Decizia nr. 3719/2022 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs împotriva sentinței nr. 832/2021 a Curții de Apel București

Circumstanțele cauzei. Cererea de chemare în judecată. Prin acțiunea înregistrată la data de 22.02.2021, pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate, a solicitat anularea în parte a Raportului de evaluare nr. x/01.02.2021, emis de pârâtă, numai în ceea ce privește identificarea elementelor de incompatibilitate, respectiv "că aceasta a încălcat dispozițiile art. 94 alin. (1) și alin. (2) lit. a), art. 22 din Legea 161/2003... constând în aceea că (potrivit informațiilor transmise de la locul de muncă) în perioada 01.02.2018 - 01.05.2018 a exercitat funcția publică de execuție de inspector social în cadrul Compartimentului Control Intern și Managementul Calității concomitent cu funcția de coordonator activități în echipa de implementare a proiectului INTESPO - Înregistrarea Tinerilor în Evidențele Serviciului Public de Ocupare, fără a face excepție de la art. 94 alin. (2) 2 din actul normativ sus menționat", precum și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Hotărârea primei instanțe. Prin sentința civilă nr. 832 din data de 27 mai 2021, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea privind pe reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate, ca neîntemeiată.

Cererea de recurs. Împotriva sentinței civile nr. 832 din data de 27 mai 2021, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a declarat recurs reclamanta A., invocând dispozițiile art. 20 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, raportat la art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. și solicitând casarea sentinței și reținerea cauzei, rejudecarea în fond și, ca urmare, admiterea acțiunii așa cum a fost formulată. Recurenta-reclamantă a susținut în esență că, soluția instanței de fond este dată cu aplicarea greșită a normelor de drept material, arătând că prin Decizia 280/01.02.2018 a Directorului General al Agenției Naționale pentru Plăți și Inspecție Socială, a fost desemnată "coordonator activități în echipa de implementare a proiectului INTESPO - Înregistrarea Tinerilor în Evidențele Serviciului Public de Ocupare", proiect finanțat prin Contractul de finanțare POCU x gestionat în calitate de autoritate de management de Ministerul Fondurilor Europene, prin aceeași decizie dispunându-se că "Fișa postului aferentă funcției publice se va completa cu prevederile prezentei decizii și a actelor normative în vigoare". Din interpretarea gramaticală a pct. 8 lit. z) din fișa postului rezultă că nu a avut atribuții de control în echipa de implementare din cadrul ANPIS a proiectului INTESPO. Totodată, prevederile speciale ale lit. z) a art. 8 din fișa postului - care stabilesc în mod exclusiv atribuții de coordonare în cadrul proiectului - derogă de la celelalte prevederi generale ale art. 8 din aceeași fișă - care stabilesc atribuții de control. Ca urmare, a avut doar atribuții de coordonare în cadrul proiectului, atribuțiile de control privind alte aspecte. Mai mult, din interpretarea gramaticală a pct. 8 lit. b)-e) din aceeași fișă a postului, reiese că recurenta "controlează activitatea agențiilor județene pentru plăți și inspecție socială și a municipiului București, nu și activitatea Agenției Naționale Pentru Plăți și Inspecție Socială (ANPIS). Așadar, nu are atribuții de control a activității ANPIS, cum în mod greșit a reținut instanța de fond. În consecință, din interpretarea sistematică a pct. 8 din fișa postului, rezultă că toate atribuțiile sale se circumscriu controlului efectuat numai la nivelul agențiilor județene și a Municipiului București. Aceeași concluzie rezultă și din interpretarea art. 16 din Ordinul Ministrului Muncii și Justiției Sociale nr. 1548/2017 privind aprobarea Regulamentului de Organizare și Funcționare al aparatului central al Agenției Naționale Pentru Plăți și Inspecție Socială, în vigoare în perioada vizată de Raportul ANI, respectiv 01.02.2018 - 01.05.2018. Deci, nu are atribuții "asupra tuturor activităților desfășurate în cadrul autorității sau instituției publice, deci inclusiv asupra activității derulate în cadrul proiectului coordonat de reclamantă", așa cum greșit a reținut instanța de fond. Mai susține recurenta-reclamantă că, față de ce s-a reținut în Raportul de evaluare nr. x/01.02.2021 emis de ANI, în cazul său sunt aplicabile dispozițiile art. 94 alin. (2) 2 din Legea 161/2003, potrivit cărora, "nu se află în situație de incompatibilitate, în sensul prevederilor alin. (2), funcționarul public care este desemnat prin act administrativ pentru a face parte din echipa de proiect finanțat din fonduri comunitare nerambursabile postaderare, precum și din împrumuturi externe contractate sau garantate de stat rambursabile sau nerambursabile, cu excepția funcționarilor publici care exercită atribuții ca auditor sau atribuții de control asupra activității derulate în cadrul acesteia și a funcționarilor publici care fac parte din echipa de proiect, dar pentru care activitatea desfășurată în cadrul respectivei echipe generează o situație de conflict de interese cu funcția publică pe care o ocupă". Astfel, susține recurenta, în calitate de funcționar public a fost desemnată prin act administrativ "coordonator în echipa de implementare a proiectului INTESPO - Înregistrarea Tinerilor în Evidențele Serviciului Public de Ocupare", proiect finanțat prin Contractul de finanțare POCUx gestionat în calitate de autoritate de management de Ministerul Fondurilor Europene și subsemnata nu a exercitat atribuții de auditor sau atribuții de control asupra activității derulate în cadrul echipei de implementare a proiectului, ci "este coordonator activități în echipa de implementare din cadrul ANPIS, a proiectului 1, după cum rezultă din Fișa postului nr. x Ca urmare a celor mai sus arătate, rezultă că nu s-a aflat în situație de incompatibilitate. Aspectele mai sus arătate rezultă și din: Raportul de activitate din luna martie 2018 și adresa nr. x/15.02.2021, eliberată de ANPIS, din care reiese că recurenta nu a avut "atribuții de control asupra proiectelor cu fonduri europene aflate în derulare în cadrul ANPIS/agențiilor teritoriale"; adresa nr. x/23.09.2021, eliberată de ANPIS; Procedura operațională privind activitatea de control intern din 27.04.2017; Planul de control pe anul 2018 al Serviciului Managementul Calității, Monitorizare și Control Intern din 20.12.2017; Extras din Raportul de activitate ANPIS pentru anul 2018, în care se menționează că au fost efectuate controale numai la agențiile județene.

Apărările formulate în cauză. Intimata-pârâtă a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat și menținerea sentinței ca fiind legală și temeinică, arătând că în mod corect prima instanță a interpretat și aplicat prevederile legii, observând caracterul legal și temeinic al Raportului de evaluare nr. x/05.11.2020. În recursul formulat recurenta reia aceleași argumente invocate și în fața instanței de fond, potrivit cărora în speță ar fi incidentă situația de excepție reglementată de prev. art. 94 alin. (2^2), teza I din Legea nr. 161/2003, pentru că nu ar fi exercitat atribuții de auditor sau de control asupra activității derulate în cadrul echipei de implementare a proiectului ci doar activități de coordonare a respectivei activități. După cum a reținut și Curtea de apel, recurenta se află în eroare, întrucât din analiza probatoriului administrat, rezultă că în perioada de referință (01.02.2018 - 01.05.2018), a exercitat, în conformitate cu dispozițiile legale incidente și în limitele domeniului de competență, atribuții care presupuneau acțiuni de control asupra tuturor activităților desfășurate în cadrul autorității sau instituției publice, deci inclusiv asupra activității derulate în cadrul proiectului pe care l-a coordonat. Astfel, din analiza dispozițiilor art. 15 alin. (2) lit. a) din Regulamentul de organizare și funcționare al ANPIS ("elaborează Planul anual de control intern al ANPIS și-l supune aprobării conducerii"), Curtea a reținut că ele prevăd, în coroborare și cu disp. lit. p) din același alineat ("îndeplinește și alte sarcini și atribuții dispuse de Directorul General al ANPIS), inclusiv atribuția de a participa la acțiunile de control cuprinse în Planul de control intern al ANPIS, care vizează, în conformitate cu dispozițiile legale incidente și în limitele domeniului de competență, toate activitățile desfășurate în cadrul autorității sau instituției publice, deci inclusiv activitățile derulate în cadrul proiectului coordonat de A.. Aceste dispoziții legale se regăsesc și în fișa postului reclamantei, la lit. a) (care, evident, trebuie coroborată cu prevederea din fișa postului care stabilește subordonarea față de șeful serviciului, care, la rândul său, se subordonează Directorul General al ANPIS). Mai mult decât atât, art. 94 alin. (2^2) din Legea nr. 161/2003 (forma în vigoare în perioada de referință) nu se referă doar la: controlul reglementat de O.U.G. nr. 66/2011 în favoarea autorităților de management, Autorității de Audit etc., ci are în vedere orice tip de control, inclusiv cel intern, efectuat de instituția care implementează proiectul cu fonduri europene în vederea asigurării realizării proiectului la standardele de calitate asumate. În consecință, actele, normative menționate în adresa nr. x/15.02.2021 emisă de ANPIS, de care recurenta se prevalează, nu reglementează maniera de implementare a proiectelor cu fonduri europene, nefiind relevante sub aspectul examinat în mod corect Curtea de Apel, care a reținut faptul că, în lipsa unor norme speciale derogatorii, activitatea de implementare a proiectelor cu fonduri europene asumate de o instituție sau o autoritate publica (prin întocmirea proiectelor și semnarea contractelor de finanțare) devine o activitate proprie a acesteia și realizarea ei în condițiile și standardele de calitate asumate se asigură prin mecanismele interne obișnuite, inclusiv prin activitatea de control efectuată de Compartimentul Control Intern și Managementul Calității sau, după caz, de Compartimentul Audit Public Intern. Irelevante sunt si aspectele ce rezultă din raportul de activitate pe luna martie 2018, întrucât se referă doar la activitatea recurentei în cadrul proiectului INTESPO, care a cumulat 40 ore, în timp ce relevanță ar fi putut prezenta numai activitatea desfășurată la Compartimentul Control Intern și Managementul Calității, precum și adresa nr. x/28.11.2018, care se referă la o situație fundamental diferită de cea din prezenta cauză, respectiv la cazul unui auditor superior de la o agenție județeană, desemnat responsabil regional în cadrul unei echipe de management a ținut proiect la cărei beneficiar este agenția națională, ipoteză în care, dat fiind modul de acțiune a principiului subordonării ierarhice dintre cele două entități publice, este evident că nu se exercită atribuții ca auditor asupra activității derulate în cadrul proiectului în favoarea autorității centrale.

Procedura de soluționare a recursului. În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013. În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin rezoluția din data de 10 ianuarie 2022, s-a fixat termen de judecată pentru soluționarea cererii de recurs la data de 22 iunie 2022, în ședință publică, cu citarea părților.

Soluția instanței de recurs. Examinând sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte va admite recursul, pentru următoarele considerente: 6.1. Situația de fapt Reclamanta A. s-a adresat instanței de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 22.02.2021, solicitând efectuarea unui control de legalitate asupra Raportului de evaluare nr. x/01.02.2021, emis de pârâta, Agenția Națională de Integritate, considerându-se vătămată, doar în ceea ce privește identificarea elementelor de incompatibilitate, respectiv "că aceasta a încălcat dispozițiile prevederilor art. 94 alin. (1) și alin. (2) lit. a), art. 22 din Legea nr. 161/2003, constând în aceea că în perioada 01.02.2018 - 01.05.2018 a exercitat funcția publică de execuție de inspector social în cadrul Compartimentului Control Intern și Managementul Calității concomitent cu funcția de coordonator activități în echipa de implementare a proiectului INTESPO - Înregistrarea Tinerilor în Evidențele Serviciului Public de Ocupare, fără a face excepție de la art. 94 alin. (2) 2 din actul normativ sus menționat". În baza sesizării formulate de o persoană fizică în temeiul art. 12 alin. (1) din Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcțiilor și demnităților publice, pentru modificarea și completarea Legii nr. 144/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Integritate, precum și pentru modificarea și completarea altor acte normative, înregistrată cu nr. x/S/II/26.10.2015, cu privire la faptul că reclamanta A. - funcționar public în cadrul Agenției Naționale pentru Plăți și Inspecție Socială, nu a respectat regimul juridic al incompatibilităților desfășurând activități în comisiile de formare profesională, pârâta Agenția Națională de Integritate a desfășurat procedura de verificare prevăzută de art. 15 și 20 alin. (5) din același act normativ, finalizată cu întocmirea Raportului de evaluare nr. x/01.02.2021, prin care s-a constatat existența unei situații de incompatibilitate, întrucât, în perioada 01.02.2018 - 01.05.2018, a exercitat funcția publică de execuție de inspector social în cadrul Compartimentului Control Intern si Managementul Calității, concomitent cu funcția de coordonator activități în echipa de implementare a proiectului "INTESPO - Înregistrarea Tinerilor în Evidentele Serviciului Public de Ocupare", contrar dispozițiilor art. 94 alin. (1), alin. (2) lit. a) și alin. (2)^2 din Legea nr. 161/2003. Instanța de fond a respins acțiunea formulată de reclamantă, confirmând legalitatea actului administrativ contestat, reținând în esență că, prevederile art. 94 alin. (2^2) teza I din Legea nr. 161/2003 (versiunea în vigoare în perioada de referință), derogă de la principiul consacrat în alin. (1) și alin. (2), permițând funcționarului public (care, prin definiție, deține o funcție publică) să fie desemnat prin act administrativ pentru a face parte din echipa de proiect finanțat din fonduri comunitare nerambursabile postaderare, precum și din împrumuturi externe contractate sau garantate de stat rambursabile sau nerambursabile. Pe de altă parte, teza II a alin. (2^2) derogă de la norma de favoare cuprinsă în teza I, stabilind că nu pot face parte din echipa de proiect funcționarii publici care exercită atribuții ca auditor sau atribuții de control asupra activității derulate în cadrul acesteia, iar teza III a alin. (2^2) derogă de la norma de favoare cuprinsă în teza I, stabilind că nu mai pot face parte din echipa de proiect funcționarii publici pentru care activitatea desfășurată în cadrul respectivei echipe generează o situație de conflict de interese cu funcția publică pe care o ocupă. Prin urmare, concluzionează instanța de fond, teza II a alin. (2^2) este vădit distinctă de teza III a aceluiași alineat, în prima situație fiind atrasă starea de incompatibilitate prin simpla deținere a calității de funcționar public care exercită atribuții ca auditor sau atribuții de control asupra activității derulate în cadrul proiectului, fără a fi condiționată de dovedirea separată a nașterii unei situații de conflict de interese cu funcția publică pe care o ocupă. În schimb, teza III a alin. (2^2) are în vedere funcționari publici deja desemnați în echipa de proiect, deci care nu exercită atribuții ca auditor sau atribuții de control asupra activității derulate în cadrul proiectului, dar pentru care activitatea desfășurată în cadrul respectivei echipe generează o situație de conflict de interese cu funcția publică pe care o ocupă. 6.2. Analiza motivelor de casare Inalta Curte constată fondată critica recurentei-reclamante în sensul că soluția instanței de fond este dată cu interpretarea și aplicarea greșită a normelor de drept material, respectiv a dispozițiilor art. 94 alin. (2) 2 din Legea 161/2003, forma în vigoare în perioada de referință. Astfel, potrivit dispozițiilor art. 94 alin. (1), alin. (2) și alin. (2^2) din Legea nr. 161/2003, "(1) Calitatea de funcționar public este incompatibilă cu exercitarea oricărei alte funcții publice sau calități decât cea în care a fost numit, precum și cu funcțiile de demnitate publică. (2) Funcționarii publici nu pot deține alte funcții și nu pot desfășura alte activități, remunerate sau neremunerate, după cum urmează: a) în cadrul autorităților sau instituțiilor publice; b) în cadrul cabinetului demnitarului, cu excepția cazului în care funcționarul public este suspendat din funcția publică, în condițiile legii, pe durata numirii sale; c) în cadrul regiilor autonome, societăților comerciale ori în alte unități cu scop lucrativ din sectorul public; d) în calitate de membru al unui grup de interes economic.(...) (2^2) Nu se află în situație de incompatibilitate, în sensul prevederilor alin. (2), funcționarul public care este desemnat prin act administrativ pentru a face parte din echipa de proiect finanțat din fonduri comunitare nerambursabile postaderare, precum și din împrumuturi externe contractate sau garantate de stat rambursabile sau nerambursabile, cu excepția funcționarilor publici care exercită atribuții ca auditor sau atribuții de control asupra activității derulate în cadrul acesteia si a funcționarilor publici care fac parte din echipa de proiect, dar pentru care activitatea desfășurată în cadrul respectivei echipe generează o situație de conflict de interese cu funcția publică pe care o ocupă.". În speță, așa cum s-a reținut, reclamanta A., a deținut funcția publică de inspector social începând cu data de 13.01.2012 (data preluării prin transfer, din cadrul Direcției Generale de Inspecție Socială din cadrul Ministerului Muncii, Familiei și Protecției Sociale) și până la finalul perioadei evaluate, respectiv data de 19.10.2020. Începând cu data de 26.02.2013, ocupă funcția publică de inspector social în cadrul Compartimentului Monitorizare si Control Intern, Managementul Calității din cadrul Agenției Naționale pentru Plăți și Inspecție Socială, iar la data de 01.02.2018, prin Decizia directorului general nr. 280/01.02.2018 este numită și coordonator activități în echipa de implementare a proiectului INTESPO - Înregistrarea Tinerilor în Evidențele Serviciului Public de Ocupare. Astfel cum s-a reținut constant în jurisprudența Înaltei Curți, în vederea stabilirii stării de incompatibilitate trebuie să se dovedească existența unei efective similarități între cele două funcții exercitate, cu alte cuvinte, funcționarul public să exercite aceleași atribuții, potrivit Fișei postului sau actelor de reglementare a competențelor sale funcționale și materiale, prevăzute de lege sau alte reglementări infralegale. În speță, reclamanta, care în perioada 01.02.2018 - 01.05.2018, a exercitat funcția publică de execuție de inspector social în cadrul Compartimentului Control Intern si Managementul Calității, a putut fi desemnată prin act administrativ, Decizia nr. 280/01.02.2018 a Directorului General al Agenției Naționale pentru Plăți și Inspecție Socială, în calitate de "coordonator în echipa de implementare a proiectului INTESPO - Înregistrarea Tinerilor în Evidențele Serviciului Public de Ocupare", în temeiul dispoziției de excepție prevăzute art. 94 alin. (2^2) din Legea nr. 161/2003, cu condiția ca aceasta să nu fi exercitat atribuții ca auditor sau atribuții de control asupra activității derulate în cadrul acestuia sau să fi făcut parte din echipa de proiect, dar pentru care activitatea desfășurată în cadrul respectivei echipe să fi generat o situație de conflict de interese cu funcția publică pe care o ocupă. În ceea ce privește ultima situație, se reține faptul că prin actul administrativ contestat nu s-a reținut vrun conflict de interese între activitatea desfășurată în cadrul echipei de proiect și funcția publică pe care o ocupă. De altfel, chiar judecătorul fondului reține că "prin raportul de evaluare atacat nu se are în vedere, în cazul reclamantei, generarea, prin activitatea desfășurată în cadrul echipei de proiect, a unei situații de conflict de interese cu funcția publică pe care o ocupă, (...) astfel că (...) este redundantă apărarea reclamantei în sensul că activitatea desfășurată în cadrul echipei de implementare a proiectului nu a generat o situație de conflict de interese cu funcția publică ocupată (sens în care a arătat că nici pârâta nu a indicat în concret vreo situație de conflict de interese)", fiind înlăturată în consecință. Referitor la condiția să nu fi exercitat atribuții ca auditor sau atribuții de control asupra activității derulate în cadrul acestuia, în speță nu se contestă faptul că funcția publică de execuție de inspector social în cadrul Compartimentului Control Intern si Managementul Calității, este o funcție publică ce presupune atribuții de efectuarea controlului, în conformitate cu dispozițiile legale incidente, în limitele domeniului de competență, chiar dacă din adresa nr. x/20.09.2021 emisă de ANPIS rezultă că în perioada 01.02.2018-01.05.2018 reclamanta nu a participat la niciun control intern, ultimul control la care a participat desfășurându-se în perioada 26.09.2016-27.09.2016. Înalta Curte constată, însă, că nu s-a făcut dovada că reclamanta avea competență de control și în ceea ce privește proiectele finanțate din fonduri europene, cu referire concretă la proiectului INTESPO - Înregistrarea Tinerilor în Evidențele Serviciului Public de Ocupare, aprecierea instanței de fond că, în lipsa unor norme speciale derogatorii, activitatea de implementare a proiectelor cu fonduri europene asumate de o instituție sau o autoritate publică (prin întocmirea proiectelor și semnarea contractelor de finanțare) devine o activitate proprie a acesteia și realizarea ei în condițiile și standardele de calitate asumate se asigură prin mecanismele interne obișnuite, inclusiv prin activitatea de control efectuată de Compartimentul Control Intern și Managementul Calității sau, după caz, de Compartimentul Audit Public Intern, conducând practic la inaplicarea dispoziției derogatorii, prevăzute art. 94 alin. (2^2) din Legea nr. 161/2003. Reclamanta avea posibilitatea să desfășoare activități în cadrul proiectului INTESPO, fără să se afle în stare de incompatibilitate, dacă nu exercita atribuții ca auditor sau atribuții de control asupra activității derulate în cadrul acestuia, prin urmare sunt relevante atribuțiile desfășurate în mod efectiv, care trebuie să fie altele decât auditul și controlul, iar în acest caz, aceste activități în cadrul echipei de proiect să nu fi generat o situație de conflict de interese cu funcția publică pe care o ocupă. Or, ANI, care avea sarcina probei, nu a adus nicio probă că reclamanta în cadrul acestui proiect a desfășurat atribuții ca auditor sau atribuții de control asupra activității derulate în cadrul acestuia, în Fișa postului nr. x de inspector social superior ocupat de reclamantă, menționându-se distinct de celelalte atribuții, la pct. 8 lit. z) că este coordonator în cadrul ANPIS a proiectului INTESPO, din detalierea acestor atribuții nereieșind vreo atribuție care să se circumscrie noțiunilor de audit sau control asupra activității derulate în cadrul proiectului. De altfel, activitatea de control asupra derulării Contractului de finanțare nr. x pentru proeiectul INTESPO nici nu putea fi făcută de reclamantă, ci de către Autoritatea de Management pentru Programul Operațional Capital Uman, ANPIS fiind un partener al beneficiarului AGENȚIA Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă, conform prevederilor O.U.G. nr. 60/2011. Prin urmare, în mod netemeinic s-a apreciat de către instanța de fond că reclamanta nu se încadrează în dispoziția de excepție prevăzută de art. 94 alin. (2) 2 din Legea nr. 161/2003.

Temeiul de drept al soluției pronunțate Față de aceste considerente, văzând dispozițiile art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa în tot sentința recurată și, rejudecând, va admite cererea de chemare în judecată formulate de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate și va anula în parte Raportul de evaluare nr. x/01.02.2021 emis de pârâtă în ceea ce privește elementele de incompatibilitate rezultate din încălcarea prevederilor art. 94 alin. (1) și alin. (2) lit. a), art. 2 2 din Legea nr. 161/2003. De asemenea, în temeiul art. 453 C. proc. civ., va fi obligată intimata-pârâtă la plata sumei de 3400 RON cheltuieli de judecată efectuate în dosarul de fond și în recurs cu aplicarea dispozițiilor art. 451 alin. (2) C. proc. civ., către recurenta-reclamantă, având în vedere complexitatea cauzei și munca depusă de avocat. PENTRU ACESTE MOTIVE,