ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3425/2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea înregistrată inițial la Tribunalul Constanța, secția de contencios administrativ și fiscal și ulterior pe rolul Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca urmare a declinării competenței soluționării cauzei în favoarea acestei din urmă instanțe, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Educației Naționale și Cercetării Științifice și Centrul Național de Recunoaștere și Echivalare a Diplomelor, anularea Deciziei nr. 17803 din 28 decembrie 2015, emisă de acest din urmă pârât, și obligarea pârâților la recunoașterea și echivalarea diplomei seria x nr. x, eliberată la data de 11.05.2015 de Consiliul Științific Specializat din Republica Moldova, precum și recunoașterea titlului de doctor.

Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, prin Sentința nr. 60 din 20 martie 2017, a respins excepția lipsei capacității procesuale pasive a Centrului Național de Recunoaștere și Echivalare a Diplomelor și excepția inadmisibilității, invocate de pârâtul Ministerul Educației Naționale, precum și acțiunea formulată de reclamantă, ca nefondată.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta A., invocând motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 din C. proc. civ.

În motivarea căii de atac, recurenta a reluat împrejurările de fapt expuse în fața primei instanțe, susținând, în esență, că hotărârea primei instanțe cuprinde motive contradictorii și a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a normelor de drept.

Potrivit recurentei, motivarea sentinței atacate este contradictorie întrucât prima instanță, deși a reținut că este învestita cu analiza legitimității actului administrativ, iar nu cu oportunitatea celor dispuse prin decizia de invalidare, a respins acțiunea pentru că reclamanta ar fi contestat decizia din perspectiva oportunității și nu a legalității.

Or, în realitate motivele contestației au vizat strict încălcarea dispozițiilor legale referitoare la procedura de echivalare, autoritățile pârâte nu au respectat metodologia prevăzută de lege pentru analizarea și validarea tezelor de doctorat și procedura pentru soluționarea contestației ulterioare, iar Comisia nu a precizat motivul respingerii contestației.

În opinia recurentei, fără a analiza respectarea procedurii de evaluare a tezei de doctorat și nici a procedurii privind soluționarea contestației din perspectiva Legii nr. 1/2011 și a Ordinului ministrului educației, cercetării, tineretului și sportului nr. 3504/2012 privind aprobarea Regulamentului de funcționare a Consiliului Național de Atestare a Titlurilor, Diplomelor și Certificatelor Universitare în vederea validării tezelor de doctorat, prima instanță a reținut că actul administrativ contestat a fost emis cu respectarea prevederilor legale.

În concluzie, recurenta a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei pentru rejudecare, aceleiași instanțe.

Prin întâmpinare, intimatul-pârât Ministerul Educației Naționale (fost Ministerul Educației Naționale și Cercetării Științifice) a solicitat respingerea recursului și menținerea sentinței atacate, fiind legală și temeinică.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate de recurent, a apărărilor formulate de intimat și în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

Recurenta-reclamantă a învestit instanța de contencios administrativ cu o cerere vizând anularea Deciziei nr. 17803 din 28 decembrie 2015, cu consecința obligării autorităților pârâte la recunoașterea și echivalarea diplomei seria x nr. x, eliberată la data de 11 mai 2015 de Consiliul Științific Specializat din Republica Moldova, precum și recunoașterea titlului de doctor.

Curtea de apel a respins excepțiile privind lipsa capacității procesuale pasive a Centrului Național de Recunoaștere și Echivalare a Diplomelor și excepția inadmisibilității, precum și acțiunea formulată de reclamantă, ca nefondată.

În cauză, criticile formulate vizează soluția asupra cererii privind anularea deciziei contestate.

Soluția Curții de apel este corectă, fiind adoptată și de instanța de control judiciar, în urma propriului demers de aplicare a dispozițiilor legale la situația de fapt.

1.1. Cu privire la motivul de casare întemeiat pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., Înalta Curte reține că acesta nu poate fi primit,

Întrucât hotărârea primei instanțe respectă exigențele dispozițiilor art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., judecătorul fondului a analizat în mod adecvat argumentele invocate și probele administrate, pe care le-a trecut prin filtrul propriei sale aprecieri și a explicat raționamentul care a fundamentat soluția adoptată.

1.2. Referitor la motivul de recurs prevăzut la art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., potrivit cu care casarea hotărârii se poate cere când aceasta a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, se constată, de asemenea, că nu este fondat.

Instanța de control judiciar constată că nu poate primi criticile recurentei care, în esență, sunt centrate pe faptul că, în opinia sa, judecătorul fondului nu a analizat dacă s-a respectat procedura de evaluare a tezei de doctorat și nici a procedurii privind soluționarea contestației din perspectiva Legii nr. 1/2011 și a Ordinului ministrului educației, cercetării, tineretului și sportului nr. 3504/2012.

Prin decizia atacată, intimatul-pârât Centrul Național de Recunoaștere și Echivalare a Diplomelor a respins contestația formulată de reclamantă împotriva hotărârii Comisiei de științe juridice din 21.09.2015, prin care a fost respinsă cererea privind echivalarea diplomei seria x nr. x/11.05.2015 eliberată de Consiliul Național pentru Acreditare și Atestare din Republica Moldova (C.N.R.E.D), cu tema "Dobândirea și redobândirea cetățeniei. Teoria și practica statelor cu sisteme de drept romano-germanice (continentale)", reținându-se că nu au fost tratate la nivel de teză toate sistemele romano-germanice.

Contrar susținerilor recurentei, prima instanță a reținut că procedura validării/echivalării diplomei de doctor s-a realizat conform prevederilor legale incidente în cauză.

Potrivit art. 7 din Protocolul de amendare a Acordului dintre Guvernul României și Guvernul Republicii Moldova privind recunoașterea reciprocă a diplomelor, certificatelor și titlurilor științifice, acordate de instituții de învățământ acreditate în România și în Republica Moldova, semnat la Chișinău la 20 iunie 1998, ratificat prin Legea nr. 291/2010, diplomele de doctor obținute în Republica Moldova se recunosc în România numai după îndeplinirea procedurii naționale de atestare aplicabile cetățenilor români.

Prin Ordinul 3894/2012, emis potrivit art. 168 - 169 și 2016 din Legea nr. 1/2011, s-a aprobat metodologia privind recunoașterea diplomelor de doctor și a titlului de doctor în științe sau într-un domeniu profesional obținut la instituții acreditate de învățământ superior sau de cercetare-dezvoltare din străinătate prevăzută în anexă .

În art. 4 din anexa ordinului menționat se prevede că "CNRED recunoaște diploma de doctor și titlul de doctor obținute la o altă instituție acreditată de învățământ superior sau de cercetare-dezvoltare decât cele menționate la art. 2 și 3, într-unul din domeniile de studii universitare de doctorat din România, în baza deciziei Consiliului Național de Atestare a Titlurilor, Diplomelor și Certificatelor Universitare, denumit în continuare CNATDCU, de validare a tezei de doctorat susținute în străinătate."

Totodată, asupra echivalării nu poate decide decât Comisia de științe juridice din cadrul C.N.R.E.D., această entitate fiind în măsură să stabilească dacă se poate echivala diploma de doctor în baza tezei susținute în Republica Moldova, iar contestația părții nu a vizat încălcarea dispozițiilor legale referitoare la procedura de echivalare, ci însăși soluția privind echivalarea.

Așa fiind, prima instanță a reținut în mod corect că decizia de soluționare a contestației a fost adoptată cu respectarea prevederilor art. 3 din Ordinul nr. 5644/2012, iar analiza în contencios administrativ vizează legalitatea unui act administrativ, nu și oportunitatea lui, în cauză decizia dedusă judecății fiind contestată din perspectiva oportunității și nu a legalității.

Or, comisiile în cauză stabilesc dacă lucrarea respectivă îndeplinește condițiile prevăzute art. 168-169 din Legea nr. 1/2011, astfel cum prevede și art. 3 lit. b) din Ordinul nr. 5644/2012.

În consecință, reținând că actul atacat este legal, judecătorul fondului a apreciat că o eventuală recunoaștere și echivalare a diplomei și recunoașterea titlului de doctor, de asemenea, nu intră în discuție.

Prin urmare, toate criticile formulate sunt nefondate, soluția pronunțată de prima instanță reflectă interpretarea și aplicarea corectă a prevederilor legale incidente cauzei.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat, nefiind identificate motive de reformare a sentinței în limitele art. 488 alin. (1) pct. 6 sau 8 din același cod.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamanta A. împotriva Sentinței nr. 60 din 20 martie 2017 a Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 20 iunie 2019.

GGC - CL