ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4305/2022

Ședința publică din data de 29 septembrie 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată, reclamantul A. a solicitat revocarea deciziei nr. 16169/21.04.2021 emisă de Centrul Național de Recunoaștere și Echivalare a Diplomelor prin care i s-ar fi respins cererea de echivalare a diplomei sale emisă de Universitatea Banadir din Somaliland.

Prin sentința nr. 99 din 13 decembrie 2021, Curtea de Apel Suceava, secția contencios administrativ și fiscal a admis excepția inadmisibilității formulării acțiunii invocată de pârâtul Centrul Național de Recunoaștere și Echivalare a Diplomelor și a respins acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Centrul Național de Recunoaștere și Echivalare a Diplomelor, ca inadmisibilă.

Împotriva hotărârii instanței de fond reclamantul A. a declarat recurs, solicitând casarea sentinței atcate și, în rejudecare, admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată.

În motivarea recursului, arată că verificând stadiul dosarului, accesând www.x.ro/ro/dosare/dosarul nr. x/12.08.2020 aferent diplomei sale nr. 9178/05.11.2016 avea statut de respins, lucru dovedit prin print screen-ul depus la dosar. Ulterior depunerii chemării in judecată si până la data de 26.01.2022 conform funcției "Verificați stadiul dosarului accesând www.x.ro/ro/dosare/rezultatul generat este " Nu exista rezultate. " https:/cnred.edu.ro/ro/dosare/... .

In urma contestatiei depuse conform "Metodologia de recunoaștere a actelor de studii de nivel licență, master sau postuniversitar eliberate de instituții acreditate " https:/cnred.edu.ro/sites/default/files/Cadru%20normativ/OM-6121-2016.pdf, față de decizia de neechivalare a diplomei sale, explicând confuzia creata între Universitatea Benadir Somalia si Universitatea BANADIR Soomaaliland, CNRED Centrul National de Recunoastere si Echivalare a Diplomelor i-a comunicat ca raspuns la contestatia adresata, faptul că Universitatea Benadir din Mogadishu Somalia si Ministerul Educatiei din Somalia au infirmat autenticitatea diplomei sale, procedeul echivalarii fiind suspendat până la solutionarea plangerii penale. Subliniază faptul că deși numele acestor doua Universitati sunt asemanatoare, ele sunt diferite atât din punct de vedere a entitatii, localizare geografica(state diferite), cât și ca ideologie. BANADIR - Benadir .

Desi CNRED Centrul National de Recunoastere si Echivalare a Diplomelor nu a efectuat in urma contestatiei nici o verificare in Republica Soomaaliland emitenta diplomei, a respins aceasta contestatie justificând că Ministerul Educatiei din Somalia a infirmat autenticitatea documentului său, Somalia fiind altă țară față de țara emitent a documentului său .

Conform document - hotărâre 500/2021 din 06.07.2021, Tribunalului Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal.

Decizie luată în urma declaratiei CNRED Centrul National de Recunoastere și Echivalare a Diplomelor prin care se atestă faptul că diploma este suspendată de la procesul echivalrii până la definitivarea plângerii penale 698/P/2021 facute față de recurent. Acuzatiile aduse de catre CNRED nu sunt conforme cu realitatea fiind trunchiate si bazate pe presupuse răspunsuri (nefiind depuse la dosare in copie conform cu originalul) oficiale a altor entităti decât cele abilitate a confirma autenticitatea diplomei sale.

Obiectul dosarului x/2021 la Curtea de Apel SUCEAVA, secția de contencios administrativ și fiscal a ramas " anulare act administrativ/suspendare executare", or, raportându-se la dosare "se invedereaza redeschiderea urmaririi penale in dosarul nr. x/2021, precum și faptul că, în vederea solutionarii dosarului de recunoastere, CNRED a solicitat puncte de vedere de la Ministerul Afacerilor Externe din Romania, Ministerul Sanatatii din Somalia, Ministerul Sanatatii din Somaliland și de la Ministerul Educatiei din Somaliland, primind raspuns doar din partea MAE. Raportat la cele mai sus, CNRED nu a procedat la solutionarea dosarului, în lipsa celorlalte răspunsuri.

Din aceste declaratii depuse la dosar rezultă faptul că CNRED Centrul National de Recunoastere și Echivalare a Diplomelor nu a efectuat nicio verificare în Republica Somaliland, cu atât mai puțin verificări in Somalia, Ministerul Educatiei din Somalia la data respingerii cererii de echivalare a diplomei. Mai mult făcându-i-se plângere penală sub aspectul infractiunii de fals și uz de fals. Plângerea penală a fost soluționata cu ordonanță de clasare, care la acest moment se afla in proces de redeschidere a urăririi penale.

Recurentul arată că a trimis un memoriu domnului B. prin care a explicat explicat situatia creata. Până la data de azi 26.01.2022 nu exista nici un dosar adresat Camerei preliminare pentru obtinerea redeschideri urmaririi penale. Mai grav prin prisma ultimilor acte depuse la dosar de catre CNRED Centrul National de Recunoastere si Echivalare a Diplomelor am aflat de alt dosar penal fata de persoana mea cu Nr. 9439/P/2020 pentru infractiunea de fals si uz de fals . Am adresat o petitie prin posta electonica sectiei 3 Politie Sector 1 Bucuresti si Parchetului de pe langa Judecatoria Sector 1, pentru a mi se comuca daca exista acest dosar de urmarire penala in realitate, eu nestiind de existenta lui si nefiind audiat până în prezent. Pana la data de 26.01.2020 primind raspuns doar din partea sectiei de Politie 3 Sector 1 Bucuresti, acest raspuns constând în faptul că petiția sa a fost înaintata Procuraturi Parchetului de pe langa Judecatoria Sector 1.

In aceasta situație, solicită schimbarea obiectului dosarului x/2021, din "anulare act administrativ/suspendare executre" în "Obligarea autoritatii

Recurentul arată că Înalta Curte de Casație și Justiție a hotărât că, în conformitate cu prevederile art. 2 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, se asimilează actelor administrative unilaterale și fapta de a nu răspunde solicitantului în termen legal, iar potrivit art. 2 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 554/2004, nesoluționarea în termenul legal a unei cereri este definită ca fiind faptul de a nu răspunde solicitantului în termen de 30 de zile de la înregistrarea cererii, dacă prin lege nu se prevede alt termen. Înalta Curtea a precizat că Legea nr. 554/2004 dă posibilitatea instanțelor de a verifica dacă refuzul de a soluționa o cerere - exprimat explicit de către o autoritate este sau nu justificat, caz în care, dacă îl apreciază ca nejustificat, fiind dat cu exces de putere, poate analiza cererea persoanei respective, dar în cazul nesoluționării unei cereri în termenul prevăzut de lege, situația recunoscută ca fiind "tăcerea administrației publice", acțiunea în contencios administrativ nu poate viza decât obligarea autorității publice să răspundă cererii formulate. În speță, fiind în discuție un act administrativ asimilat sub forma nesoluționării unei cereri în termenul prevăzut de lege, Înalta Curte a reținut că nu se poate cere anularea unui act asimilat, ci poate fi obligată autoritatea publică să răspundă cererii formulate de reclamantă, urmând ca în cazul în care răspunsul va fi apreciat ca nejustificat să poată fi contestat în fața instanței de contencios administrativ și fiscal. (Decizia nr. 4522 din 26 noiembrie 2014 pronunțată în recurs de secția de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție având ca obiect obligarea la soluționarea unei cereri)

De asemenea, recurentul solicită obligarea CNRED să depună la dosar raspunsurile oficiale primite în copie, conform cu originalul în baza cărora au respins diploma sa de la procesul de echivalare. Răspunsurile oficiale primite în copie conform cu originalul din Republica Soomaaliland în baza cărora s-a respins contestatia făcută față de decizia de neechivalare a diplomei sale .

Astfel, potrivit art. 8 alin. (1) din Ordonanta de Guvern nr. 27/2001 privind reglementarea activitatii de solutionare a petitiilor, Autoritatile si institutiile publice sesizate au obligatia sa comunice petitionarului, in termen de 30 de zile de la data inregistrarii petitiei, raspunsul, indiferent daca solutia este favorabila sau nefavorabila.

In mod excepțional, conform art. 9 din O.G. nr. 27/2002, termenul de 30 de zile ar putea fi prelungit cu inca 15 zile, insa numai daca aspectele sesizate prin petitie necesita cercetare mai amanuntita, aceasta prerogativa/facultate de prelungire a termenului legal de 30 de zile apartinand conducatorului autoritatii sau institutiei publice.

Nu in ultimul rand, termenul de 30 de zile mai poate fi intalnit si in alte acte normative, legiuitorul simtind astfel nevoia de a reitera cele statuate prin O.G. nr. 27/2002.

Astfel, conform art. 6 alin. (2) din Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr. 27/2003 privind procedura aprobarii tacite, legiuitorul mentionează că în situațiaîn care legea nu prevede un termen pentru solutionarea cererii de autorizare, autoritățile administrației publice sunt obligate să soluționeze cererea de autorizare în termen de 30 de zile de la depunerea acesteia.

De asemenea, în situația în care obiectul petitiei s-ar putea circumscrie prevederilor O.U.G. nr. 27/2003 privind procedura aprobării tacite, după expirarea celor 30 de zile sau a altui termen stabilit de lege pentru emiterea autorizatiei și în lipsa unei comunicări scrise din partea autoritatii administratiei publice, solicitantul va putea desfasura activitatea, presta serviciul sau exercita profesia pentru care s-a solicitat autorizarea.

Cu toate acestea, conform art. 7 alin. (2) din O.U.G. nr. 27/2003, pentru obtinerea documentului oficial prin care se permite desfasurarea activitatii, prestarea serviciului sau exercitarea profesiei, solicitantul se poate adresa autoritatii în cauză sau direct instantei judecatoresti.

Sub aceste raționamente legale, nici o diploma nu poate fi oprită de la procesul de echivalare până la soluționarea unei plângeri penale. Orice persoană este considerată nevinovată până la stabilirea vinovăției sale printr-o hotărâre penală definitivă. Or, în cazul său, desi conform filei 35 dosar nu există niciun răspuns din partea nici unei autoritati, nefiind facut nici un demers de către CNRED, a fost si este vazut prin mentinerea plângeri penale ca un infractor.

Prin refuzul CNRED nejustificat de a-i elibera atestatul de echivalare a diplomei, îi sunt îngradite drepturi fundamentale de aproape doi ani de zile suferind atât din punct de vedere economic, fiind fortat de împrejurări să presteze o munca net inferioară calificarii sale socio-profesionale (sofer categoria CE) pentru a putea duce o existențăa cinstită, dar și din punct de vedere profesional fiind în incapacitate de a-și exercita profesia de medic deși spitalul Municipal Falticeni caută un medic ortoped-traumatolog de mai bine de 10 ani de zile.

În fine, recurentul arată că față de afirmatia CNRED, fila x, conform careia nu va echivala diploma până la obținerea unui răspuns din partea Ministerelor mentionate, precizează faptul că este o ratiune neantemeiata pe principii logice, acest tratament aplicat fiind discriminatoriu și ilegal .

II. Soluția instanței de recurs

Examinând cu prioritate excepția nulității recursului, invocată din oficiu, în raport de dispozițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nul, pentru următoarele considerente:

Instanța de contencios administrativ a fost învestită cu o cerere prin care reclamantul A. a solicitat revocarea deciziei nr. 16169/21.04.2021 emisă de Centrul Național de Recunoaștere și Echivalare a Diplomelor prin care i s-ar fi respins cererea de echivalare a diplomei sale emisă de Universitatea Banadir din Somaliland.

Prin sentința recurată acțiunea a fost respinsă ca inadmisibilă, reclamantul înțelegând să exercite calea de atac a recursului.

Conform art. 483 alin. (3) și (4) C. proc. civ., recursul este o cale extraordinară de atac menită să asaneze eventualele greșeli de judecată anume imputate de către recurent prin prisma motivelor de casare expres și limitativ prevăzute de lege în art. 488 C. proc. civ., per a contrario, aspectele de fapt și critici în legătură cu stabilirea stării de fapt nu pot face obiectul recursului.

De asemenea, Înalta Curte reține că potrivit art. 487 alin. (1) C. proc. civ., recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs, iar conform art. 489 alin. (1) din același act normativ, recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazurilor prevăzute la alin. (3), care statuează că motivele de casare de ordine publică pot fi invocate și din oficiu de instanța de recurs, care însă este obligată să le pună în dezbatere părților.

Astfel, se constată că deși există formal o declarație de recurs, nu se indică explicit, raportat la textele invocate în ședință publică - art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ. - care sunt motivele de nelegalitate a hotărârii recurate, analiza de nelegalitate a hotărârii instanței de fond fiind imposibil de realizat, astfel că exprimarea nemulțumirii față de soluția pronunțată, fără indicarea unor motive concrete de nelegalitate care să poată fi analizate fie și prin prisma dispozițiilor art. 489 alin. (3) C. proc. civ., neputând echivala cu motivarea recursului.

Înalta Curte constată că în declarația scrisă de recurs, înregistrată la dosar, recurentul-reclamant prezintă situația de fapt și preia aceleași susțineri din cererea de chemare în judecată, fără însă să evidențieze care sunt motivele concrete de nelegalitate ce ar putea fi încadrate în motivele de casare antereferite.

Așa cum s-a arătat elocvent în practica judiciară, pe baza principiului echivalenței actelor juridice, motivarea recursului nu poate fi făcută prin trimitere/reiterare a apărărilor de la fond, deoarece, fiind întocmite anterior pronunțării hotărârii atacate, acestea reprezintă poziția părții față de drepturile și obligațiile în discuție, iar nu critici aduse unei hotărâri, care nu fusese încă pronunțată.

În acest context, așa cum s-a relevat mai sus, recurentul a indicat expres, în ședință publică, art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.

Înalta Curte amintește că potrivit art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. "Hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiaza sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei".

Textul consacră ipoteze diferite ale aceluiași motiv de recurs - nemotivarea hotărârii - întrucât astfel trebuie calificată atât o hotărâre care nu este deloc motivată cât și una care cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii.

În cauză, sentința recurată cuprinde în motivare, argumentele care au format convingerea primei instanțe cu privire la soluția pronunțată, aceste argumente, prezentate într-o manieră concisă și clară, raportându-se, pe de o parte, la susținerile părților și la mijloacele de probă administrate în litigiu, iar pe de altă parte, la prevederile legale aplicabile raportului juridic dedus judecății.

În ceea ce privește dispozițiile art. 488 pct. 8 C. proc. civ., invocate de reclamant, Înalta Curte reține că acestea vizează situațiile în care instanța de fond evocă norme de drept substanțial incidente situației în cauză, dar le încalcă în litera sau spiritul lor ori le aplică greșit, consecință a unei interpretări eronate a legii. Or, niciuna dintre aceste ipoteze nu a fost afirmată și dezvoltată ca atare pentru ca, în mod real, recursul să poată fi încadrat în textele de lege menționate.

Înalta Curte reține că sunt date în competenta instanței de control judiciar exclusiv chestiunile care țin de legalitatea soluției instanței de fond, mai precis de corecta aplicare a prevederilor legale incidente, cu referire directă în cauza de față la prevederile art. 488 pct. 8 C. proc. civ., reținute ca temei al recursului.

Înalta Curte constată că, raportat la obiectul acțiunii, recurentul-reclamant susține că hotărârea recurată este dată cu aplicarea/interpretarea greșită a legii, limitându-se însă la a reitera situația de fapt și dispozițiile legale invocate prin acțiune în fața instanței de fond.

Or, prima instanță a analizat actul administrativ a cărui anulare se solicită, susținerile părților litigante și, făcând aplicarea dispozițiilor legale incidente, în contextual enunțării situației de fapt, a reținut, în esență, următoarele:

"(…)În urma completării dosarului de către reclamant, CNRED a emis adresa nr. x/21.04.2021/N.N. contestată, prin aceasta comunicându-se stadiul cererii depuse, reținându-se că emitentul își menține punctul de vedere comunicat anterior, iar procedura este suspendată până la finalizarea cercetărilor efectuate de organele abilitate.

Prin răspunsul Ministerului Educației pentru CNRED depus la solicitarea instanței, se învederează redeschiderea urmăririi penale în dosarul nr. x/2021, precum și faptul că, în vederea soluționării dosarului de recunoaștere, CNRED a solicitat puncte de vedere de la Ministerul Afacerilor Externe din România, Ministerul Sănătății din Somalia, Ministerul Sănătății din Somaliland și de la Ministerul Educației din Somaliland, primind răspuns doar din partea MAE. Raportat la cele de mai sus, CNRED nu a procedat la soluționarea dosarului, în lipsa celorlalte răspunsuri. În aceste condiții, Curtea reține că dosarul deschis în urma cererii înregistrate la CNRED sub nr. x/12.08.2020 de recunoaștere a diplomei nr. 9178/05.11.2016 nu a fost definitiv soluționat, acesta fiind în curs de evaluare de către CNRED.

Astfel, analizând conținutul adresei contestate, Curtea constată că aceasta nu întrunește toate caracterele juridice ale actului administrativ, așa cum sunt trasate în definiția legală cuprinsă în art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, lipsindu-i dimensiunea de a da naștere, a modifica sau a stinge raporturi juridice, cu alte cuvinte, de a produce prin el însuși efecte juridice. Deși comunicarea respectivă reprezintă un act unilateral, emis de o autoritate publică, conținutul său nu dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice, limitându-se la prezentarea unei situații de fapt, a stadiului cererii depuse de reclamant, fără ca stadiul sau modul de soluționare al cererii să fie dispuse de către autoritatea publică pârâtă, prin adresa contestată. În concret, actul contestat în cauză are caracterul unei informări a reclamantului asupra stadiului cererii depuse în fața pârâtului CNRED, fără a dispune măsuri în regim de putere publică.

În aceste condiții, deși adresa nr. x/21.04.2021/N.N. emană de la o autoritate publică, instituția emitentă nu acționează în regim de putere publică, iar scopul emiterii adresei nu îl constituie producerea de efecte juridice de sine-stătătoare, specifice dreptului administrativ. În speță este vorba despre un act de informare al solicitantului cu privire la stadiul soluționării cererii de recunoaștere a diplomei adresate emitentului, referitoare la menținerea suspendării procedurii de recunoaștere până la finalizarea cercetărilor efectuate de organele abilitate, fără a cuprinde în conținutul său concret o dispoziție de luare a unei astfel de măsuri.

Din această perspectivă, adresa nr. x/21.04.2021/N.N. emisă de Consiliul Național de Recunoaștere și Echivalare a Diplomelor - Ministerul Educației și Cercetării, nu întrunește condițiile legale de calificare specifice actului administrativ, necesare pentru a se dispune anularea acestuia în temeiul art. 8 din Legea nr. 554/2004, astfel încât Curtea urmează a admite excepția invocată de către pârât prin întâmpinare, sens în care va respinge cererea formulată ca inadmisibilă."

Așadar, aceste argumente ar fi trebuit să fie combătute de către recurent prin calea de atac declarată, însă acesta nu a formulat nicio critică concretă de nelegalitate în privința hotărârii, din prisma nemotivării ori a motivelor contradictorii/străine de natura pricinii, nearătând nici modul în care au fost interpretate sau aplicate greșit prevederile legale incidente în cauză. Înalta Curte constată că, în cauză, susținerile recurentului se referă doar la probele din dosar, în baza cărora a formulat și cererea de recunoștere a diplomei.

În acest context, Înalta Curte reține că, pentru a conduce la casarea hotărârii, recursul nu se poate limita la o simplă indicare de formă a textelor legale și la prezentarea circumstanțelor factuale ale cauzei, condiția legală a dezvoltării motivelor implică determinarea greșelilor anume imputate, o minimă argumentare a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor și raționamentelor pe care se bazează.

Așa fiind, instanța de control judiciar constată că aspectele reținute de către instanța de fond în justificarea soluției de respingere a acțiunii nu au fost contestate, pe calea recursului, de către reclamant.

Din această perspectivă, așa cum s-a constatat în precedent, recursul declarat în cauză este inform din punct de vedere procedural și, ca atare, nu satisface exigențele pentru validarea sa.

În fine, referitor la solicitarea recurentului de modificare a obiectului cauzei din anulare act administrative în obligația de a face, instanța de control judiciar constată că aceasta este formulată pentru prima dată în recurs, nefiind susținută și în fața instanței de fond, astfel că nu va fi analizată. Cauza recursului constă în nelegalitatea hotărârii atacate, astfel că recursul poate fi analizat numai din perspectiva cererii de chemare în judecată analizate de prima instanță, doar în acest mod fiind respectat principiul dublului grad de jurisdicție.

În consecință, reținând că recurentul nu formulează explicit vreo critică compatibilă cu materia recursului, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 489 alin. (1) C. proc. civ., va constata nulitatea recursului declarat de reclamant.

Pentru considerentele expuse, nefiind identificate motive de casare a sentinței prin prisma dispozițiilor invocate de recurent, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va constata nulitatea recursului declarat de reclamant.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nulitatea recursului formulat de reclamantul A. împotriva sentinței nr. 99 din 13 decembrie 2021 a Curții de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 29 septembrie 2022, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.