ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2401/2022

Ședința publică din data de 3 mai 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate, a solicitat anularea Raportului de evaluare nr. x/24.05.2018.

Prin Raportului de evaluare nr. x din data de 24.05.2018 s-a constatat încălcarea de către reclamant a regimului incompatibilităților, respectiv a dispozițiilor art. 94 alin. (2), lit. a), coroborate cu art. 96 alin. (1) din Legea nr. 161/2003, reținându-se că în perioada exercitării funcției publice a desfășurat activități remunerate, care contravin normelor legale mai sus enunțate.

Prin sentința civilă nr. 381 din 4 iunie 2021 a Curții de Apel București – secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal s-a respins acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate.

Împotriva sentinței menționate la pct. 2 a formulat recurs reclamantul invocând motive de nelegalitate circumscrise cazurilor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 din C. proc. civ.

A susținut recurentul că prima instanță a achiesat total la apărările formulate de către pârâtă, potrivit căreia s-a constatat încălcarea regimului incompatibilităților, respectiv a dispozițiilor art. 96, alin. (1), teza II din Legea nr. 161/2003, sub motivarea că în perioada exercitării funcției publice a desfășurat activități remunerate, care contravin normelor legale mai sus enunțate.

Reclamantul a precizat că nu s-a aflat în stare de incompatibilitate, întrucât, în perioada de referință, respectiv începând cu ianuarie 2012, veniturile a căror realizare i se impută nu au fost obținute de persoana care deține funcția publică, ci de o altă entitate juridică identificată fiscal cu CIF z.

Art. 94 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 161/2003, în forma modificată, a intrat în vigoare la 12.11.2009, dată de la care consilierii juridici, experții, asistenții sociali, etc, care au calitatea de funcționari publici pot desfășura activități cu caracter lucrativ în cadrul formelor independente de exercitare a profesiei, precum si în cadrul altor entități.

În ceea ce privește prevederile art. 96 alin. (1) din Legea nr. 161/2003, teza a doua, s-a arătat că nu există o definiție a noțiunii de legătură directă sau indirectă, iar activitatea prestată în cadrul profesiei, nu a avut nici o legătură cu cea exercitată ca funcționar public.

În plus, textul de lege incriminator, prevede expres că "funcționarii publici pot exercita funcții în alte domenii de activitate, care nu sunt în legătură directă sau indirectă cu atribuțiile exercitate ca funcționar public", iar reclamantul nu a exercitat nici o funcție, așa cum este aceasta definită, activitatea sa fiind activitate independentă de profesie, în timp ce textul de lege se referă exclusiv la funcții.

Recurentul reclamant a invocat și dispozițiile Legii nr. 54/20.03.2019 pentru completarea Legii nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcțiilor și demnităților publice, pentru modificarea și completarea Legii nr. 144/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Integritate, precum și pentru modificarea și completarea altor acte normative.

Intimata-pârâtă Agenția Națională de Integritate a depus întâmpinare prin care a invocat excepția nulității recursului, excepție respinsă în ședință publică.

În subsidiar, s-a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

S-a arătat că recurentul – reclamant a încălcat regimul incompatibilităților, desfășurând activități remunerate, în baza unor contracte de asistenta juridică cu alte instituții publice.

În ceea ce privește excepția prevăzută de art. 96 alin. (1) din Legea nr. 161/2003, s-a arătat că aceasta are în vedere doar activități în sectorul privat și care nu au legătură directă sau indirectă cu atribuțiile exercitate de funcționarul public potrivit fișei postului.

Referitor la dispozițiile art. 25 din Legea nr. 176/2010, cu privire la prescripția răspunderii, s-a arătat că acestea vizează o etapă ulterioară rămânerii definitive a raportului de evaluare, nefiind incidente în speță, în care nu este stabilită vreo răspundere administrativă a reclamantului.

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamanta este nefondat, pentru următoarele considerente:

Cu titlu preliminar, în ceea ce privește invocarea dispozițiilor Legii nr. 54/2019, Înalta Curte constată că aceasta s-a realizat direct în calea de atac a recursului și nu a făcut obiectul analizei primei instanțe, motiv pentru care acest nou motiv de nelegalitate al raportului de evaluare nu va fi avut în vedere la soluționarea prezentului recurs.

În plus, Înalta Curte constată că recurentul – reclamant nu formulează o critică concretă privind prescripția răspunderii administrative în condițiile depășirii termenului general de prescripție de 3 ani de la data săvârșirii faptelor, ci se limitează la a reda o dispoziție legală, împrejurare ca nu poate fi încadrată ca o critică de nelegalitate a sentinței.

Argumente de fapt și de drept relevante

Prin Raportului de evaluare nr. x din data de 24.05.2018 s-a constatat încălcarea de către reclamant a regimului incompatibilităților, respectiv a dispozițiilor art. 94, alin. (2), lit. a), coroborate cu art. 96 alin. (1), din Legea nr. 161/2003.

S-a reținut că reclamantul A., consilier juridic în cadrul Aparatului de specialitate al Primarului comunei Fundu Moldovei, județul Suceava, a desfășurat activități remunerate, în baza Contractelor de asistență juridică nr. 4806/30.12.2011, nr. 09/03.01.2012 și nr. 2375/24.04.2012, încheiate cu instituțiile publice (Primăria comunei Cîrlibaba, Primăria comunei Breaza și Primăria comunei Dorna Candrenilor), în urma cărora a încasat venituri, încălcând astfel dispozițiile art. 94 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 161/2003.

Înalta Curte constată că primul motiv de recurs invocat, și anume art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. (când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei), nu este fondat.

În speță, sentința de fond recurată îndeplinește cerințele impuse de art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., întrucât instanța de fond a expus în mod corespunzător argumentele care au condus la formarea convingerii sale, raportându-se la dispozițiile legale aplicabile raportului de drept dedus judecății.

Considerentele instanței de fond sunt coerente și logice, apte de a susține dispozitivul, iar împrejurarea că instanța nu a valorizat argumentele reclamantului, este consecința logică a soluției pronunțate, fiind de subliniat în acest context că, întotdeauna, considerentele instanței vor fi în opoziție cu argumentele unei părți, atunci când, urmare hotărârii pronunțate, partea va fi căzută în pretenții.

Totodată, împrejurarea că în urma analizei probelor administrate în cauză, instanța și-a format convingerea în sensul temeiniciei susținerilor pârâtei, nu echivalează cu o nemotivare a hotărârii,

Din perspectiva motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., recurentul – reclamant a criticat soluția primei instanțe raportat la greșita aplicare a normelor de drept material, referitoare la regimul incompatibilităților funcționarilor publici, arătând că de la data modificării Legii nr. 161/2003 prin Legea nr. 330/2009, consilierii juridici, experții, asistenții sociali, etc, care au calitatea de funcționari publici pot desfășura activități cu caracter lucrativ în cadrul formelor independente de exercitare a profesiei, precum si în cadrul altor entități.

În acord cu soluția primei instanțe, Înalta Curte reține că potrivit dispozițiilor art. 96 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea aparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, cu modificările și completările ulterioare, "Funcționarii publici parlamentari și funcționarii publici cu statut special pot exercita funcții sau activități în domeniul didactic, al cercetării științifice, al creației literar-artistice. Funcționarii publici, funcționarii publici parlamentari și funcționarii publici cu statut special pot exercita funcții în alte domenii de activitate din sectorul privat, care nu sunt în legătură directă sau indirectă cu atribuțiile exercitate ca funcționar public, funcționar public parlamentar sau funcționar public cu statut special, potrivit fișei postului".

În analiza noțiunii de legătură directă sau indirectă, se constată că instanța fondului a realizat o corectă aplicare a textului de lege, efectuând o verificare detaliată a atribuțiilor reclamantului derivate din calitatea de consilier juridic la Primăria comunei Fundul Moldovei, atribuții prevăzute în fișa postului, cu serviciile de asistență juridică prestate în cadrul formei juridice A. Consilier Juridic.

Critica reiterată în recurs potrivit căreia textul de lege s-ar referi exclusiv la exercitarea unei funcții, este neîntemeiată, din interpretarea per a contrario a dispozițiilor art. 96 din Legea nr. 161/2003 rezultând faptul funcționarii publici nu pot exercita alte funcții sau activități, cu excepția celor din domeniul didactic, al cercetării științifice, al creației literar-artistice, precum și cu excepția celor în domeniul privat, care însă nu sunt în legătură directă sau indirectă cu atribuțiile exercitate ca funcționar public.

Instituirea incompatibilității reglementate de dispozițiile de lege criticate are ca finalitate garantarea exercitării cu imparțialitate a funcțiilor publice și se circumscrie scopului Legii nr. 161/2003, și anume, constituie o măsură pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, precum și pentru prevenirea și sancționarea corupției.

Împrejurarea că prin Legea nr. 330/2009 au fost modificate prevederile art. 94 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 161/2003, nu susțin interpretarea recurentului – reclamant, întrucât, pe de o parte, aceste dispoziții nu au fost avute în vedere în cadrul raportului de evaluare, iar, pe de altă parte, acestea trebuie coroborate cu dispozițiile art. 96 alin. (1) din Lege, întrucât, incompatibilitatea nu a vizat modalitatea de exercitare a profesiei de consilier juridic, ci desfășurarea de activități în domeniul privat cu legătură directă cu funcția publică deținută.

Pentru considerentele expuse, nefiind identificate motive de casare a sentinței prin prisma dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 sau 8 din C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva sentinței civile nr. 381 din 4 iunie 2021 a Curții de Apel București – secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 3 mai 2022.