ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1423/2023

Obiectul acțiunii deduse judecății Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București la data de 05.05.2021, reclamantul A. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate anularea Raportului de evaluare nr. x, suspendarea executării acestuia în condițiile prevăzute de art. 14 și art. 15 din Legea nr. 554/2004, până la soluționarea definitivă a cauzei și obligarea pârâtei la retragerea de pe website-ul propriu a oricăror informații publice referitoare la presupusa stare de incompatibilitate.

Hotărârea primei instanțe Prin sentința civilă nr. 1224 din 16 septembrie 2021 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal s-a admis exceptia tardivitatii cererii, invocata de pârâtă prin întâmpinare. S-a respins cererea formulată de către reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate, ca tardiva.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva sentinței menționate la pct. 2 a formulat recurs reclamantul în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 din C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond. În susținerea recursului s-a arătat că, în mod greșit, prima instanță a reținut că reclamantul ar fi primit raportul contestat pe data de 22.02.2021 și că a depus acțiunea pe data de 29.04.2021, cu depășirea termenul de 15 zile prevăzut de lege pentru contestarea raportului. S-a arătat că pârâta a efectuat o serie de comunicări către reclamant anterior datei de 22.02.2021, efectuând și comunicarea raportului pe data de 22.02.2021 fără însă ca acesta să primească vreuna din aceste comunicări. Acestea au fost efectuate prin intermediul poștei romane, iar recurentul-reclamant nu a intrat în posesia lor, după cum reiese din dovezile depuse chiar de pârâtă la dosar, fiind restituite pârâtei. La momentul luării la cunoștință de comunicatul din 18.02.2021, afișat pe site-ul pârâtei, referitor la presupusa stare de incompatibilitate, s-a adresat unui avocat, iar pe data de 04.03.2021 a comunicat paratei un punct de vedere, înregistrat sub nr. x, solicitând a se constata că nu s-a aflat în stare de incompatibilitate, urmând să revină asupra oricăror masuri dispuse, precum și să i se comunice raportul. Ulterior, pârâta, acceptând că a existat o eroare în comunicarea actelor, i-a comunicat la sediul reprezentantului ales Raportul de evaluare pe data de 13.04.2021, contestația fiind depusă în termenul legal de 15 zile, respectiv pe data de 29.04.2021. În concluzie, s-a arătat că este nelegala soluția adoptată de instanța de fond de admitere a excepției tardivității contestației depuse împotriva Raportului de evaluare nr. x/18.02.2021, comunicat pe data de 13.04.2021, solicitându-se în temeiul art. 488 pct. 8 din C. proc. civ. si art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, admiterea recursului, casarea în tot a sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare către instanța de fond.

Apărările formulate în cauză Intimata-pârâtă Agenția Națională de Integritate a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat. Cu privire la motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., s-a solicitat să se constate că acesta nu a fost motivat. În ceea ce privește motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., s-a arătat că hotărârea primei instanțe este rezultatul unei corecte aplicări a normelor legale, recurentului - reclamant fiindu-i comunicat raportul de evaluare la adresa de domiciliu cu scrisoare recomandată, iar contestația formulată a fost depusă cu încălcarea termenului prevăzut de 22 alin. (1) din Legea nr. 176/2010.

Soluția instanței de recurs Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamant este nefondat, pentru următoarele considerente: Argumente de fapt și de drept relevante Conform art. 21 alin. (4) si art. 22 alin. (1) din Legea nr. 176/2010, raportul de evaluare se comunică în termen de 5 zile de la finalizare persoanei care a făcut obiectul activității de evaluare și, după caz, organelor de urmărire penală și celor disciplinare. Persoana care face obiectul evaluării poate contesta raportul de evaluare a conflictului de interese sau a incompatibilității în termen de 15 zile de la primirea acestuia, la instanța de contencios administrativ. Raportul de evaluare nr. x/18.02.2021 întocmit de Inspecția de Integritate din cadrul Agentiei Nationale de Integritate a fost comunicat reclamantului prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire la data de 22.02.2021 . Pe plicul poștal a fost menționat în mod corect domiciliul legal al reclamantului din str. x Sector 2 București, identic cu cel precizat de reclamant în cererea de chemare în judecată. Reclamantul a fost avizat sa-si ridice corespondenta la 25.02.2021, însă acesta nu s-a prezentat la oficiul poștal până la expirarea termenului de păstrare a acesteia, motiv pentru care plicul a fost returnat autorității publice pârâte la datata de 05.03.2021, astfel cum reiese din mentiunile făcute pe plic de către funcționarii de la oficiul poștal . Curtea de apel, în soluționarea excepției tardivității contestației invocate de pârâtă, a constatat că cererea de chemare în judecata a fost depusă de reclamant la oficiul poștal la data de 29.04.2021, cu depășirea termenului legal imperativ de 15 zile libere prevăzut de art. 22 alin. (1) din Legea nr. 176/2010, care a început sa curgă la data de 22.02.2021 și s-a împlinit la data de 10.03.2021. Prin motivele de recurs, întemeiate pe cazurile de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 din C. proc. civ., recurentul - reclamant a invocat, în esență, reținerea de către prima instanță a unei stări de fapt eronate, prin modul în care a aplicat dispozițiile legale incidente, în sensul că termenul de 15 zile trebuia să fie calculat de la momentul primirii efective a raportului de evaluare, în urma recomunicării ca urmare a solicitării făcute prin reprezentantul legal și nu de la data comunicării prin scrisoare recomandată, întrucât corespondența pârâtei nu i-a parvenit. Cu privire la motivul prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., invocat în mod formal de recurentul - reclamant, Înalta Curte apreciază că sentința atacată îndeplinește exigențele dispozițiilor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., instanța explicând în mod convingător soluția pronunțată în dispozitiv, răspunzând apărărilor formulate de părți. Astfel, nu se poate reține incidența acestui motiv de nelegalitate. În ceea ce privește critica privind încălcarea normelor de drept material, Înalta Curte reține că dispozițiile art. 22 alin. (1) din Legea nr. 176/2010 instituie dreptul persoanei care face obiectul evaluării în fața Agenția Națională de Integritate "de a contesta raportul de evaluare a conflictului de interese sau a incompatibilității în termen de 15 zile de la primirea acestuia, la instanța de contencios administrativ". Înalta Curte urmează să respingă criticile formulate prin cererea de recurs având în vedere că din înscrisul aflat la fila x de la dosarul de fond, reprezentând confirmarea de primire prin poștă, rezultă că Raportul de evaluare nr. x/18.02.2021 întocmit de Inspecția de Integritate din cadrul Agentiei Nationale de Integritate a fost comunicat reclamantului, prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire la data de 22.02.2021 la adresa de domiciliu. Potrivit dispozițiilor art. 185 alin. (1) din C. proc. civ., nerespectarea termenului în care trebuie exercitat un drept procesual atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate. Această sancțiune se aplică și în cazul nerespectării termenului de formulare a contestației împotriva raportului de evaluare, dat fiind că este vorba despre exercitarea unui drept procesual, fiind un termen imperativ și absolut. În ceea ce privește procedura de comunicare prin scrisoare recomandată, amintește Înalta Curte considerentele deciziei nr. 271 din 22 aprilie 2021 pronunțate de Curtea Constituțională referitoare la excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 163 alin. (3), (6) și (8) din C. proc. civ., potrivit cărora: "În toate cazurile de refuz de primire sau de lipsă a destinatarului/altor persoane care pot primi corespondența, legiuitorul a reglementat posibilitatea afișării unei înștiințări a părții despre posibilitatea de a-și ridica personal citația, sub sancțiunea operării prezumției relative de comunicare, dacă destinatarul nu și-a ridicat actul de la instanța emitentă sau de la primărie, în termenul prescris de lege". În această situație, afișarea "are în vedere o situație cu caracter de excepție și urmărește să prevină și să limiteze eventualele abuzuri în exercitarea drepturilor procesuale, de natură să determine tergiversarea soluționării cauzei, pe calea menținerii cu rea-credință a unei permanente lipse de procedură" (Decizia nr. 108 din 2 aprilie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 367 din 31 mai 2002). De asemenea, în acest caz, afișarea "contribuie la protejarea dreptului persoanei la respectarea vieții private, de vreme ce documentul afișat nu-l mai reprezintă însăși citația, ci o înștiințare care cuprinde elemente suficiente de identificare a destinatarului, a celui care a făcut înștiințarea, a dosarului la care se referă actul procedural, a locului de unde și a datei până la care poate fi ridicată citația, precum și mențiunea referitoare la consecințele procedurale ale neprezentării pentru comunicare" (a se vedea Decizia nr. 795 din 17 noiembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 44 din 20 ianuarie 2016). Or, procedura de comunicare s-a efectuat la domiciliul reclamantului (indicat și în declarația de recurs), prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, iar împrejurarea că recurentul - reclamat, deși avizat, nu s-a prezentat în perioada 22.02.2021- 05.03.2021 la oficiul poștal pentru a ridica această corespondență, nu constituie un motiv de repunere în termenul de formulare a contestației, în condițiile în care, așa cum a concluzionat și Curtea Constituțională, această modalitate de comunicare nu este de natură să aducă atingere drepturilor fundamentale, ci, dimpotrivă, contribuie la realizarea eficientă a principiului contradictorialității și a dreptului la apărare, garanții ale dreptului la un proces echitabil, în deplină concordanță cu art. 21 alin. (3) și art. 24 din Constituție, operând o prezumție legală privind comunicarea actului. Împrejurarea că, ulterior publicării soluției pe site-ul instituției pârâte, recurentul - reclamant a formulat un punct de vedere prin care a solicitat pârâtei să revină asupra soluției de constatare a stării de incompatibilitate și a solicitat recomunicarea raportului, nu poate constitui un motiv pentru repunerea în termenul de exercitarea a contestației. Sancțiunea decăderii poate fi evitată în condițiile în care partea împotriva căreia curge termenul dovedește că a fost împiedicată să efectueze actul de procedură în termenul legal și că întârzierea se datorează unor motive temeinic justificate, sens în care dispune art. 186 din C. proc. civ. În speță, recurentul-reclamant a susținut faptul că nu i-a parvenit raportul de evaluare, astfel cum rezultă din mențiunea de pe actele întocmite de factorul poștal, motiv pentru care a formulat o cerere de recomunicare a actului la momentul luării la cunoștința de soluția pronunțată pe site-ul instituției. Potrivit art. 186 alin. (1) și (2) din C. proc. civ. "(1) Partea care a pierdut un termen procedural va fi repusă în termen numai dacă dovedește că întârzierea se datorează unor motive temeinic justificate. (2) În acest scop, partea va îndeplini actul de procedură în cel mult 15 zile de la încetarea împiedicării, cerând totodată repunerea sa în termen. În cazul exercitării căilor de atac, această durată este aceeași cu cea prevăzută pentru exercitarea căii de atac." Termenul de decădere poate suporta, așadar, o repunere în termen în condițiile art. 186 din C. proc. civ., iar aceasta presupune formularea unei cereri exprese, de către parte, cu indicarea motivelor împiedicării și într-un interval de timp de la data încetării acestora. Potrivit art. 186 din C. proc. civ., instituția de drept procesual a repunerii în termen constituie beneficiul acordat de lege titularului unui drept procesual, care din motive temeinic justificate nu și-a putut exercita dreptul înăuntrul termenului imperativ. Din analiza coroborată a prevederilor legale rezultă că, pentru repunerea în termen este necesară întrunirea cumulativă a următoarelor condiții: nerespectarea de către parte a unui termen procedural imperativ, nerespectarea termenului să se datoreze unor motive temeinic justificate, dovedite de parte, împrejurarea ce a împiedicat partea să-și exercite dreptul în termen să se fi produs înăuntrul acestuia, partea să formuleze atât cererea de repunere în termen, cât și să îndeplinească actul de procedură neexercitat în termenul inițial în cel mult 15 zile de la data încetării împiedicării. Prin "motive temeinic justificate" trebuie să se înțeleagă numai acele împrejurări care, fără a avea gravitatea forței majore, sunt exclusive de culpă, fiind piedici relative, iar nu absolute. Înalta Curte reține că recurentul - reclamant nu a depus nicio dovadă care să justifice un motiv temeinic justificat, invocând doar lipsa de diligență în exercitarea drepturilor sale procesuale, acesta neaflându-se într-o situație prevăzută de 186 alin. (1) și (2) din C. proc. civ.. În plus, împrejurarea că autoritatea pârâtă a procedat la comunicarea unei copii a raportului, are doar valoarea formulării unui răspuns la o petiție, iar nu efectul prelungirii termenului instituit de legiuitor pentru sesizarea instanței de contencios administrativ. Prin urmare, în mod corect curtea de apel a respins cererea privind anularea Raportului de evaluare nr. x/18.02.2021, ca tardiv formulată.

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Pentru considerentele expuse, nefiind identificate motive de casare a sentinței prin prisma dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 sau 8 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.