ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1603/2021

Ședința publică din data de 16 martie 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată la data de 3 mai 2017 sub nr. x/2017 pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției și Tribunalul București obligarea pârâților la emiterea ordinului prin care să-i stabilească indemnizația de încadrare bruta lunara cu aplicarea în mod corect a dispozițiilor legale în vigoare privind vechimea în funcție, respectiv stabilirea indemnizațiilor de încadrare brute lunare în raport de vechimea în funcție de 3-5 ani, așa cum prevede art. 16 (1) din Legea nr. 284/2010, privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice și cu stabilirea indemnizației de încadrare brută lunară corespunzătoare vechimii de 3-5 ani (clasa 100) și gradația 5 de 10.584 RON la care se adaugă 1.588 RON spor pentru condiții de muncă grele, vătămătoare sau periculoase, 1.389 RON spor risc și suprasolicitare neuropsihică și spor confidențialitate), rezultând un total venit brut de 13.561 RON, obligarea pârâților la plata diferențelor salariate rezultate dintre drepturile salariate stabilite la nivel maxim si cele încasate, începând cu data de 09.04.2015, conform art. 1 (51) din O.U.G. nr. 83/2014 astfel cum a fost introdus prin Legea nr. 71/2015, sume actualizate cu rata indicelui de inflație la data plății efective, obligarea pârâților la plata dobânzii legale aferente sumelor datorate de pârâți de la data scadentei la data plății efective, obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecata.

Reclamanta a depus precizare la cererea de chemare în judecată aratând că înțelege să se judece în contradictoriu cu Ministerul Justiției, solicitând obligarea acestuia la emiterea ordinului prin care sa se stabilească indemnizației de încadrare bruta lunara cu aplicarea în mod corect a dispozițiilor legale în vigoare privind vechimea în funcție, respectiv stabilirea indemnizațiilor de încadrare brute lunare în raport de vechimea în funcție de 3-5 ani, așa cum prevede art. 16 (1) din Legea nr. 284/2010, privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice și cu stabilirea indemnizației de încadrare brută lunară corespunzătoare vechimii de 3-5 ani (clasa 100) și gradația 5 de 10.584 RON la care se adaugă 1.588 RON spor pentru condiții de muncă grele, vătămătoare sau periculoase, 1.389 RON spor risc și suprasolicitare neuropsihică și spor confidențialitate), rezultând un total venit brut de 13.561 RON și în contradictoriu cu Tribunalul București, solicitând obligarea acestuia la plata diferențelor salariate rezultate dintre drepturile salariale stabilite la nivel maxim si cele încasate, începând cu data de 09.04.2015, conform art. 1 (51) din O.U.G. nr. 83/2014 astfel cum a fost introdus prin Legea nr. 71/2015, sume actualizate cu rata indicelui de inflație la data plății efective, precum și obligarea Tribunalului București la plata dobânzii legale aferente sumelor datorate de pârâți de la data scadentei la data plății efective și obligarea Ministerului Justiției și a Tribunalului București la plata cheltuielilor de judecata.

Reclamanta a formulat modificarea cererii de chemare în judecata solicitând anularea parțială a Ordinului nr. 1479/C/24.05.2017 emis de Ministerul Justiției, (care lipsește de aplicabilitate orice dispoziții contrare - art. 3), obligarea pârâtului Ministerului Justiției la emiterea unor noi ordine de salarizare, cu luarea în considerare a unei valori de referință sectorială de 405 RON, începând cu 09.04.2015, sumă ce urmează a fi majorată cu 10% începând cu data de 1.12.2015, având în vedere Legea nr. 293 din 25 noiembrie 2015, conform art. 1 alin. (51) din O.U.G. nr. 83/2014 aprobată prin Legea 71/2015 ", obligarea pârâtului Ministerului Justiției la emiterea ordinelor prin care sa ne stabilească indemnizațiile de încadrare bruta lunara cu aplicarea în mod corect a dispozițiilor legale în vigoare privind vechimea în funcție, respectiv stabilirea indemnizațiilor de încadrare brute lunare în raport de vechimea în funcție de 3-5 ani, așa cum prevede art. 16 (1) din Legea nr. 284/2010, privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice și cu stabilirea indemnizației de încadrare brută lunară corespunzătoare vechimii de 3-5 ani (clasa 100) și gradația 5 de 10.584 RON la care se adaugă 1.588 RON spor pentru condiții de muncă grele, vătămătoare sau periculoase, 1.389 RON spor risc și suprasolicitare neuropsihică și spor confidențialitate), rezultând un total venit brut de 13.561 RON, obligarea Tribunalului București la plata diferențelor salariate rezultate dintre drepturile salariate stabilite la nivel maxim si cele încasate, începând cu data de 09.04.2015, conform art. 1 (51) din O.U.G. nr. 83/2014 astfel cum a fost introdus prin Legea nr. 71/2015, obligarea Tribunalului București la plata dobânzii legale aferente sumelor datorate de pârâți de la data scadentei la data plății efective, obligarea Ministerului Justiției și a Tribunalului București la plata cheltuielilor de judecata.

Prin Sentința 5167/2017 pronunțată în data de 22 decembrie 2017, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis cererea modificată a reclamantei A., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției și Tribunalul București, a obligat pârâtul Ministerul Justiției să emită reclamantei un nou ordin de salarizare în mod legal, raportat la Decizia nr. 23/2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, Decizia CCR nr. 794/2016, ținând cont de vechimea în muncă, gradul profesional, funcția, sporurile salariale și să dispună plățile aferente, începând cu data de 09.04.2015, prin raportare la o valoare de referință sectorială de 405 RON, la care se adaugă majorarea de 10% prevăzută de Legea nr. 293/2015, majorare aplicabilă din 01.12.2015, prin ordonatorul de credite corespunzător, cu stabilirea cuantumului exact în RON, toate actualizate cu rata inflației și dobânda legală calculate de la data scadenței până la data plății efective, cu rectificarea tuturor erorilor de calcul.

Împotriva sentinței 5167/2017 pronunțată la 22 decembrie 2017 de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a declarat recurs pârâtul Ministerul Justiției, care invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței și pe fond respingerea acțiunii ca netemeinice.

Susține că decizia nr. 794 intervenită pe finele anului 2016 nu poate fi invocată de reclamantă pentru a obține majorarea indemnizației de încadrare brută în raport de vechimea numai în funcțiile prevăzute de art. 4 din O.U.G. nr. 27/2006. Decizia poate avea relevanță cel mult din perspectiva stabilirii nivelului maxim pentru fiecare funcție.

Problema raportării la nivelul maxim aflat în plată s-a pus odată cu intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 43/2006, în acest sens fiind dispozițiile art. 3

1

alin. (1).

Prin urmare, numai după data de 1.08.2016 Ministerul Justiției a emis Ordinul nr. 4680/C/2016 și Ordinul nr. 219/C/2017 prin care au fost stabilite noile cuantumuri ale indemnizațiilor de încadrare brute lunare și ale sporurilor aferente acestora pentru judecători și asistenți judiciari.

În raport de dispozițiile art. 1 alin. (5)

1

din O.U.G. nr. 83/2014 și art. 3

1

alin. (1) și alin. (3) din O.U.G. nr. 57/2015, precum și ca urmare a pronunțării Deciziei nr. 23/2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept și a pronunțării Deciziei Curții Constituționale nr. 794/2016, la data de 21.12.2016 a fost emis Ordinul Ministrului Justiției nr. 4680/C/2016, prin care s-a dispus că, începând cu data de 09.04.2015, judecătorii care beneficiau la acea dată de un cuantum al indemnizației de încadrare brute lunare și al sporurilor mai mic decât cel stabilit la nivel maxim pentru fiecare funcție, grad, gradație și vechime în funcție se recalculează la nivel maxim, dacă personalul își desfășoară activitatea în aceleași condiții.

Totodată, art. 2 din ordin prevede că, începând cu data de 01.08.2016, indemnizația de încadrare brută lunară a judecătorilor din cadrul judecătoriilor, tribunalelor, tribunalelor specializate și curților de apel, precum și a asistenților judiciari se recalculează prin raportare la o valoare de referință sectorială de 381,823 RON, care include toate majorările acordate acestei categorii de personal (deci și 5%, 2% și 11%), inclusiv majorarea de 10% prevăzută de Legea nr. 293/2015.

Prin urmare, prin OMJ nr. 4680/C/2016 s-a realizat o unificare a indemnizațiilor, prin eliminarea diferențelor salariale și recalcularea la nivel maxim, în funcție de actul normativ în vigoare.

Ulterior, prin OMJ nr. 219/C/01.02.2017, s-a prevăzut că, începând cu data de 01.10.2016, judecătorii din cadrul judecătoriilor, tribunalelor, tribunalelor specializate și curților de apel, precum și asistenții judiciari beneficiază de o indemnizație de încadrare brută lunară stabilită la o valoare de referință sectorială de 405 RON, majorată cu 10%, potrivit Legii nr. 293/2015.

Așadar, în contextul celor mai sus arătate, recurentul-pârât a susținut că în mod greșit instanța de fond a admis acțiunea intimatei-reclamante, în sensul solicitat.

Apreciază că actele administrative, prin care au fast stabilite noile cuantumuri ale indemnizației intimatei reclamante, au fost emise în acord cu Decizia nr. 794/2016 a Curții Constituționale, nefiind legală obligarea Ministerului Justiției de a emite un nou ordin prin care să stabilească indemnizația de încadrare prin raportare la valoarea de referință sectorială 405 RON pentru a perioadă anterioară datei 01.10.2016.

Recurentul-pârât a depus note scrise solicitând admiterea recursului, casarea sentinței și, rejudecând cauza să se dispună respingerea acțiunii ca rămasă fără obiect, în ceea ce îl privește, întrucât și-a îndeplinit obligația stabilită, depunând în acest sens un set de înscrisuri.

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererilor de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin rezoluția din data de 7 ianuarie 2019 s-a fixat termen de judecată la data de 28 septembrie 2021, în ședință publică, cu citarea părților. Ulterior, termenul de judecată a fost preschimbat pentru data de 16 martie 2021, prin încheierea de ședință din data de 17 aprilie 2019.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Analizând actele și lucrările dosarului, sentința și încheierea recurate în raport cu motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul este fondat.

Reclamanta a solicitat anularea în parte a Ordinului nr. 1479/C/2017 emis de Ministerul Justiției, în ceea ce privește data de la care se aplică valoarea de referință sectorială majorată, obligarea la emiterea unui alt ordin de salarizare, conform Legii nr. 71/2015, prin raportare la o valoare de referință sectorială în cuantum de 405 RON, începând cu data de 9 aprilie 2015 + 10% începând cu 1 decembrie 2015, conform art. 4 din Legea nr. 293 din 25 noiembrie 2015 și repararea prejudiciului creat prin neaplicarea Legii nr. 71/2015.

În raport cu susținerile părților și cu probele administrate la dosar, Înalta Curte reține că la data de 24.05.2018, a fost emis Ordinul ministrului Justiției nr. 2066/C/2018 .

Prin art. 1 al acestui ordin s-a statuat, la alin. (1), că în perioada 09.04.2015-30.11.2015, indemnizația de încadrare brută lunară a judecătorilor și asistenților judiciari este stabilită prin raportare la valoarea de referință sectorială 421,36 RON, la alin. (2), că în perioada 01.12.2015-31.12.2017, indemnizația se calculează prin raportare la valoarea de referință sectorială de 463,5 RON, iar, la alin. (3), că începând cu 01.01.2018, în aplicarea dispozițiilor Legii nr. 153/2017, drepturile se recalculează în funcție de valoarea de referință sectorială 463,5 RON.

La art. 3 din ordin s-a prevăzut că plata drepturilor salariale stabilite potrivit art. 1 se realizează începând cu luna august 2018 pentru drepturile aferente lunii iulie 2018, iar, pentru perioada 09.04.2015-30.06.2018, plata se va face după asigurarea fondurilor necesare în bugetul Ministerului Justiției.

Înalta Curte constată că prin ordinul menționat s-a dispus recalcularea indemnizației intimatei-reclamante prin raportare la o valoare de referință sectorială chiar mai mare decât cea solicitată prin acțiune.

Prin urmare, avându-se în vedere că, în cursul soluționării cauzei, la data de 24.05.2018, recurentul-pârât Ministerul Justiției a răspuns pretențiilor intimatei și a procedat la emiterea unui ordin de salarizare prin care s-au stabilit drepturile salariale solicitate prin cererea dedusă judecății, acțiunea a rămas fără obiect.

Mai mult, în aplicarea dispozițiilor Ordinului ministrului Justiției nr. 2066/C/2018 a fost emis Ordinul ministrului Justiției nr. 89/C/04.01.2019 care vizează în mod direct asistenții judiciari din cadrul instanțelor de judecată din circumscripția Curților de Apel.

De asemenea, prin O.U.G. nr. 3/2019 privind eșalonarea plății drepturilor salariale restante pentru unele categorii de personal din sistemul justiției s-a stabilit plata sumelor reprezentând drepturi de natură salarială restante stabilite în favoarea personalului din sistemul justiției aferente perioadei 9 aprilie 2015-30 iunie 2018, precum și plata dobânzilor și a actualizării cu rata inflației.

În aceste condiții, Înalta Curte are în vedere și prevederile art. 29 și art. 32 din C. proc. civ., reținând că unul dintre elementele acțiunii civile este, alături de părți și cauză, obiectul cererii, respectiv pretenția concretă a reclamantului, condiție generală care vizează orice cerere în justiție și care se impune a fi îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, pe tot parcursul soluționării cauzei, atât la momentul introducerii cererii de chemare în judecată, cât și la momentul exercitării și soluționării căilor de atac.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de Ministerul Justiției împotriva sentinței civile nr. 4843 din data de 8 decembrie 2017 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, va casa în parte sentința, rejudecând cauza va admite în parte acțiunea astfel cum a fost modificată, formulată de reclamanta A., respinge capătul de cerere privind obligarea Ministerului Justiției să emită reclamantei un nou ordin de salarizare, raportat la Decizia nr. 23/2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, Decizia CCR nr. 794/2016, ținând cont de vechimea în muncă, gradul profesional, funcția, sporurile salariale, ca fiind rămas fără obiect și va menține restul dispozițiilor sentinței recurate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâtul MINISTERUL JUSTIȚIEI împotriva sentinței nr. 5167/2017 din 22 decembrie 2017 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează în parte sentința atacată și, rejudecând cauza:

Admite în parte acțiunea astfel cum a fost modificată, formulată de reclamanta A..

Respinge capătul de cerere privind obligarea Ministerului Justiției să emită reclamantei un nou ordin de salarizare, raportat la Decizia nr. 23/2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, Decizia CCR nr. 794/2016, ținând cont de vechimea în muncă, gradul profesional, funcția, sporurile salariale, ca fiind rămas fără obiect.

Menține restul dispozițiilor sentinței recurate.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 16 martie 2021.