ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2839/2022

Ședința publică din data de 19 mai 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal depusă la Tribunalul Giurgiu s-a solicitat anularea Raportului de Evaluare nr. x/19.12.2019 emis de Agenția Națională de Integritate, și constatarea inexistenței stării de incompatibilitate.

Prin sentința civilă nr. 977 din 16 octombrie 2020 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, s-a respins acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate, ca nefondată.

Împotriva sentinței civile nr. 977 din 16 octombrie 2020 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta A. a declarat recurs.

În contextul unei succinte prezentări a situației de fapt, recurenta-reclamantă a susținut că instanța a reținut și a dat efecte unui act inexistent, pronunțând o hotărâre care cuprinde motive contradictorii și străine de pricină.

Totodată, în opinia sa, hotărârea este pronunțată cu încălcarea normelor de drept material, prin acordarea de valabilitate a unui act inexistent.

Astfel, au fost încălcate dispozițiile art. 44 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 și art. 98 alin. (2) din Legea nr. 161/2003. Reclamanta, potrivit Statutului B., dar si a principiului dreptului la libera asociere, nu poate fi considerată membru al unei structuri în lipsa manifestării de voință, în lipsa exprimării consimțământului liber, prin depunerea unei candidaturi.

În fine, recurenta-reclamantă a invocat încălcarea dispozițiilor art. 12 din Carta DFUE, protejat de art. 40 din Constituție, art. 11 alin. (1) din CEDO.

Cererea de recurs a fost întemeiată pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.

Intimata-pârâtă Agenția Națională de Integritate a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, apreciind că sentința recurată este motivată corespunzător, fiind temeinică și legală, dată cu aplicarea corectă a normelor de drept material incidente situației de fapt reținute.

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin rezoluția din data de 21 martie 2021, s-a fixat termen de judecată pentru soluționarea cererii de recurs la data de 19 mai 2022, în ședință publică, cu citarea părților.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Examinând sentința recurată prin prisma criticilor invocate prin cererea de recurs, a apărărilor invocate prin întâmpinare și a dispozițiilor legale incidente în materia supusă verificării, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele expuse în continuare.

Prin Raportului de evaluare nr. x/19.12.2019 emis de Agenția Națională de Integritate s-a reținut starea de incompatibilitate a doamnei A. pentru încălcălcarea dispozițiilor art. 98 alin. (2) din Legea nr. 161/2003, din data de 08.10.2013 aceasta fiind funcționar public al Consiliului Județean Giurgiu, exercitând funcția de trezorier în cadrul B. Giurgiu în perioada 31.07.2015-03.01.2017 în baza Deciziei nr. 6/31.07.2015.

In acest context, instanța de contencios administrativ și fiscal a fost învestită cu o cerere prin care reclamanta A. a solicitat anularea Raportului de evaluare nr. x/19.12.2019 emis de pârâta Agenția Națională de Integritate și constatarea inexistenței stării de incompatibilitate.

Prin sentința recurată, acțiunea a fost respinsă, reclamanta formulând critici din perspectiva motivelor de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., pe care Înalta Curte le apreciază ca fiind nefondate.

Astfel, instanța de control judiciar constată că nu sunt incidente în cauză dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Lecturând considerentele sentinței recurate, Înalta Curte constată că acestea îndeplinesc exigențele dispozițiilor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., întrucât, raportat la obiectul cauzei și limitele în care a fost învestită, prima instanță a expus în mod corespunzător argumentele care au condus la formarea convingerii sale, raportându-se la dispozițiile legale aplicabile raportului de drept dedus judecății.

Astfel, judecătorul a explicat soluția pronunțată în dispozitiv, prin argumente de fapt și de drept care demonstrează că acesta a analizat probele dosarului, pe care le-a trecut prin filtrul propriei sale aprecieri și a explicat raționamentul pe baza căruia a ajuns la concluzia respingerii cererii de chemare în judecată.

Nu se poate reține nici teza textului legal antereferit, care privește situațiile în care există contradicție între considerente și dispozitiv, în sensul că dintr-o parte a hotărârii rezultă că acțiunea este întemeiată, iar din altă parte, că nu este întemeiată, astfel că nu se poate ști ce anume a decis instanța; există contradicție între considerente, în sensul că din unele rezultă netemeinicia acțiunii, iar din altele faptul că este întemeiată; motivarea soluției cuprinde considerente ce nu au legătură cu pricina în care a fost pronunțată soluția respectivă, atunci când considerentele reflectă un caracter antagonic, nefiind posibil de urmărit raționamentul care a stat la baza pronunțării soluției, niciuna dintre aceste situații neidentificându-se în cauză.

Înalta Curte constată că sunt nefondate și argumentele circumscrise de recurentă dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., prin care, în esență, a susținut încălcarea dispozițiilor art. 44 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 și art. 98 alin. (2) din Legea nr. 161/2003, invocând acordarea de valabilitate unui act inexistent, raportat la lipsa manifestării sale de voință pentru a deveni membru al structurii politice din speță.

Prin cererea de recurs, recurenta-reclamantă și-a manifestat nemulțumirea față de soluția pronunțată de prima instanță, înțelegând să nege dobândirea statutară a calității de trezorier, necontestând starea de incompatibilitate a funcționarului public care mai deține în paralel o poziție de trezorier într-un partid politic, aspecte care au fost analizate în mod corespunzător de prima instanță care a ajuns la soluția respingerii acțiunii, soluție pe care Înalta Curte o împărtășește.

Astfel, prin invocarea de argumente similare în cuprinsul cererii de recurs nu se încearcă decât o efectuare a unei reaprecieri de către instanța de control judiciar, vizând temeinicia sentinței recurate, neconstituind, așadar, o veritabilă critică de nelegalitate adusă hotărârii atacate.

În aceste condiții, instanța de recurs nu este îndreptățită a reanaliza probatoriul administrat, decât în măsura în care o astfel de analiză se impune prin prisma aplicării greșite de către instanța de fond a unor dispoziții legale, cum ar fi regulile procedurale referitoare la modalitatea de administrare a probatoriilor sau la forța probantă a unor asemenea mijloace administrate, aspecte care nu au fost invocate ca atare de recurenta-reclamantă.

Înalta Curte amintește că prin reglementarea incompatibilităților legiuitorul a urmărit determinarea situațiilor și a cazurilor în care un oficial public ocupă mai multe funcții în același timp, deși un atare cumul este fie interzis expres de lege, fie impune abținerea de la luarea oricărei decizii, în circumstanțele expres arătate.

Astfel, regimul incompatibilităților și al conflictului de interese reprezintă unul dintre cele mai importante mijloace de apărare a intereselor publice, interese care trebuie să stea la baza exercitării oricăror funcții publice sau demnități publice, legiuitorul prezumând o stare de pericol derivată din situația incompatibilității sau de conflictul de interese în care se află persoanele cărora li se aplică aceste reglementari.

Totodată, de esența regimului juridic al incompatibilităților este caracterul preventiv, astfel că susținerea sau dovedirea unor aspecte concrete de parțialitate sau opacitate decizională, ori necinste sau coruptibilitate nu reprezintă un element constitutiv al incompatibilităților.

În acest context, reține instanța de control judiciar că potrivit art. 98 alin. (2) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, "funcționarilor publici le este interzis să fie membri ai organelor de conducere ale partidelor politice și să exprime sau să apere în mod public pozițiile unui partid politic".

Din actele dosarului rezultă că prin Decizia nr. 6/31.07.2015 a B. Filiala Giurgiu a fost numită în funcția de trezorier al filialei doamna C., decizia fiind semnată de organele executive, purtând ștampila filialei B. Giurgiu. La data de 03.01.2017 reclamanta își semnează demisia din funcția de trezorier al B. Giurgiu . Din data de 08.10.2013 reclamanta era funcționar public al Consiliului Județean Giurgiu.

Așa fiind, în perioada 31.07.2015-03.01.2017, pentru reclamantă a existat Decizia nr. 6/31.07.2015 a B. Filiala Giurgiu de numire în funcția de trezorier.

În aceste condiții, în mod corect a constatat judecătorul fondului că Decizia nr. 6/31.07.2015 a B. Filiala Giurgiu este un act juridic ce a născut raporturi juridice între reclamantă și partid. În baza acestor raporturi juridice, reclamanta a și recunoscut prin acțiune că a primit donații și cotizații pentru partid, activitate specifică unui trezorier.

În speța prezentă, actul de numire a unui trezorier, indiferent de natura juridică a acestuia, este valabil până la ieșirea sa din ordinea sa din vigoare, revocare (denunțare unilaterală) sau anulare, fiind clar că prin cererea de demisie din 03.01.2017 a încetat să își mai producă efectele.

Or, reclamanta nu a atacat acest act juridic la o instanță de judecată și a exercitat atribuții specifice poziției de trezorier, astfel că actul are o aparență de validitate, instanța de fond nefiind învestită cu anularea acestei decizii interne.

Având în vedere că Decizia nr. 6/31.07.2015 a B. Filiala Giurgiu avea toate aparențele unui act intern de numire a unui trezorier de partid, iar beneficiarul a exercitat atribuțiile fără a nega calitatea atribuită pe parcursul acelei perioade, sunt lipsite de suport alegațiile recurentei-reclamante expuse în fața instanței de control judiciar prin care invocă faptul că hotărârea este pronunțată cu încălcarea normelor de drept material, prin acordarea de valabilitate a unui act inexistent.

Prin urmare, Înalta Curte constată că sentința recurată este legală, fiind dată cu corecta interpretare și aplicare a normelor de drept incidente circumstanțelor de fapt reținute în cauză, motivele invocate prin cererea de recurs nefiind în măsură să conducă la reformarea acesteia.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge formulat de reclamanta A. împotriva sentinței civile nr. 977 din 16 octombrie 2020 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 19 mai 2022, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.