ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5955/2020

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII a contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2017, reclamanta A. a chemat în judecată pârâții Ministerul Justiției și Tribunalul București, solicitând instanței să dispună obligarea pârâților la emiterea ordinului prin care să i stabilească indemnizația de încadrare brută lunară cu aplicarea în mod corect a dispozițiilor legale în vigoare privind vechimea în funcție, respectiv stabilirea indemnizației de încadrare brută lunară în raport de vechimea în funcție de 3-5 ani, așa cum prevede art. 16 (1) din Legea nr. 284/2010, privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice și cu stabilirea indemnizației de încadrare brută lunară corespunzătoare vechimii de 3-5 ani (clasa și gradația 3 de 9.922 RON la care se adaugă 1.488 RON spor pentru condiții de muncă grele, vătămătoare sau periculoase, 1.489 RON spor risc și suprasolicitare neuropsihică și spor confidențialitate), rezultând un total venit brut de 12.899 RON; obligarea pârâților la plata diferențelor salariate rezultate dintre drepturile salariate stabilite la nivel maxim și cele încasate, începând cu data de 08.07.2016, conform art. 1 (5

1

) din O.U.G. nr. 83/2014 astfel cum a fost introdus prin Legea nr. 71/2015, sume actualizate cu rata indicelui de inflație la data plății efective; obligarea pârâților la plata dobânzii legale aferente sumelor datorate de pârâți de la data scadentei la data plății efective; obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.

1.2. Soluția primei instanțe

Prin sentința civilă nr. 985 din 6 martie 2018, Curtea de Apel București, secția A VIII A contencios administrativ și fiscal, a respins excepția autorității de lucru judecat invocată de pârâtul Tribunalul București, ca neîntemeiată, a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții: MINISTERUL JUSTIȚIEI, și TRIBUNALUL BUCUREȘTI, ca neîntemeiată.

1.3. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentințe, în condițiile art. 483 C. proc. civ., reclamanta A. a formulat recurs, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În motivarea recursului său, reclamanta consideră că soluția de respingere a acțiunii sale este netemeinică și nelegală, astfel încât, pe cale de consecință, solicită admiterea recursului, casarea sentinței atacate și admiterea acțiunii, astfel cum a fost precizată.

Arată recurenta reclamantă că, în aplicarea art. 1. alin. (5) indice 1 din O.U.G. nr. 83/2014, aprobată cu modificări prin Legea nr. 71/2015 a fost emis Ordinul nr. 4680/C/21.12.2016 și Ordinul nr. 219/C/01.02.2017, fiind luate în considerare Decizia nr. 23/2016 a înaltei Curți de Casație și Justiție, precum și Decizia Curții Constituționale nr. 794/15.12.2016 referitoare la dispozițiile art. 3 ind.l alin. (1) (1 ind.l) - (1

4

) din O.U.G. nr. 57/2015, astfel cum a fost completat prin O.U.G. nr. 43/2016, prin raportare la art. 15 alin. (2), art. 16 alin. (1) și art. 1 alin. (4) și art. 26 alin. (1) din Constituția României, republicată.

Prin Ordinul nr. 4680/C/12.12.2016 emis de Ministerul Justiției s-a stabilit următoarele:

"Art. l alin. (1): începând cu data de 09.04.2015, judecătorii din cadrul judecătoriilor, tribunalelor, tribunalelor specializate și curților de apel, precum și asistenții judiciari, care beneficiau la acea dată de un cuantum al indemnizației de încadrare brute lunare și sporurilor mai mic decât cel stabilit la nivel maxim pentru fiecare funcție, grad, gradație și vechime în funcție, se recalculează la nivelul maxim, dacă personalul își desfășoară activitatea în aceleași condiții.

Art. l alin. (2): Emiterea ordinelor de stabilire a drepturilor salariale, potrivit alin. (1), și plata acestora se vor realiza după finalizarea calculelor, în urma centralizării datelor necesare, comunicate de ordonatorii secundari și terțiari de credite, dar nu mai târziu de 1 mai 2017.

Art. 2 alin. (1): începând cu data de 01.08.2016, indemnizația de încadrare brută lunară a judecătorilor din cadrul judecătoriilor, tribunalelor, tribunalelor specializate și curților de apel, precum și asistenților judiciari se recalculează prin raportare la o valoare de referință sectorială de 381,823 RON, în vederea stabilirii unei salarizări la nivelul maxim aflat în plată pentru aceeași funcție, grad, gradație, vechime în funcție, dacă personalul își desfășoară activitatea în aceleași condiții.

Art. 2 alin. (2): Valoarea de referință de la alin. (1) include toate majorările/creșterile salariale acordate acestor categorii de personal, inclusiv majorarea de 10% prevăzută de Legea nr. 293/2015.

Art. 2 alin. (3): Plata drepturilor salariale prin raportare la valoarea de referință sectorială de 381,823 RON, prevăzută la alin. (1), se va face după cum urmează: începând cu drepturile salariale aferente lunii ianuarie 2017, care vor fi recalculate în raport de noua valoare de referință sectorială; pentru perioada 1 august 2016-31 decembrie 2016, plata drepturilor salariale calculate potrivit alin. (1) se va realiza după finalizarea calculelor, luând în considerare efectele aplicării art. 1."

Ulterior, prin art. 1 alin. (1) din ordinul ministrului justiției nr. 219/C/01.02.2017 s-a dispus:

"începând cu data de 01.10.2016, judecătorii din cadrul judecătoriilor, tribunalelor, tribunalelor specializate, curților de apel și asistenții judiciari beneficiază de o indemnizație de încadrare brută lunară stabilită prin raportare la o valoare de referință sectorială de 405 RON, majorată cu 10%, potrivit Legii nr. 293/2015".

Potrivit art. 2 alin. (2) din Ordinul nr. 219/C/01.02.2017 emis de Ministerul Justiției:

"Indemnizațiile de încadrare brute lunare corespunzătoare fiecărei funcții, grad profesional, gradație și vechime în funcție sunt cele prevăzute in Anexa care face parte integranta din prezentul ordin", acest ordin emis de Ministerul Justiției in aplicarea art. 1 (51) din O.U.G. nr. 83/2014 aprobata cu modificări prin Legea nr. 71/2015, fiind pus in executare începând cu drepturile salariale aferente lunii ianuarie 2017.

Consideră recurenta că, prin sentința civilă atacată, Curtea a reținut în mod greșit faptul că, deși reclamanta a criticat stabilirea eronată prin Ordinul nr. 1479/C/24.05.2017 a indemnizației de încadrare brută lunară în raport de vechimea în funcție de 0-3 ani, nu a făcut dovada anulării Ordinului nr. 219/C/01.02.2017 emis de Ministerul Justiției, în condițiile în care au fost emise ordine succesive de salarizare.

Precizează recurenta că la cererea de chemare în judecată a anexat și dovada efectuării procedurii prealabile de contestare a Ordinului nr. 219/C/01.02.2017, plângere înregistrată sub nr. x/16.02.2017 la care, nici până la această dată nu a primit niciun răspuns.

De asemenea, se poate constata că pârâtul Ministerul Justiției, nu a emis, niciun ordin individual, ci doar un ordin generic, valorând recunoaștere în parte a temeiniciei pretențiilor, respectiv începând cu data de 01.10.2016.

Având în vedere că la data de 08.07.2016 a împlinit 3 ani de vechime în funcție, recurenta reclamantă susține că se încadrează la tranșa de vechime de 3-5 ani, astfel că în mod nelegal i-au fost stabilite și menținute drepturile salariale prin luarea în considerare a unei indemnizații de încadrare aferentă tranșei de vechime 0-3 ani.

În consecință, pentru motivele pe larg dezvoltate în memoriul de exercitare a căii de atac, recurenta solicită casarea hotărârii atacate și, în rejudecare, admiterea acțiunii sale, așa cum a fost precizată.

II Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Examinând recursul formulat împotriva sentinței civile nr. 985/06.03.2018, Înalta Curte constată că este fondat, în limitele și pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.

Pentru a decide astfel, Înalta Curte constată că recurenta reclamantă a învestit instanța de contencios administrativ cu o contestație cu privire la stabilirea indemnizației de încadrare.

În esență, reclamanta arată că potrivit dispozițiilor art. 16 alin. (1) din Capitolul VIII-Secțiunea 3 a Legii nr. 284/2010, asistenții judiciari numiți în condițiile Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările și completările ulterioare, sunt salarizați cu o indemnizație de încadrare stabilită pe baza coeficienților de ierarhizare prevăzuți la cap. I nr. crt. 1 din prezenta anexă, aferenți unei vechimi în funcție de la 0 la 3 ani, respectiv de la 3 la 5 ani.

Prin Ordinul nr. 219/C, emis de ministrul justiției la 01.02.2017, i-a fost stabilită indemnizația de încadrare cu luarea în considerare a tranșei de vechime 0-3 ani, cu toate că, începând cu data de 08.07.2016 reclamanta se încadrează în cea de a doua tranșă de vechime prevăzută de art. 16 alin. (1) din Capitolul VIII-Secțiunea 3 a Legii nr. 284/2010, cea de la trei la cinci ani.

Aceeași greșeală persistă și în cuprinsul Ordinului nr. 1479/C/24.05.2017, arătând reclamanta că s-a dispus în continuare greșita încadrare, nefiind luat în considerare faptul că reclamanta trebuie să beneficieze de cea de a doua tranșă de vechime, respectiv de la 3 la 5 ani.

În consecință, reclamanta a solicitat obligarea ministrului justiției la emiterea unui ordin prin care să fie stabilită indemnizația de încadrare lunară a reclamantei corespunzător vechimii de 3-5 ani(clasa 97 și gradația 3).

Soluționând acțiunea reclamantei, prima instanță, în prealabil cercetării fondului cauzei, a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Tribunalul București și excepția autorității de lucru judecat, soluție ce nu formează obiectul criticii în prezenta cale de atac.

În fond, Curtea de Apel București a respins acțiunea reclamantei, reținând, în ceea ce privește critica referitoare la stabilirea eronată, prin Ordinul nr. 1479/C/24.05.2017, a indemnizației de încadrare brută lunară în raport de vechimea în funcție de 0-3 ani, că reclamanta, deși susține că indemnizația de încadrare a fost stabilită eronat, inițial prin Ordinul nr. 219/C/01.02.2017, nu a făcut dovada anularii acestui Ordin prin care s-a dispus încadrarea eronată în ceea ce privește vechimea în funcție, solicitând sub acest aspect și investind instanța cu cererea de anulare a Ordinului subsecvent nr. 1479/C/24.05.2017, emis de Ministerul Justiției în aplicarea dispozițiilor Ordinului nr. 219/C/2017, în condițiile în care au fost emise ordine succesive de salarizare.

Potrivit art. 2 alin. (2) din Ordinul nr. 219/C/01.01.2017 emis de Ministerul Justiției, "Indemnizațiile de încadrare brute lunare corespunzătoare fiecărei funcții, grad profesional, gradație si vechime în funcție sunt cele prevăzute in Anexa care face parte integranta din prezentul ordin", acest ordin emis de Ministerul Justiției in aplicarea art. 1 (51) din O.U.G. nr. 83/2014 aprobata cu modificări prin Legea nr. 71/2015, fiind pus in executare începând cu drepturile salariale aferente lunii ianuarie 2017, nefiind anulat de instanța de judecata in ceea ce o privește pe reclamanta.

În consecință, având in vedere ca reclamanta nu a contestat Ordinul nr. 219/C/01.02.2017, emis de Ministerul Justiției, prin care salarizarea reclamantei s-a stabilit la nivelul unei indemnizații de încadrare stabilită în baza coeficienților de ierarhizare aferenți unei vechimi in funcție de la 0-la 3 ani, Curtea retine ca solicitarea reclamantei de anulare parțială a Ordinului nr. 1479/C/24.05.2017 emis de Ministerul Justiției si obligarea pârâtului Ministerului Justiției la emiterea ordinului prin care sa îi stabilească indemnizația de încadrare brută lunară, cu aplicarea în mod corect a dispozițiilor legale în vigoare privind vechimea în funcție, respectiv stabilirea indemnizației de încadrare brută lunară în raport de vechimea în funcție de 3-5 ani, așa cum prevede art. 16 (1) din Legea nr. 284/2010, privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice cu stabilirea indemnizației de încadrare brută lunară corespunzătoare vechimii de 3-5 ani, nu este întemeiată.

De asemenea, reclamanta nu a contestat Ordinul nr. 219/C/2017 nici sub aspectul datei de la care a fost stabilită indemnizația de încadrare brută lunară, prin raportare la valoarea de referință de 405 RON, majorata cu 10 %, prin Ordinul nr. 219/C/01.02.2017, Ministerul Justiției stabilind că asistenții judiciari au o indemnizație de încadrare brută lunară stabilită prin raportare la o valoare de referință sectorială de 405 RON, majorată cu 10%, începând cu data de 01.10.2016.

Având în vedere aceste considerente, Curtea apreciază ca nu este întemeiată solicitarea reclamantei de anulare parțială a Ordinului nr. 1479/C/24.05.2017 contestat în prezenta cauză, sub aspectele analizate anterior.

Contrar celor reținute de prima instanță, Înalta Curte constată că recurenta reclamantă a contestat Ordinul nr. 219/C/01.02.2017, fiind depusă la dosarul cauzei, dovada formulării contestației administrative și solicitată, explicit anularea ordinului în discuție, prin cererea, introductivă de instanță.

Este adevărat că reclamanta a formulat în fața primei instanțe două cereri adiționale, respectiv o cerere precizatoare și o cerere modificatoare, însă trebuie observat faptul că prin acestea reclamanta nu și-a modificat critica esențială, stăruind în solicitarea de analiză a greșitei stabiliri a indemnizației de încadrare lunare, prin luarea în considerare a tranșei de vechime prevăzute de teza I și nu de teza II din art. 16 alin. (1) din Capitolul VIII-Secțiunea 3 a Legii nr. 284/2010.

Trebuie observat faptul că din chiar cuprinsul Ordinului nr. 1479/C/24.05.2017 rezultă faptul că acesta este emis în aplicarea Ordinelor ministrului justiției nr. 4680/C/2016 și nr. 219/C/2017, aceasta însemnând faptul că se menține, între altele, încadrarea în tranșele de vechime avute în vedere de ministrul justiției cu prilejul emiterii Ordinului nr. 219/C/2017, scopul ordinului din 24 mai 2017 fiind alinierea indemnizațiilor și sporurilor la nivelul maxim prevăzut pentru funcții similare.

Prin urmare, Înalta Curte apreciază că prima instanța a fost și rămâne legal învestită să verifice legalitatea stabilirii indemnizației de încadrare a reclamantei, în raport de criticile acesteia dezvoltate în legătură cu prevederile art. 16 alin. (1) din Capitolul VIII-Secțiunea 3 a Legii nr. 284/2010, aceasta fiind chestiunea litigioasă determinantă în cauză și, în consecință, constatând că prima instanță nu s-a pronunțat pe fondul pretențiilor reclamantei sub acest aspect, în temeiul dispozițiilor art. 20 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 554/2004, va casa sentința atacată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de A. împotriva sentinței nr. 985 din 6 martie 2018 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 12 noiembrie 2020.