin urmare, la 01.01.2018, specialiștii IT nu au putut beneficia de majorarea cu 25% a salariului de bază, în conformitate cu prevederile art. 38 alin, 3 lit. a) din Legea nr. 153/2017, cu modificările și completările ulterioare, ci doar de majorarea cu acest procent a cuantumului brut al sporului pentru risc și suprasolicitare neuropsihică și al sporului pentru confidențialitate, precum și a cuantumului sporului pentru condiții deosebite de muncă.

Deși salariile au fost plafonate la nivelul stabilit pentru anul 2022, în cazul specialiștilor IT, cuantumurile sporurilor nu au fost recalculate astfel încât să reprezinte 30% din salariul de bază, așa cum s-a procedat pentru specialiști, ci au fost menținute, chiar dacă au depășit acest procent, pentru a compensa o parte din diminuarea accentuată a salariului de bază.

Potrivit art. 22 alin. (1) din Capitolul VIII al Anexei V a Legii nr. 153/2017, salariile de bază pentru specialiștii din cadrul PÎCCJ, DNA, DIICOT și celorlalte parchete sunt cele prevăzute în anexa la Capitolul I, lit. B), nr. crt 4.

Specialiștii (funcționari publici) beneficiază de drepturile salariale corespunzătoare funcției de procuror cu grad de parchet de pe lângă judecătorie cu o vechime în funcție între 0 - 3 ani și gradația corespunzătoare vechimii în muncă.

În situația în care salariul de bază al specialiștilor a fost stabilit la nivelul prevăzut pentru anul 2022, majorat cu 15% pentru complexitatea muncii, cuantumul sporurilor, aplicat la acest salariu, a fost calculat astfel: 15% cuantum al sporului pentru risc și suprasolicitare neuropsihică și al sporului pentru confidențialitate (10% spor pentru risc și suprasolicitare neuropsihică și 5% spor pentru confidențialitate) și 15% cuantum al sporului pentru condiții deosebite de muncă.

Concret, în decembrie 2017, în cazul specialiștilor, salariul de bază era format din; coeficient de multiplicare 13,5QQxV,R,S. 463,5 RON, adaos 25%+20% (risc și suprasolicitare + confidențialitate), vechime în muncă și stabilitate (vechime în parchet). La. acesta se adăuga cuantumul sporului pentru risc și suprasolicitare neuropsihică și al sporului pentru confidențialitate și cuantumul sporului pentru condiții deosebite de muncă. în situația specialiștilor TT și a specialiștilor TT șef serviciu, salariul de bază era format din: coeficient de multiplicare 13,500xV.R.S. 4,63,5 RON, adaos 25%+10% (risc și suprasolicitare + confidențialitate), vechime în muncă și fidelitate (stabilită pentru vechimea în parchet, și nu pentru vechimea în funcția auxiliară de specialitate). La acesta se adăuga cuantumul sporului pentru risc și suprasolicitare neuropsihică și al sporului pentru confidențialitate și cuantumul sporului pentru condiții deosebite de muncă.

În ianuarie 2018, în cazul specialiștilor, drepturile au fost calculate astfel: salariul de bază din luna decembrie 2017, majorat cu 25%; cuantumul sporului pentru risc și suprasolicitare neuropsihică și al sporului pentru confidențialitate din luna decembrie 2017, majorate cu 25%; cuantumul sporului pentru condiții deosebite de muncă din luna decembrie 2017, majorat cu 25%.

În situația în care salariul de bază astfel calculat a fost mai mare decât cel prevăzut pentru anul 2022, a fost acordat acesta din urmă, iar cuantumurile sporurilor, calculate la acest salariu, au fost de 30%.

În ianuarie 2018, pentru specialiștii IT și specialiștii IT șef serviciu, drepturile au fost calculate astfel: salariul de bază din luna decembrie 2017, majorat cu 25%; cuantumul sporului pentru risc și suprasolicitare neuropsihică și al sporului pentru confidențialitate din luna decembrie 2017, majorate cu 25%; cuantumul sporului pentru condiții deosebite de muncă din luna decembrie 2017, majorat cu 25%.

În situația în care salariul de bază astfel calculat a fost mai mare decât cel prevăzut pentru anul 2022, a fost acordat acesta din urmă, iar cuantumurile sporurilor au rămas cele obținute prin majorarea cu 25% a cuantumurilor din decembrie 2017.

Prin Ordinul nr. 125 din 15.0S.2018 al procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a fost stabilită atât valoarea sporului pentru condiții de muncă grele, periculoase sau vătămătoare, cât și data de la care acesta se acordă procurorilor, personalului auxiliar de specialitate, personalului conex și specialiștilor din cadrul Ministerului Public.

Ulterior, procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea, prin act administrativ, a dispus acordarea sporului pentru condiții de muncă grele, periculoase sau vătămătoare de 15% din salariul de bază, corespunzător timpului lucrat, în locul cuantumului sporului pentru condiții deosebite de muncă pe care personalul 1-a avut până la data emiterii respectivului act.

Ordonatorul secundar de credite este ținut să aplice reglementările legale referitoare la salarizarea personalului din cadrul Ministerului Public, neavând posibilitatea ca, prin interpretarea dispozițiilor actelor normative în materie, să procedeze la extinderea aplicării unor drepturi de natură salariala, expres prevăzute în beneficiul anumitor categorii de personal.

Astfel, salariile de baza ale Specialiștilor IT, indiferent de grad și nivel de parchet, sunt cele prevăzute în Anexa V, Capitolul I, Ut B, nr. crt. 4 din Legea nr. 153/2017, cu modificările și completările ulterioare, diferențiate doar de gradația pentru vechime în muncă.

În ceea ce privește cuantumurile sporurilor, acestea au fost acordate la nivelul maxim de 30%, respectiv 15% cuantum al sporului pentru risc și suprasolicitare neuropsihică și al sporului pentru confidențialitate (10% spor pentru risc si suprasolicitare neuropsihică și 5% spor pentru confidențialitate) și 15% cuantum al sporului pentru condiții deosebite de munca, având în vedere că persoanele salarizate potrivit Anexei V, ale căror salarii au fost plafonate, beneficiază de sporuri de 30%.

În final, recurenul pârât a invocat considerentele Deciziei Curții Constiutuționale nr. 289/07.06.2005, precum și jurisprudența CEDO prin care s-a reținut că "este la latitudinea statului să determine ce sume vor fi plătite angajaților săi din bugetul de stat. Statul poate introduce, suspenda sau anula plata unor asemenea sporuri, făcând modificările legislative necesare" (Hot. din 08.11.2005, pron. în cauza Kechko c. Ucrainei), apreciind că toate aceste statuări ale Curții Constituționale și ale Curții Europene a Drepturilor Omului sunt aplicabile, mutatis mutandis, și în prezenta cauză.

Recurentul-reclamant a depus întâmpinare prin care a invocat excepția nulității recursului formulat de pârâtul Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea, prin Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, precum și excepția lipsei calității de reprezentant a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și, în subsidiar, a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

În data de 17 mai 2022, recurentul-reclamant a depus note de ședință prin care a invocat excepția nulității recursului formulat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea și, în subsidiar, a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Prin încheierea din 24 mai 2022 au fost respinse excepțiile invocate de recurentul-reclamant.

II. Analiza motivelor de casare

Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de casare invocate, pe baza probelor administrate și a dispozițiilor legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursurile sunt nefondate pentru argumentele ce vor fi prezentate în continuare.

În ceea ce privește motivul de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ. invocat de recurentul reclamant A., Înalta Curte constată că acest motiv de casare nu este incident în cauză.

Înalta Curte a arătat constant în jurisprudența sa că dispozițiile legale mai sus menționate, raportate la cele ale art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., impun cerința ca hotărârea să cuprindă motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția și cele pentru care s-au admis și, respectiv, s-au înlăturat cererile părților.

Or, hotărârea recurată cuprinde argumentele pe care s-a întemeiat soluția de admitere în parte a cererii de chemare în judecată cu care a fost învestită curtea de apel, chiar dacă soluția și argumentarea îl nemulțumesc pe recurent, nefiind identificate nici "motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei" pentru a se putea reține incidența motivului de casare invocat.

Este nefondată critica recurentului reclamant cu privire la nemotivarea soluției de respingere a capătului de cerere referitor la plata diferențelor salariale.

Prin sentința recurată, intanța de fond a anulat decizia contestată de reclamant, cu obligația corelativă a angajatorului de a emite o nouă decizie de încadrare cu valorificarea grilei de salarizare și a modului de calcul comunicate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție ca reprezentând modul oficial de calcul valabil pentru întregul Minister Public, respectiv cu valorificarea vechimii în specialitate a reclamantului, precum și a sporurilor și a majorărilor prevăzute de lege.

În condițiile în care nu s-a constatat că admiterea în parte a acțiunii echivalează cu majorarea salariului reclamantului, deși acesta este scopul prezentului demers judiciar, ci doar s-a dispus emiterea unei noi decizii de încadrare, judecătorul fondului nu putea să dispună cu privire la eventuale diferențe salariale, acest capăt de cerere fiind în mod corect respins de prima instanță. În ipoteza în care prin noua decizie de încadrare rezultă un salariu mai mare, partea se poate adresa instanței pentru repararea eventualelor prejudicii cauzate de actele administrative încheiate cu nerespectarea dispozițiilor legale.

Nu se poate reține nici o motivare contradictorie a instanței de fond care, reținând că salariile de bază sunt diferențiate de vechimea în muncă, a apreciat că se impune stabilirea salariului de bază și prin valorificarea vehimii în specialitate, însă în funcție de condițiile prevăzute pentru categoria profesioanală a fiecărui salariat.

Referitor la invocarea motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., prin raportare la prevederile legislației din materia salarizării personalului din fonduri publice, Înalta Curte reține că recurentul reclamant a supus controlului de legalitate al instanței de contencios administrativ decizia de încadrare în funcția de specialis IT în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea, solicitând acordarea salariului de bază de 14.452 RON aferent poziției din grila de la Cap. I lit. B) nr. crt. 4 din Anexa V a Legii nr. 153/2017, cu luarea în considerare a gradației 5 și a vechimii in funcție de 10-15 ani, la care să se calculeze și să se acorde sporurile de nivel de parchet de 7,5%, de condiții de muncă grele, vătămătoare sau periculoase de 15%, de suprasolicitare neuropsihică de 25% si de confidențialitate de 5%.

Prin motivele de recurs, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea a expus raționamentul și legislația care au condus la emiterea Deciziei nr. 12 din 26 martie 2019, iar recurentul reclamant a criticat soluția primei instanțe solicitând recunoașterea vechimii în funcție cu trimitere la prevederile nr. crt. 4 lit. B) de la capitolul I din anexa nr. V la Legea nr. 153/2017 și acordarea sporului de instanță de 7,5%.

Instanța de recurs urmează să înlăture susținerile recurenților, obsevând că potrivit art. 120 alin. (6) și (7) din Legea nr. 304/2004, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 207/2018:

"(6)Specialiștii IT din cadrul instanțelor și parchetelor, din cadrul aparatului propriu al Consiliului Superior al Magistraturii și al instituțiilor aflate în coordonarea acestuia, al Ministerului Justiției și al Inspecției Judiciare beneficiază de aceleași drepturi salariale ca specialiștii din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție stabilite potrivit legislației privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice.

(7)Personalul prevăzut la alin. (2) beneficiază de drepturile salariale prevăzute pentru specialiștii de la art. 116 alin. (5) din prezenta lege".

Prin O.U.G. nr. 7/2019, în vigoare începând cu data 20.02.2019, textele de lege anterior menționate au fost abrogate.

Prin O.U.G. nr. 12/2019, în vigoare începând cu data de 01.03.2019, s-au prevăzut următoarele modificări ale Legii 304/2004:

"2. La articolul 120, după alin. (5) se introduc două noi alineate, alin. (5^1) și (5^2), cu următorul cuprins:

(5^1) Începând cu luna martie 2019, specialiștii IT din cadrul instanțelor și parchetelor, din cadrul aparatului propriu al Consiliului Superior al Magistraturii și al instituțiilor aflate în coordonarea acestuia, al Ministerului Justiției și al Inspecției Judiciare beneficiază de aceleași drepturi salariale ca specialiștii din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție stabilite potrivit legislației privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice.

(5^2) Personalul prevăzut la alin. (2) beneficiază de drepturile salariale prevăzute pentru specialiștii de la art. 116 alin. (5)."

Drepturile salariale ale specialiștilor din cadrul PICCJ sunt stabilite de Legea nr. 153/2017, anexa V, cap. VIII, art. 22, potrivit căruia:

"(1) Salariile de bază pentru specialiștii din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, inclusiv al Direcției Naționale Anticorupție și al Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism și al celorlalte parchete, sunt prevăzute în prezenta anexă la cap. I lit. B) nr. crt. 4.

(2) Specialiștii prevăzuți la alin. (1) beneficiază și de celelalte drepturi salariale prevăzute de lege pentru categoria profesională din care fac parte, după caz, cu excepția elementelor salariale care compun salariul de bază stabilit pentru categoriile profesionale din care fac parte."

Cap. I lit. B) nr. crt. 4 se referă la indemnizația de încadrare pentru procurori cu grad de judecătorie, iar din coroborarea textelor de lege arătate mai sus, rezultă că salariile de bază ale specialiștilor IT din PICCJ, la care se raportează nivelul de salarizare al reclamantului se stabilesc doar în condițiile acestor dispoziții legale, urmând ca "doar celelalte drepturi salariale prevăzute de lege pentru categoria profesională din care fac parte", anume sporurile, compensațiile, majorările, primele să fie adăugate de la categoria profesională a personalului auxiliar de specialitate din cadrul parchetelor (având în vedere că din această categorie fac parte și specialiștii IT potrivit art. 3 alin. (2) din Legea nr. 567/2004).

Conform Notei anexate tabelului de calcul al salariilor de bază, la pct. 1 se prevăd următoarele:

"Prin "vechime în funcție", în sensul prezentului capitol, se înțelege vechimea în funcția de judecător, procuror, personal asimilat acestora, magistrat-asistent sau auditor de justiție".

Prin urmare, deși în cap. I lit. B) nr. crt. 4 se prevăd mai multe niveluri de salarizare pentru procurorii cu grad de judecătorie, diferența fiind dată inclusiv de vechimea în funcție, care conduce la majorarea bazei de salarizare, o astfel de majorare nu poate fi aplicată decât dacă sunt îndeplinite condițiile pentru vechimea în funcție, astfel cum sunt acestea explicitate în pct. 1 al Notei, respectiv dacă se face dovada vechimii în funcția de judecător, procuror, personal asimilat acestora, magistrat asistent sau auditor de justiție.

Specialiștii IT din cadrul PICCJ nu fac parte din categoria magistraților ori a personalului limitativ indicat în textul Notei și, pe cale de consecință, nu pot beneficia de majorarea aferentă vechimii în funcția de magistrat sau personal asimilat.

Relevantă este și Decizia nr. 31/2021, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea unei chestiuni de drept, care, deși se referă la ofițerii și agenții de poliție judiciară, privește interpretarea dispozițiilor legale incidente și în cauza de față, respectiv dispozițiile Cap. I lit. B) nr. crt. 4 din Anexa V la Legea nr. 153/2017 și stabilește că:

"În interpretarea și aplicarea principiului ierarhizării pe verticală, cât și pe orizontală, în cadrul aceluiași domeniu, în funcție de complexitatea și importanța activității desfășurate, potrivit prevederilor art. 6 lit. f) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările și completările ulterioare, în cazul personalului din cadrul Direcției Naționale Anticorupție și Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism care nu are o grilă proprie de salarizare, trimiterea la prevederile nr. crt. 4 lit. B) de la capitolul I din anexa nr. V, din același act normativ, vizează aplicarea acestor dispoziții doar în ceea ce privește vechimea în muncă, nu și vechimea în funcție."

În acest context legislativ, salariul de bază al reclamantului urmează a se calcula prin raportare la salariul de bază al unui procuror cu grad de judecătorie calculat fără aplicarea majorării corespunzătoare vechimii în funcția de magistrat/personal asimilat magistraților, la care se adaugă celelalte drepturi salariale aferente categoriei profesionale din care face parte (sporuri, prime, etc. acordate personalului auxiliar din cadrul instanțelor).

Chiar dacă legiuitorul a intenționat să situeze specialiștii IT pe o treaptă de salarizare superioară personalului auxiliar de specialitate, această modalitate de legiferare privește doar salariul de bază, iar specialiștii IT nu pot beneficia de majorarea aferentă vechimii în funcția de magistrat sau personal asimilat. Prin urmare, sunt nefondate susținerile recurentului reclamantul prin care urmărește valorificarea vechimii în specialitate recunoscută de instanța de fond prin raportare la prevederile nr. crt. 4 lit. B) de la capitolul I din anexa nr. V la Legea nr. 153/2017.

În ceea ce privește critica referitoare la aplicarea sporului pentru instanță, Înalta Curte constată că reglementarea aplicabilă din art. 22 alin. (1) ipoteza finală a Legii nr. 153/2017 prevede că specialiștii IT nu beneficiază de elemente salariale care compun salariul de bază pentru categoriile profesionale din care fac parte, în speță personal auxiliar, iar majorarea de curte de apel de 7,5% nu este un spor, ci intră în componența salariului de bază.

Dispozițiile art. 17 alin. (3) și (4) din Anexa V, Cap. VIII, Secțiunea a 4-a din Legea nr. 153/2017 prevăd pentru personalul auxiliar de specialitate o majorarea cu 7,5% pentru cei care își desfășoară activitatea în cadrul curților de apel, această majorare intrând în salariul de bază al personalului auxiliar, regimul lor nefiind acela al unor sporuri acordate distinct.

Prin urmare, dat fiind faptul că în accepțiunea Legii nr. 153/2017 personalului auxiliar de specialitate i se acordă în funcție de nivelul instanței la care acesta își desfășoară activitatea o majorare a salariului de bază, este evident că specialiștii IT, prin raportare la textele legale anterior citate, nu pot beneficia de acordarea acestei majorări, întrucât salariul de bază al acestora este stabilit la nivelul unui procuror cu grad de judecătorie.

În sfârșit, nu pot fi primite nici susținerile referitoare hotărârile pronunțate de Curtea de Apel București, întrucât recurentul reclamant nu a făcut dovada rămânerii definitive a acestor hotărâri, iar pe de altă parte se reține că fiecare speță este soluționată în raport de elementele sale specifice, astfel că, deși o jurisprudență similară poate ajuta la conturarea unei opinii a instanței într-un anumit sens, în final cauza se judecă prin prisma motivelor de fapt și de drept expuse în susținerea cererii, a apărărilor părților și a cadrului normativ incident.

Față de considerentele expuse, Înalta Curte constată că prima instanță a făcut o corectă aplicare a prevederilor legale incidente în cauză, motiv pentru care nu se impune casarea sentinței recurate.

III. Soluția instanței de recurs și temeiul juridic al acesteia

În baza dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborate cu art. 496 alin. (1) raportat la art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 din C. proc. civ., Înalta Curte va menține ca legală și temeinică sentința instanței de fond, urmând să respingă ca recursurile ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile formulate de reclamantul A. și pârâții Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea și Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, în numele Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea, împotriva sentinței civile nr. 1028 din 13 octombrie 2020 a Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondate.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 9 noiembrie 2022.