ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1371/2022

Ședința publică din data de 9 martie 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Procedura în fața primei instanțe

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București la data de 28.03.2019, sub nr. x/2019, reclamanta A. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate, anularea Raportului de evaluare nr. x/28.02.2019 și să se constate că în situația în care ar fi existat o stare de incompatibilitate, răspunderea sa este înlăturată pentru faptele reținute în raportul contestat.

Prin sentința nr. 111 din 19.02.2020, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins actiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate, ca neîntemeiată.

Împotriva sentinței nr. 111 din 19.02.2020 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a declarat recurs reclamanta A., în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 8 C. proc. civ.

Recurenta susține că instanța de fond nu a arătat în considerente raționamentul pentru care a înlăturat motivul de nelegalitate întemeiat pe dispozitiile art. 94 alin. (2)

2

din Legea nr. 161/2003, fiind incidente motivele de casare prevazute de art. 488 alin. (1). pct. 5 și pct. 6 coroborat cu prevederile art. 425 lit. b) C. proc. civ.

Instanta de fond a interpretat si aplicat gresit prevederile art. 94 alin. (1) si 2 din Legea nr. 161/2003 și cele ale art. 96 alin. (3) din Legea nr. 188/1999, întrucât, astfel cum s-a statuat și în jurisprudența Înaltei Curți, în momentul în care funcționarul este suspendat din funcția publică și exercită o activitate în baza unui contract de muncă, nu există situație de incompatibilitate, scopul legii fiind acela de a nu se aduce atingere intereselor publice, prin interesele personale pe care le are respectiva persoană.

În cauză, desemnarea recurentei în echipa de proiect a UNIP s-a realizat la inițiativa Ministerului Muncii și Justiției Sociale, instituția la care deținea funcția publică de consilier, iar măsura suspendării din funcția publică și numirea în funcția contractuală a fost dispusă tot de către același minister, pentru a acoperi nevoia de personal calificat și cu experiență pentru a duce Ia îndeplinire Proiectul "lnițiativa Copiii Strazii", asumat prin acordurile internaționale încheiate de statul român.

Chiar daca instanța de fond susține prin hotărârea atacată că a avut în vedere și jurisprudența I. C. civ..J, "prin care s-a stabilit că pe perioada suspendării raportului de serviciu funcționarul public își păstrează, respectiv deține în continuare funcția publică în care a fost numit prin act administrativ cât și calitatea de functionar public, fiind supus regimului incompatibilităților", această interpretare trebuie raportată Ia fiecare caz în parte și trebuie verificat dacă interesul public protejat prin lege a fost încalcat în fapt de recurentă.

Aprecierea teoretică, în abstract, fără a se verifica dacă s-a adus atingere interesului public protejat prin lege, conduce la îndepărtarea de spiritul și rațiunea legii.

Or, în cauză, recurenta nu a exercitat nicio atribuție în cadrul funcției publice de execuție în perioada în care a avut raportul de serviciu suspendat, nu a obținut venituri necuvenite și a respectat actele administrative emise de instituția publică, acte care au avut aviz de legalitate și care i-au creat încrederea că suspendarea sa din funcția publică și desemnarea în echipa de proiect din UMP sunt perfect legale, fără a o expune în situația de se afla în stare de incompatibilitate.

II. Procedura în fața instanței de recurs

Intimata- pârâtă Agenția Națională de Integritate a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat.

Recurenta- reclamantă a formulat răspuns la întâmpinare la care a atașat, cu tilu de practică judiciară, decizia nr. 2945/10.06.2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr. x/2017.

III. Soluția instanței de recurs

Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de casare invocate, pe baza probelor administrate și a dispozițiilor legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul este fondat, pentru argumentele ce vor fi prezentate în continuare.

Prin raportul de evaluare supus controlului instanței de contencios administrativ potrivit prevederilor art. 22 alin. (1) din Legea nr. 176/2010, Agenția Națională de Integritate a constatat că, în perioada deținerii funcției de consilier din cadrul Ministerului Muncii și Justiției Sociale, reclamanta A. a exercitat, în intervalul 01.09.2010-02.12.2015, simultan și funcția contractuală de specialist financiar la Unitatea de Management a Proiectului din cadrul aceluiași minister, încălcând astfel prevederile art. 94 alin. (1) și (2) din Legea nr. 161/2003, privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, cu modificările și completările ulterioare.

Prima instanță a respins acțiunea reclamantei, apreciind ca fiind temeinic și legal actul administrativ atacat.

Soluția instanței de fond nu este însușită de instanța de control judiciar, întrucât reflectă interpretarea greșită a normelor de drept material, incidente situației de fapt.

Starea de fapt nu a fost contestată, dar prima instanță a considerat că, potrivit dispozițiilor legale, reclamanta nu putea exercita concomitent funcția publică de consilier și functia contractuală de specialist financiar în cadrul aceluiași minister, câtă vreme regimul juridic al incompatibilităților rămâne aplicabil funcționarului public și pentru perioada suspendării raportului, funcția publică fiind deținută în continuare de funcționar chiar dacă raportul de serviciu este suspendat.

Înalta Curte nu împărtășește această abordare, considerând-o a fi formalistă și contrară scopului normei prevăzută de art. 94 alin. (1) și alin. (2) lit. a) din Legea nr. 161/2003.

Conform art. 94 alin. (1) și alin. (2) lit. a) din Legea nr. 161/2003, forma în vigoare în perioada de referință:

"(1) Calitatea de funcționar public este incompatibilă cu orice altă funcție publică decât cea în care a fost numit, precum și cu funcțiile de demnitate publică.

(2) Funcționarii publici nu pot deține alte funcții și nu pot desfășura alte activități, remunerate sau neremunerate, după cum urmează:

a) în cadrul autorităților sau instituțiilor publice ."

Înalta Curte reține că reclamanta A. a deținut, începând cu data de 11.08.2010, funcția publică de consilier în cadrul Direcției Economice - Serviciul Buget a Ministerului Muncii și Protecției Sociale (conform Ordinului nr. 993/11.08.2010 și Ordinului nr. 30/07.01.2016).

Prin Ordinul MMFPS nr. 1245/01.09.2010 s-a dispus modificarea raportului de serviciu al reclamantei prin mutarea definitivă la Serviciul Unitatea de Management a Proiectului; începând cu aceeași dată (01.09.2010) s-a dispus suspendarea raportului de serviciu al reclamantei din cadrul Serviciului Unitatea de Management a Proiectului și încadrarea acesteia cu contract individual de muncă pe durată determinat în funcția de specialist financiar în cadrul Unității de Management a Proiectului, până la finalizarea implementării proiectului "Inițiativa Copii Străzii" și a proiectului privind " Dezvoltarea la nivel local de servicii comunitare de prevenire a separării copilului de familia sa" .

Or, instituția suspendării exercitării funcției publice de execuție de consilier presupune prin însăși natura sa că, din momentul dispunerii sale, recurenta-reclamantă nu a mai îndeplinit atribuțiile specifice acesteia, nefiind astfel îndeplinită condiția simultaneității exercitării funcțiilor publice pentru a se putea reține incidența stării de incompatibilitate prevăzută de art. 94 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 161/2003.

Un argument suplimentar pentru aprecierea inexistenței stării de incompatibilitate este reprezentat de faptul că, în urma emiterii Ordinului MMFPSPV nr. 2808/27.11.2015, prin care s-a dispus, începând cu data de 02.12.2015, încetarea contractului individual de muncă la Unitatea de Management a Proiectului, a fost emis Ordinul MMFPSPV nr. 2815/27.11.2015, prin care s-a dispus reluarea de către reclamantă a activității pe funcția publică de execuție de consilier.

Este evident că în situația în care recurenta-reclamantă ar fi exercitat funcția publică de execuție și pe perioada exercitării funcției contractuale de specialist financiar, nu ar fi fost necesară emiterea unui nou act administrativ prin care să se dispună reluarea funcției publice de execuție.

Astfel, finalitatea urmărită de legiuitor prin adoptarea Legii nr. 161/2003 constă în asigurarea integrității în exercitarea demnităților și funcțiilor publice, precum și în prevenirea corupției.

Prin urmare, obiectul care circumscrie sfera de incidență a incompatibilităților vizate de Legea nr. 161/2003 îl constituie protejarea integrității persoanei ce ocupă o funcție sau demnitate publică de eventualele ingerințe determinate de interese personale ce decurg din desfășurarea în paralel a unor activități conexe.

În egală măsură, în accepțiunea legiuitorului, protejarea integrității se corelează în mod necesar cu evitarea faptelor de corupție ce ar putea fi săvârșite ca urmare a îmbinării exercitării funcției publice cu desfășurarea unor activități economice.

Înalta Curte apreciază că asigurarea acestei integrități și prevenirea faptelor de corupție se realizează doar în situația în care există premise reale de natură a amenința în mod efectiv valorile sociale apărate, respectiv atunci când există o suprapunere a exercitării efective a unui contract individual de muncă în timpul unei funcții publice, situație în care există posibilitatea generării unor interese personale conflictuale cu exercitarea unei funcții sau demnități publice.

Doar o atare interpretare dă sens reglementărilor legale privind regimul incompatibilităților și este de natură a justifica limitarea exercitării unor drepturi, nefiind relevantă deținerea unei funcții ci și exercitarea ei pentru întrunirea elementelor constitutive ale stării de incompatibilitate prevăzută de art. 94 alin. (1) și alin. (2) lit. a) din Legea nr. 161/2003.

Or, situația de fapt probată în cauză atestă că recurenta-reclamantă nu a exercitat, în împrejurările expuse, și nici nu putea să exercite efectiv și simultan cele două funcții.

În concluzie, raportul de evaluare nr. x/28.02.2019 întocmit de Agenția Națională de Integritate, care consacră o stare de drept contrară este nelegal, iar hotărârea instanței de fond care-l validează este dată cu interpretarea și aplicarea greșită a normelor de drept material, fapt ce reclamă incidența motivului de casare prevăzut de art. 488.pct. 8 C. proc. civ.

Nu vor mai fi analizate, în aceste condiții, motivele de recurs referitoare la neanalizarea motivului de nelegalitate ce vizează situați de excepție prevăzută de art. 94 alin. (2)

2

din Legea nr. 161/2003, fiind subsidiară problemei exercitării efective a funcției publice.

IV. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

În baza dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborate cu art. 496 alin. (1) raportat la art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul formulat de reclamanta A., va casa sentința atacată și, în rejudecare, va admite acțiunea reclamantei și va anula raportul de evaluare nr. x/28.02.2019 emis de Agenția Națională de Integritate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de reclamanta A. împotriva sentinței nr. 111 din 19 februarie 2020 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată.

Admite acțiunea formulată de reclamanta A..

Anulează raportul de evaluare nr. x/28.02.2019 emis de Agenția Națională de Integritate.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 9 martie 2022.