ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5200/2022

Circumstanțele cauzei. Cadrul procesual Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București la data de 19 septembrie 2017, sub nr. x/2017, reclamanta A. S.R.L. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale anularea procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x încheiat la data de 1.04.2016 privind proiectul "Fermă găini ouătoare, Codlea, jud. Brașov", precum și a Deciziei nr. 6389/13.03.2017 emisă de pârâtă. Prin sentința civilă nr. 3393 din 18 iulie 2018, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea formulată de reclamanta A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, ca neîntemeiată. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta A. S.R.L., criticând-o pentru nelegalitate și, în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 6, 7 și 8 C. proc. civ., a solicitat casarea sentinței recurate și, în rejudecare, admiterea cererii de chemare în judecată astfel cum a fost formulată.

Hotărârea supusă revizuirii Prin decizia nr. 5905 din 24 noiembrie 2021 Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal a respins recursul declarat de reclamanta A. S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 3393 din 18 iulie 2018 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Cererea de revizuire La data de 26.04.2022 S.C. A. S.R.L. a formulat cerere de revizuire împotriva deciziei instanței de recurs și, în temeiul dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., dar și art. 21 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 a solicitat schimbarea în tot a deciziei, în sensul admiterii cererii de recurs și, ca o consecință, admiterea actiunii prin care s-a solicitat anularea proccsului verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare încheiat la data de 01.04.2016, privind proiectul "Fermi găini ouătoare, Codlea, jud. Brașov" nr. 9668, precum și a Deciziei nr. 6389/13.03.2017 emisă de A.F.I.R. În motivarea căii de atac promovate, societatea a arătat că instanța de recurs a pronunțat decizia civilă nr. 5905/24.11.2021 cu încălcarea principiului priorității dreptului Uniunii Europene, motiv de revizuire prevăzut de art. 21 din Legea nr. 554/2004. Astfel, dreptul Uniunii Europene incident în litigiul dedus judecății și de care instanța de recurs nu a ținut cont în soluționarea cauzei, deși avea obligația să o facă, este reprezentat de art. 4 alin. (8) din Regulamentul U.E. nr. 65/2011 al Comisiei Europene, potrivit căruia: "Nu se efectuează plata către beneficiarii pentru care s-a stabilit că au creat în mod artificial condițiile necesare pentru a beneficia de aceste plăți, cu scopul de a obține un avantaj care contravine obiectivelor programului." La nivel jurisprudențial, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a interpretat prevederile art. 4 alin. (8) din Regulamentul Comisiei (CE) 65/2011 privind normele de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1698/2005 - (aceste Regulamente reprezentând dreptul unional aplicabil și în prezenta cauză) - prin intermediul cauzei nr. C434/12 - Slancheva sila - reținând, la paragraful 29, că: "Or, Curtea a statuat deja că, în aceste împrejurări, proba unei practici abuzive a potențialului beneficiar de un astfel de ajutor impune, pe de o parte, un ansamblu de circumstanțe obiective din care rezultă că, în pofida respectării formale a condițiilor prevăzute de reglementarea relevantă, obiectivul urmărit de această reglementare nu a fost atins și, pe de altă parte, un element subiectiv care constă în intenția de a obține un avantaj rezultat din reglementarea Uniunii creând în mod artificial condițiile necesare pentru obținerea acestuia". De asemenea, "Articolul 4 alin. (8) din Reg. (UE) nr. 65/2011 al Comisiei din 27 ianuarie 2011 de stabilire a normelor de punere în aplicare a Reg. (CE) nr. 1698/2005 al Consiliului trebuie interpretat în sensul că condiliile de punere în aplicare a acestuia necesită prezența unui element obiectiv și a unui element subiectiv. Potrivit primului dintre aceste elemente, este de competența instanței de trimitere să aprecieze împrejurările obiective ale speței care permit să se concluzioneze că finalitatea urmărită de schema de ajutor din cadrul Fondului european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR) nu poate fi atinsă. Potrivit celui de al doilea element, este de competența instanței de trimitere să aprecieze elementele de probă obiective care permit să se concluzioneze că, prin crearea în mod artificial a condițiilor necesare pentru a beneficia de plată în temeiul schemei de ajutor din cadrul FEADR candidatul la acordarea unei astfel de plăți urmărit în exclusivitate să obțină un avantaj care contravine obiectivelor schemei menționate." În acest sens, pentru a putea proba o practică abuzivă a unui potențial beneficiar al măsurilor de sprijin financiar, acordate pentru dezvoltarea rurală prin Regulamentul (CE) nr. 1698/2005, este imperios necesar a se reține cumulativ cele două condiții: 1. Un ansamblu de circumstanțe obiective din care să rezulte că, în pofida respectării formale a reglementărilor relevante, finalitatea urmărită de schema de finanțare din cauză nu a fost atinsă si este imposibil de atins; 2. Un element subiectiv din care să reiasă intenția exclusivă de a obține un avantaj rezultat din reglementarea Uniunii, scopul singular al proiectului propus spre finanțare fiind acela de a obține fonduri nerambursabile în temeiul schemei de finanțare, fară a urmări atingerea obiectivelor măsurii de finanțare accesată. O astfel de analiză presupune așadar, în mod necesar, raportarea la finalitatea schemei de finanțare accesată de beneficiarul sancționat (în speță obiectivele urmărite de Măsura 121 din cadrul PNDR 2007/2013) și reținerea neîndeplinirii finalității și chiar a imposibilității îndeplinirii finalității schemei, prin Proiectul finanțat. Deși în considerentele inițiale, reținute la pagina 9 a deciziei nr. 5905, instanța de recurs face trimitere la interpretarea dispozițiilor art. 4 alin. (8) din Regulamentul 65/2011, oferită de C.J.U.E. prin intermediul cauzei Slancheva sila EOOD, concluzionând că: "în hotărârea C.J.U.E. se stabilește că Articolul 4 alin. (8) din Regulamentul (UE) nr. 65/2011 trebuie interpretat în sensul că condițiile de punere în aplicare a acestuia necesită prezenta unui element obiectiv și a unui element subiectiv", cu toate acestea, la pagina 12 paragraf 2 din aceeași decizie, instanța de recurs reține că: "... indicatorii enumerați de intimata-pârâtă în conținutul procesului-verbal de constatare a neregulilor, contribuie la analiza globală a modului în care proiectul a fost implementat de către beneficiar și denotă, printr-o analiză simultană - conduita entității care a beneficiat de sprijin comunitar, întrucât nu este suficient ca beneficiarul proiectului să îndenlinească doar elementul obiectiv (finalitatea Proiectului)". Instanța de recurs a evocat cauza Slancheva, a reținut-o ca fiind incidentă în spetă, reprezentând o dezlegare obligatorie în aplicarea art. 4 alin. (8) din Regulamentul 65/2011 și, cu toate acestea, a concluzionat în sens contrar celor statuate de C.J.U.E. în aceasta cauză. Astfel, în contradicție cu prevederile art. 4 alin. (8) din Regulamentul 65/2011, care impun cumularea celor două elemente (obiectiv și subiectiv) pentru reținerea condițiilor artificiale și sancționarea practicii abuzive, în accepțiunea instanței de recurs nu este esențialmente necesar ca primul element (finalitatea urmărită de finanțator nu a fost atinsă și nu poate fi atinsă) să fie constatat. Este necontestat și rezultă din realitatea faptică împrejurarea că toate obiectivele Măsurii de finantare 121 accesate de A. au fost urmărite și atinse prin implementarea și funcționarea Proiectului (independent de modalitatea de accesare a finanțării/indicatorii a căror analiză nu mai poate forma obiectul cererii de revizuire), aspect pe care A.F.I.R. nici nu l-a contestat prin actele administrative emise și pe care Î.C.C.J l-a confirmat, reținând prin decizie îndeplinirea finalității schemei de finanțare accesate dar, în același timp, statuând și cu privire la pretinsa îndeplinire a elementului obiectiv al neregulii - o contradicție ce nu poate fi justificată prin raportare la principiul priorității dreptului Uniunii Europene. Cu alte cuvinte, instanța de recurs a încălcat principiul aplicării cu prioritate a dreptului Uniunii Europene, deoarece nu a procedat la aplicarea prevederilor art. 4 alin. (8) din Regulamentul 65/2011 conform dezlegărilor C.J.U.E., ci a constatat existența unei practici abuzive, deși condiția imposibilității atingerii obiectivului pentru care se solicită finanțarea nu este confirmată. În realitate obiectivul final a fost realizat de către A. - beneficiarul măsurilor de sprijin - și obiectivele Măsurii 121 au fost atinse prin proiectul finanțat - proiectul "Fermă găini ouătoare, Codlea, jud. Brașov" nr. 9668 derulat de A. care, independent de alți fermieri de pe platforma avicolă Codlea (membri ai B. sau nu), s-a clasat individual în topul crescătorilor publicat cu regularitate de Uniunea Crescătorilor din România, demonstrând individual un nivel de competitivitate foarte ridicat. Contrar statuărilor din Hotărârea C.J.U.E. din Cauza nr. C434/12- Slancheva sila EOOD (pct. 37), instanța de recurs nu a examinat consecința pe care pretinsele "condiții artificiale" le-ar fi avut, respectiv dacă o pretinsă "intenție frauduloasă" de a eluda restricțiile privind plafonul maxim de finanțare a avut sau nu drept consecință neatingerea obiectivelor Măsurii 121 și chiar imposibilitatea atingerii lor. Din contră, instanta a reținut implicit că beneficiarul a îndeplinit elementul obiectiv, însă a apreciat că "nu este suficient", respectiv faptul că " indicatorii enumerați, priviți separat, nu reprezintă nereguli (...)", fără a observa și a reține că niciunul dintre indicatorii enumerați nu privesc situația neîndeplinirii sau a imposibilității îndeplinirii obiectivului Măsurii 121. Or, obiectivul acestei măsuri nu a fost ca beneficiarii să nu se cunoască/să nu aibă legături între ei sau să nu aibă sedii pe aceleași platforme de creștere a păsărilor, să nu aibă angajați comuni, să nu recepționeze investițiile la aceeași dată, ori alte asemenea celor reținute prin sentința recurată și decizia civilă nr. 5905, obiectivul măsurii fiind "Creșterea competitivitătii sectorului agricol printr-o utilizare mai bună a resurselor umane si a factorilor de producție si îndeplinirea standardelor nationale și a standardelor comunitare", cu obiectivele specific explicate de Ghidul Solicitantului, obiective pe care Proiectul A. le-a îndeplinit. Decizia instanței de recurs nu examinează aceste aspecte și, dacă ar fi procedat la analiza consecințelor aspectelor reținute prin sentința recurată (dacă ar fi verificat existența elementului obiectiv al neregulii), astfel cum rezultă din dreptul unional invocat, instanța de recurs ar fi constatat că în cauză: - nu se poate reține îndeplinirea elementului obiectiv al neregulii, implicit neputând fi reținută îndeplinirea cumulativă a celor două condiții necesare pentru constatarea neregulii, conform principiului priorității dreptului Uniunii Europene; - nu se impune sancționarea prin retragerea întregii finanțări, accesată și folosită de A. în scopul implementării Proiectului, independent de existența sau inexistența unor "conlucrări" pe care instanța le numește acțiuni "concertate"; - se impunea admiterea recursului. A mai arătat revizuenta că instanța de recurs și-a întemeiat concluziile pe indicatorii menționați la pag. 11 a deciziei. Ori, prin Nota directoare pentru auditori nr. 22 din 10 octombrie 2013 (înscris anexat, ce face obiectul celui de-al doilea motiv de revizuire) se indică în concret faptul că acești indicatorii (e.g. legături geografice, economice, funcționale, juridice și/sau personale) nu constituie dovezi privind neregula. Simpla reținere a unor elemente care denotă o legătură sau chiar o coordonare între candidați și proiecte nu este nicidecum suficientă pentru probarea neregulii, întrucât ea nu dovedește însăși imposibilitatea atingerii obiectivelor schemei de finanțare, adică inclusiv a elementului obiectiv al neregulii. Astfel cum în concret a reținut C.J.U.E., astfel de legături pot fi reținute pentru indicarea elementului subiectiv, dar nu pot constitui însăși proba neregulii. În concluzie instanța de recurs era ținută, în virtutea principiului priorității dreptului Uniunii Europene, să pronunțe o hotărâre prin care să facă aplicarea dreptului unional în materie și să constate neîndeplinirea condițiilor impuse prin art. 4 alin. (8) din Regulament, cu consecința constatării faptului că nu a existat o practică abuzivă din partea beneficiarului (neputând fi reținută neregula în lipsa unuia dintre elementele necesare - elementul obiectiv). Cel de al doilea motiv de revizuire invocat a fost cel prevăzut de dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., revizuenta apreciind că după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reținute de partea potrivnică. Astfel, prin decizia instanței de recurs s-a reținut că: "În acest sens, Comisia Europeană, prin Direcția Generală pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală, a emis Nota directoare pentru auditori nr. 22 din 10 octombrie 2013, având ca subiect crearea de condiții artificiale în vederea obținerii repetate de fonduri FEADR/SAPARD/IPA_RD pentru proiectele de investiții, notă în cuprinsul căreia a nominalizat existența unor indicatori, care dacă nu sunt îndepliniți, conduc la dovedirea creării de condiții artificiale". S-a arătat că această notă directoare nu se regăsește la dosarul cauzei, ea nefiind depusă de A.F.I.R., deși au existat nenumărate solicitări pentru a fi depusă în probațiune de către autoritate. Cu toate acestea, în considerentele deciziei Î.C.C.J. se regăsc trimiteri la acest înscris nedepus la dosarul cauzei, instanța de recurs întemeindu-și, în mod eronat, decizia pe baza indicațiilor cuprinse în această notă directoare. Acest înscris a fost descoperit ulterior invocării acestuia prin decizia a cărei revizuire se solicită, la data de 20 aprilie 2022, astfel cum rezultă din corespondenta e-mail anexată cererii de revizuire, purtată între reprezentanta A. și reprezentanta unei alte societăți, care a intrat în posesia acestuia, fiind parte într-un alt litigiu cu A.F.I.R. Contrar concluziei instanței de recurs, conform căreia neîndeplinirea indicatorilor conținuți în Nota directoare conduce la dovedirea creării condițiilor artificiale, această Notă nu precizează indicatori de rezultat/de output/obiective care - dacă nu sunt îndepliniți - conduc la dovedirea neregulii. Din contră, Nota conține explicații clare din partea legiuitorului european privind modul în care se face dovada neregulii, statuându-se fără echivoc că indicatorii care denotă o coordonare între mai multi candidați/beneficiari nu reprezintă însăși dovezi privind neregula. Prin Nota directoare se subliniază atât faptul că sunt necesare pentru constatarea neregulii "atât elemente obiective cât și subiective" cât și faptul că "prin natura lor stegulețele roșii nu reprezintă dovezi", ci doar indicii ce conduc la necesitatea efectuării de controale mai amănunțite, pentru a se putea dovedi o fraudă sau o neregulă. Prin urmare, decizia instanței de recurs se bazează pe un înscris doveditor care nu a fost depus la dosarul cauzei, dar din al cărui conținut rezultă o concluzie totalmente opusă concluziei instanței.

Apărările formulate în cauză Intimata Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, a depus întâmpinare, în cuprinsul căreia a apreciat că este inadmisibilă cererea de revizuire formulată, iar în subsidiar a solicitat respingerea acesteia ca nefondată.

Considerentele Înaltei Curți asupra cererii de revizuire Examinând cauza și decizia atacată în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente, Înalta Curte constată următoarele: În privința susținerilor intimatei Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale referitoare la inadmisibilitatea cererii de revizuire, ca urmare a neindicării normei de drept european pretins ignorată/înlăturată de la aplicare de către instanța de recurs, se reține netemeinicia acestora, având în vedere faptul că în dezvoltarea motivului de revizuire întemeiat pe dispozițiile art. 21 din Legea nr. 554/2004, revizuenta a invocat expres dispozițiile art. 4 alin. (8) din Regulamentul U.E. nr. 65/2011 . Conform dispozițiilor art. 21 din Legea nr. 554/2004, "constituie motiv de revizuire, care se adaugă la cele prevăzute de C. proc. civ., pronunțarea hotărârilor rămase definitive și irevocabile prin încălcarea principiului priorității dreptului comunitar, reglementat de art. 148 alin. (2), coroborat cu art. 20 alin. (2) din Constituția României, republicată." Altfel spus, în cadrul cererii de revizuire întemeiate pe aceste dispoziții, este necesar a se stabili dacă a existat sau nu un conflict între normele de drept intern și cele de drept european, care să fi fost soluționat de instanță în sensul de a se fi dat prevalență dreptului intern, prin încălcarea principiului priorității dreptului Uniunii. În analiza temeiniciei prezentei cereri de revizuire Înalta Curte va porni de la considerentele Deciziei nr. 45/2016 a I.C.C.J. - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept. Astfel, s-a reținut în cuprinsul acestor considerente faptul că dreptul Uniunii nu impune reglementarea în dreptul național procesual a căii extraordinare de atac de retractare a revizuirii pentru cazul încălcării normelor de drept substanțial european, dar în egală măsură dreptul Uniunii nu se opune reglementării prin legea națională a unui caz de revizuire precum cel de față, impunând însă, în cazul reglementării lui, respectarea principiilor echivalenței și efectivității (Hotărârea Târșia, C-69/14, pct. 30). Definind principiile echivalenței și efectivității, C.J.U.E. arată că modalitățile procedurale aplicabile acțiunilor destinate să asigure protecția drepturilor conferite contribuabililor de dreptul Uniunii nu trebuie să fie mai puțin favorabile decât cele aplicabile acțiunilor similare de drept intern (principiul echivalenței) și nici să fie concepute astfel încât să facă imposibilă în practică sau excesiv de dificilă exercitarea drepturilor conferite de ordinea juridică a Uniunii (principiul efectivității). Ca atare, s-a reținut în cadrul deciziei amintite, faptul că "este inadmisibilă cererea de revizuire prin care, în lipsa oricărui element de noutate (care ar putea fi hotărâri pronunțate de C.J.U.E. sau dispoziții de drept unional neinvocate în cauză sau, deși invocate, netratate de instanță), se urmărește revizuirea unei hotărâri definitive prin care a fost deja dezlegată problematica legată de aplicarea principiului priorității dreptului unional, deoarece se opune caracterul revizuirii, de cale extraordinară de atac de retractare (iar nu de reformare), corelat cu principiul autorității de lucru judecat. Dacă dreptul Uniunii sau hotărârea interpretativă a C.J.U.E. a fost invocată în fața instanței care a pronunțat hotărârea a cărei revizuire se cere și această instanță a analizat-o, partea nu poate critica soluția pe calea revizuirii deoarece se opune autoritatea de lucru judecat asupra rezolvării date de instanța de fond sau de recurs. Inadmisibilitatea se impune în această ipoteză întrucât a socoti revizuirea admisibilă ar însemna ca instanța sesizată cu cererea de revizuire să examineze soluția instanței care a pronunțat hotărârea supusă revizuirii, adică să exercite un control judiciar, care nu se poate realiza pe calea revizuirii. Un astfel de control judiciar se poate realiza numai pe calea de atac de reformare, dată în competența instanței ierarhic superioare celei care a pronunțat hotărârea." Înalta Curte constată că atât prima instanță, cât și instanța de recurs în decizia supusă revizuirii au analizat aspectele legate de necesitatea cumulării celor două elemente (obiectiv și subiectiv) pentru reținerea condițiilor artificiale și sancționarea practicii abuzive inclusiv din perspectiva jurisprudenței C.J.U.E., astfel că din această perspectivă, nu se poate reține noutatea dreptului comunitar invocat pe cale de revizuire. Ca atare, sub acest aspect, cererea de revizuire nu poate fi admisă, deoarece ar însemna ca instanța sesizată cu cererea de revizuire să examineze soluția instanței care a pronunțat hotărârea supusă revizuirii, adică să exercite un control judiciar, care nu se poate realiza pe calea revizuirii. Revizuenta a susținut că instanța de recurs nu a aplicat prevederile art. 4 alin. (8) din Regulamentul U.E. nr. 65/2011 și, contrar statuărilor din Hotărârea C.J.U.E. din Cauza nr. C434/12- Slancheva sila EOOD (pct. 37), nu a examinat consecința pe care pretinsele "condiții artificiale" le-ar fi avut, respectiv dacă o pretinsă "intenție frauduloasă" de a eluda restricțiile privind plafonul maxim de finanțare a avut sau nu drept consecință neatingerea obiectivelor Măsurii 121 și chiar imposibilitatea atingerii lor. Înalta Curte constată, însă, că prin decizia a cărei revizuire se solicită instanța de recurs a analizat actele administrative contestate prin prisma prevederilor art. 4 alin. (8) din Regulamentul U.E. nr. 65/2011, astfel cum au fost interpretate prin Hotărârea C.J.U.E. din Cauza nr. C434/12- Slancheva sila EOOD, fiind examinate atât elementul obiectiv cât și elementul subiectiv necesare pentru reținerea creării condițiilor artificiale în vederea obținerii ajutorului financiar nerambursabil. S-a realizat, astfel, o analiză globală a modului de implementare a proiectului de către beneficiar și nu doar a elementului obiectiv. De asemenea, deși invocă o pretinsă ignorare a prevederilor comunitare, precum și a hotărârii interpretative date de C.J.U.E., în fapt critica revizuentei vizează concluzia la care a ajuns instanța de recurs în privința întrunirii atât a elementului obiectiv cât și a elementului subiectiv, astfel încât Înalta Curte apreciază că revizuenta urmărește să repună în discuție analiza pe care instanța de recurs a făcut-o cu privire la acest aspect. Or, aceste argumente corespund unor critici de nelegalitate care pot fi formulate doar în calea de atac a recursului, revizuenta urmărind să obțină, pe calea revizuirii, exercitarea unui control de legalitate asupra hotărârii judecătorești definitive. Prin urmare, aspectele reliefate în cererea de revizuire nu se încadrează în textul art. 21 din Legea nr. 554/2004, nefiind altceva decât o intenție a titularului căii de atac de a repune în discuție aspecte avute în vedere de instanța de recurs, cererea de revizuire întemeiată pe prevederile art. 21 din Legea nr. 554/2004 fiind astfel nefondată. În mod similar, Înalta Curte nu poate primi nici motivul de revizuire întemeiat pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., prin intermediul căruia revizuenta a invocat descoperirea unui înscris doveditor, reținut de către intimată, din al cărui conținut rezultă o concluzie opusă concluziei instanței. Potrivit art. 509 alin. (1) C. proc. civ., sunt supuse revizuirii, pentru motivele enumerate la pct. 1 - 11, hotărârile pronunțate asupra fondului sau dacă evocă fondul. Totodată, potrivit alin. (2) al aceluiași articol, sunt supuse revizuirii și hotărârile care nu evocă fondul, însă doar pentru motivele de revizuire prevăzute la pct. 3 (dar numai ipoteza judecătorului), pct. 4 și pct. 7-11 ale art. 509 alin. (1) C. proc. civ. În cauză, astfel cum s-a arătat la pct. 2 al prezentei decizii, prin decizia nr. 5905 din 24 noiembrie 2021 Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal a respins recursul declarat de reclamanta A. S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 3393 din 18 iulie 2018 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat, hotărârea instanței de recurs nefiind așadar, o hotărâre care evocă fondul. Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 21 din Legea nr. 554/2004 și art. 513 C. proc. civ. Înalta Curte va respinge cererea de revizuire formulată de A. S.R.L.. PENTRU ACESTE MOTIVE,