ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4279/2022

Cererea de chemare în judecată. Prin cererea înregistrată inițial pe rolul Tribunalului București, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal, la 02.06.2021, sub nr. x/2021, reclamantul A. a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate, anularea Raportului de evaluare nr. x/18.11.2020 emis de pârâtă. Prin sentința nr. 4911 din 06.09.2021, pronunțată în dosarul nr. x/2021, Tribunalul București, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Constanța, dosarul fiind înregistrat pe rolul secției a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a acestei instanțe, la 29.09.2021, sub nr. x/2021.

Hotărârea primei instanțe. Prin sentința civilă nr. 235 din data de 18 noiembrie 2021, pronunțată în dosarul nr. x/2021, Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a respins ca nefondată cererea de repunere în termen formulată de reclamantul A.; a admis excepția tardivității formulării acțiunii, invocată de pârâtă, și a respins acțiunea în contencios administrativ și fiscal formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate, având ca obiect conflict de interese/incompatibilitate, constatate de A.N.I., ca tardiv formulată.

Calea de atac exercitată în cauză. Împotriva sentinței nr. 235 din 18 noiembrie 2021 a Curții de Apel Constanța a promovat recurs reclamantul A., întemeindu-l pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.. A solicitat admiterea recursului și, în principal, casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare Curții de Apel Constanța, în vederea administrării corecte și detaliate a probatoriilor și pentru o cercetare temeinică a fondului cauzei; iar, în subsidiar, casarea sentinței de fond și rejudecarea cauzei cu consecința admiterii cererii de chemare în judecată astfel cum a fost formulată și motivată. În dezvoltarea recursului a arătat, sub aspectul principal al cererii de chemare în judecată, că în mod nefondat a admis instanța de fond excepția tardivității acțiunii, considerând partea că nu a analizat înscrisurile administrate în probațiune și argumentația formulată și dovedită cu privire la repunerea în termenul de formulare a contestației. Astfel, deși a invocat motive temeinic justificate, instanța de fond în mod eronat a reținut că aspectele invocate, pe care le-a reiterat în cuprinsul cererii de recurs, nu pot contura existența unui astfel de motiv temeinic justificat. Citând dispozițiile art. 186 din C. proc. civ., recurentul-reclamant a mai susținut că motivele invocate în sprijinul cererii de repunere în termenul de formulare a acțiunii în anulare se circumscriu acestor norme legale, întrucât a făcut dovada că motivul întârzierii promovării acțiunii este temeinic justificat și nu îi poate fi imputabil în condițiile în care pârâta nu i-a comunicat raportul de evaluare pentru a avea posibilitatea să-l conteste în termenul prevăzut de lege. Totodată, deși a prezentat instanței suficiente argumente dovedite cu înscrisuri, aceasta a reținut în mod nefondat că demersul său ar fi tardiv formulat, astfel încât se impune retrimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe în vederea analizării fondului litigiului. În susținerea solicitării de casare a sentinței de fond și de reținere a cauzei spre rejudecare de către instanța de recurs, reclamantul a expus situația de fapt și motivele de nelegalitate aduse Raportului de evaluare nr. x/18.11.2020 emis de Agenția Națională de Integritate, a cărui anulare o solicită pe motiv că nu sunt întrunite condițiile imperative prevăzute de lege pentru existența stării de incompatibilitate reținute, conform argumentelor dezvoltate în paginile 4-6 ale cererii de recurs.

Apărările formulate în cauză. Intimata-pârâtă Agenția Națională de Integritate a formulat întâmpinare la recursul reclamantului, în cuprinsul căreia a susținut, în principal, excepția nulității recursului pentru neformularea unor critici de nelegalitate la adresa sentinței de fond care să atragă incidența motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., iar, în subsidiar, că recursul este nefondat, apreciind că în mod corect a constatat instanța de fond legalitatea raportului de evaluare contestat. În esență, a susținut că raționamentul instanței de fond este legal, fiind corect fundamentat pe premisa conform căreia aspectele invocate de reclamant nu sunt specifice instituției repunerii în termen, în realitate, acestea constituind simple apărări față de excepția tardivității contestației. La termenul din 29 septembrie 2022, la care au avut loc dezbaterile, Înalta Curte a reținut cauza în pronunțare pe excepția nulității recursului pentru neîncadrarea criticilor formulate în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., invocată de intimata-pârâtă prin întâmpinare.

Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului. Analizând cu prioritate, în temeiul dispozițiilor art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepția nulității cererii de recurs, invocată prin întâmpinare de intimata-pârâtă Agenția Națională pentru Integritate, Înalta Curte apreciază că excepția este întemeiată și o va admite, urmând să constate că recursul declarat de reclamantul A. este nul, pentru următoarele considerente: Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ.: "(1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele mențiuni: d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat". Articolul 487 alin. (1) din C. proc. civ., prevede că: "Recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile și în recurs." De asemenea, conform art. 489 alin. (1) din C. proc. civ.: "Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului prevăzut la alin. (3)", iar potrivit art. 489 alin. (2) din C. proc. civ.: "Aceeași sancțiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488", motive de nelegalitate enumerate, prin urmare, cu caracter limitativ în cuprinsul acestui articol. Așadar, recursul urmărește să supună instanței competente examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, legiuitorul înțelegând să încadreze calea de atac a recursului în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres și limitativ de prevederile art. 488 din C. proc. civ. Această normă imperativă instituie în sarcina recurentului obligația de a indica și dezvolta motivele de nelegalitate pe care se întemeiază calea de atac, iar neîncadrarea în cazurile de casare prevăzute de dispozițiile art. 488 din C. proc. civ., atrage, conform dispozițiilor art. 489 alin. (2) din același act normativ, sancțiunea nulității recursului. Condiția legală a încadrării motivelor de recurs în cazurile de casare prevăzute la art. 488 din C. proc. civ., precum și a dezvoltării motivelor, implică determinarea greșelilor anume imputate, o argumentare a criticii în fapt și în drept, arătarea probelor pe care se bazează, în lipsa acestor mențiuni instanța învestită cu judecarea recursului neputând exercita un control judecătoresc eficient, ci, numai în măsura în care motivele de nelegalitate sunt indicate și dezvoltate într-o formă concretă și se referă la una dintre situațiile prevăzute de art. 488 din C. proc. civ. De altfel, în practica judiciară s-a decis că simpla nemulțumire a unei părți sau a părților în litigiu față de hotărârea pronunțată nu este suficientă pentru casarea acesteia, partea recurentă având obligația să-și întemeieze recursul pe cel puțin unul dintre motivele prevăzute în mod expres și limitativ de lege și să dezvolte critici subsumate acestora, deoarece simpla indicare a textelor de lege nu echivalează cu motivarea recursului și nu conduce, implicit, la casarea hotărârii atacate. În egală măsură, Înalta Curte reține că recursul nu reprezintă o cale devolutivă de atac, instanța de recurs fiind învestită cu analiza conformității hotărârii recurate în raport cu dispozițiile legale incidente, prin prisma motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ. Motivele de recurs sunt instituite, așadar, prin dispoziții procedurale speciale, de strictă interpretare, ce nu pot fi extinse prin analogie la situații ce nu au fost avute în vedere de legiuitor și trebuie să vizeze numai nelegalitatea hotărârii atacate, spre deosebire de reglementarea anterioară în care motivele vizau și netemeinicia acesteia. În speță, deși recurentul-reclamant a indicat, în mod formal, că recursul se încadrează în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., prin cererea de recurs formulată acesta nu a formulat veritabile critici de nelegalitate la adresa hotărârii pronunțate de prima instanță, subsumate motivului de casare invocat, ci, a preluat susținerile din cuprinsul cererii de chemare în judecată referitoare la repunerea în termen și anularea raportului de evaluare, și-a exprimat nemulțumirea cu privire la faptul că prima instanță nu i-a analizat toate înscrisurile depuse și a reluat aspectele ce au conturat situația de fapt, fără a se raporta însă la considerentele sentinței atacate și fără a le combate efectiv. În aceste condiții, susținerile recurentului-reclamant nu permit analizarea sentinței atacate din perspectiva dispozițiilor legale invocate și nici a celorlalte motive de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., această neregularitate a cererii de recurs fiind sancționată cu nulitatea căii de atac exercitate. Sub acest aspect este important a se mai reține că motivarea recursului înseamnă nu doar exprimarea nemulțumirii față de hotărârea pronunțată de instanța de fond, ci expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părții, instanța a pronunțat o hotărâre nelegală. Totodată, pentru a conduce la casarea hotărârii, recursul nu poate fi limitat la o simplă indicare a motivelor de casare incidente în cauză și la reluarea apărărilor formulate în fața instanței de fond, condiția legală a dezvoltării motivelor de recurs implicând determinarea greșelilor anume imputate acesteia, o minimă argumentare a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe care se bazează. Or, simpla nemulțumire a recurentului cu privire la soluția pronunțată de prima instanță prin sentința atacată, nu este suficientă, fiind necesar ca recursul să fie întemeiat pe critici de nelegalitate circumscrise motivelor prevăzute în mod expres și limitativ de lege și invocate, de altfel în mod formal de acesta prin cererea de recurs, având în vedere că recursul este o cale de atac de reformare prin care se realizează exclusiv controlul de legalitate a hotărârii atacate, părțile având deja la dispoziție o judecată în fond în fața primei instanțe. Așadar, atât timp cât partea nu a arătat, în concret, modul în care normele de drept incidente în cauză au fost încălcate ori greșit aplicate de instanța de fond la pronunțarea soluției contestate, simpla indicare formală a motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., fără a fi dezvoltate critici care să poată fi circumscrise acestuia, echivalează cu nemotivarea cererii de recurs. În aceste condiții, reținând caracterul nemotivat al cererii de recurs, având în vedere că recurentul-reclamant a procedat la reluarea argumentelor invocate în fața instanței de fond și la reiterarea situației de fapt, neinvocând veritabile critici de nelegalitate care să poată face posibilă o încadrare a acestora în cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., și constatând că nu au fost identificate motive de ordine publică ce ar putea fi invocate din oficiu de instanță, în temeiul art. 489 alin. (2) din același Cod, Înalta Curte urmează a aplica sancțiunea expres prevăzută de lege, respectiv anularea căii de atac promovate.

Temeiul legal al soluției adoptate de instanța de recurs. În considerarea argumentelor expuse la pct. 5 din prezenta decizie, întrucât recurentul-reclamant nu s-a conformat exigențelor impuse de lege și nu a formulat critici care să permită încadrarea motivelor de recurs în cazurile de casare prevăzute de art. 488 din C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 486 alin. (1) lit. d), art. 489 alin. (2) și art. 496 alin. (1) din același Cod, va constata nul recursul declarat de reclamant împotriva sentinței de fond pe care, în consecință, o va menține ca legală.