ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5906/2024

Ședința publică din data de 10 decembrie 2024

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 12 noiembrie 2021, pe rolul Tribunalului București – secția a II-a contencios administrativ și fiscal, sub numărul x/2021, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională pentru Integritate ("ANI"), a solicitat anularea Raportului de evaluare nr. x/18.10.2021.

1.2. Prin sentința civilă nr. 7858 din 14 decembrie 2021, Tribunalului București – secția a II-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale a acestei instanțe și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Timișoara.

1.3. Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara – secția contencios administrativ și fiscal la data de 06 ianuarie 2022.

Hotărârea instanței de fond

Prin sentința civilă nr. 734 din 07 decembrie 2023, Curtea de Apel Timișoara – secția contencios administrativ și fiscal a respins excepția tardivității acțiunii invocată de pârâtă, a admis acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate și a anulat Raportul de evaluare nr. x/18.10.2021 întocmit de Agenția Națională de Integritate, luând act că s-au solicitat cheltuieli de judecată pe cale separată.

Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinței civile nr. 734 din 07 decembrie 2023, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara – secția contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs pârâta Agenția Națională de Integritate, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței atacate și, în rejudecare, respingerea acțiunii.

Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul declarat de pârâta Agenția Națională de Integritate este fondat, în următoarele limite și pentru următoarele considerente:

Recursul declarat de recurenta-pârâtă este întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. 1 pct. 8 C. proc. civ. invocându-se greșita aplicare și interpretare a normelor de drept material incidente de către instanța de fond în analiza legalității Raportului de evaluare emis de recurenta-pârâtă în ceea ce-l privește pe reclamantul-intimat, raport prin care s-a constatat existența unui conflict de interes în sensul art. 70 și 77 din Legea nr. 161/2003 și art. 228 alin. 1 din Codul administrativ.

Se invocă două aspecte de nelegalitate în cadrul acestui motiv de casare în ceea ce privește sentința recurată prin care s-a admis acțiunea și s-a dispus anularea raportului de evaluare.

Primul aspect privește greșita interpretare și aplicare a dispozițiilor art. 70 și 77 din Legea nr. 161/2003 coroborat cu cele prevăzute de art. 228 alin. 1 Cod administrativ în sensul aprecierii instanței de fond cu privire la lipsa interesului de natură patrimonială ca o condiție pentru existența conflictului de interese constatat în raportul de evaluare în ceea ce-l privește pe reclamant.

Se invocă încălcarea dispozițiilor art. 22 C. proc. civ. în sensul că judecătorul de primă instanță a analizat greșit existența conflictului de interese exclusiv din perspectivă materială fără a verifica interesul personal al reclamantului raportat la legătura cu problema supusă dezbaterii consiliului local dispusă prin HCL al Comunei Daicoviciu nr. 55/31.03.2020 prin care s-a hotărât darea în administrare pe 10 ani a unui teren către Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului din cadrul Consiliului Județean Caraș Severin cu intenția de a construi o casă de tip familial pentru copii Centrului "Casa Noastră Zăguieni", centru unde reclamantul deținea funcția contractuală de conducere de șef centru.

Se arată că analiza efectuată de prima instanță cu privire la existența interesului de natură patrimonială este nelegală deoarece interesul personal al reclamantului exista în raport cu problema supusă dezbaterii în consiliului local, posibilitatea ca respectiva hotărâre să fie dată fără existența unor garanții de obiectivitate imparțialitate, fiind suficientă să genereze încălcarea regimului conflictului de interese.

Iar reclamantul – intimat în calitate de consilier local avea obligația de a-și anunța interesul la începutul dezbaterilor și de a se abține de la dezbateri și de la vot, având în vedere legătura cu problema supusă dezbaterii și calitatea sa în cadrul Centrului "Casa Noastră Zăguieni", beneficiar al terenului atribuit în administrare către Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului din cadrul Consiliului Județean Caraș Severin.

Al doilea aspect de nelegalitate privește aplicarea principiului proporționalității sancțiunii conform Hotărârii CJUE din cauza C 40/2021 invocându-se interpretarea și aplicarea greșită a dispozițiilor art. 25 din Legea nr. 176/2010.

Se arată că sancțiunile prevăzute de art. 25 din Legea nr. 176/2010 intervin de drept după rămânerea definitivă a raportului de evaluare contestat și se aplică conformart. 26 alin. 1 din același act normativ de către autoritatea competentă.

Iar norma legală cuprinsă în art. 25 din Legea nr. 176/2010 nu este contrară normelor europene și este proporțională în raport de gravitatea conflictului de interese constatat.

Se arată că în mod nelegal prima instanță a apreciat lipsa totală de gravitate a faptei reclamantului de a participa la deliberarea și adoptarea HCL nr. 35/31.03.2020 fiind aplicate greșit principiile care decurg din Cauza C40/2021 astfel cum au fost dezvoltate de CJUE.

Se solicită admiterea recursului, casarea sentinței atacate și rejudecarea în ceea ce privește soluția dispusă pe fond în sensul respingerii acțiunii și menținerii ca legal emis a raportului de evaluare contestat inclusiv în ceea ce privește interdicția prevăzută de art. 25 din Legea nr. 176/2010.

La dosar intimatul-reclamant a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat apreciind că sentința recurată este legală sub toate aspectele reținute, în cauză nefiind îndeplinite condițiile cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. 1 pct. 8 C. proc. civ.

Curtea analizând recursul declarat îl apreciază pentru următoarele considerente ca fondat, în parte în ceea ce privește soluția de anulare în totalitate a raportului de evaluare nr. x octombrie 2021, sentința atacată fiind dată cu interpretarea și aplicarea greșită a dispozițiilor art. 70, art. 77 din Legea nr. 161/2003 coroborat cu cele ale art. 228 alin. 1 și lit. d) din O.U.G. nr. 57/2019 privind Codul administrativ.

În opinia Curții este fondat primul aspect de nelegalitate privind existența conflictului de interese în ceea ce-l privește pe reclamant în calitate de consilier local, în cauză fiind interpretate și aplicate greșit dispozițiile art. 70 și 77 din Legea nr. 161/2003 sub aspectul aprecierii primei instanțe în sensul inexistenței interesului de natură patrimonială raportat la dispozițiile art. 46 din Legea nr. 215/2001.

Totodată Curtea va constata incidența în cazul reclamantului a dispozițiilor art. 228 din Codul administrativ în sensul că reclamantul nu s-a abținut în ceea ce privește deliberarea și adoptarea hotărârii de consiliu local în raport de problema supusă dezbaterii, problemă care viza indirect centrul "Casa Noastră Zăguieni" unde reclamantul ca persoană evaluată deținea o funcție contractuală de conducere, raportul de evaluare urmând a fi menținut cu privire la constatarea conflictului de interese.

Al doilea aspect de nelegalitate invocat cu privire la aplicarea principiului proporționalității, conform Hotărârii CJUE din Cauza C40/21 este nefondat, raportul de evaluare urmând a fi anulat în parte, în rejudecare numai în ceea ce privește măsura interdicției de mai ocupa funcții publice pe o perioadă de 3 ani prevăzută de art. 25 alin. 2 din Legea nr. 176/2010.

Curtea va constata în parte legală hotărârea în ceea ce privește aplicarea principiului proporționalității în acord cu Hotărârea CJUE – C40/2021 plecând de la premisa constatării, ca situație premisă a existenței unui conflict de interese în ceea ce-l privește pe reclamant.

În aplicarea principiului proporționalității, în acord cu Hotărârea CJUE nr. C40/21, ca situație de excepție va fi înlăturată măsura interdicției prevăzute de art. 25 alin. 2 din Legea nr. 176/2010 apreciindu-se că măsura interdicției în raport de circumstanțele concrete ale cauzei, încalcă principiul proporționalității astfel cum a stabilit CJUE prin Hotărârea C40/21.

În parte, în ceea ce privește interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 70 și 77 din Legea nr. 161/2003 coroborate cu dispozițiile art. 228 din codul administrativ, sentința atacată este nelegală.

Curtea apreciază că în cauză în ceea ce-l privește pe reclamantul-intimat acesta în calitate de consilier local a încălcat regimul conflictelor de interese în sensul art. 70 și 77 din Legea nr. 161/2003 și nu a respectat obligația de a se abține și de a-și anunța interesul în legătură cu adoptarea HCL nr. 55/31.03.2020, fiind încălcate dispozițiile art. 228 din Codul administrativ.

Conflictul de interese, reținut prin raportul de evaluare nr. x/18.10.2021 față de reclamant, a fost generat de faptul că, în perioada exercitării mandatului de consilier local 2016-2020, A. a participat la deliberarea si adoptarea H.C.L al Comunei Daicoviciu nr. 55/31.03.2020, care s-a hotărât darea în administrare, pe 10 ani, a terenului în suprafață de 877 mp, situat în intravilanul localității Prisaca, către D.G.A.S.P.C din cadrul Consiliului Județean Caraș-Severin, cu intenția de a construi o casă de tip familial pentru copii centrului "Casa Noastră" Zăguieni, unde acesta deținea funcția contractuală de conducere de șef centru, fiind îndeplinită ipoteza normei legale prevăzută la art. 70 și art. 77 din Legea nr. 161/2003 modificările și completările ulterioare, coroborată cu prevederile art. 228 alin. (1) și lit. d) din O.U.G. nr. 57 din 2019.

Conform articolelor de lege menționate mai sus:

Art. 70 din Legea nr. 161/2003 prevede:

"Prin conflict de interese se înțelege situația în care persoana ce exercită o demnitate publică sau o funcție publică are un interes personal de natură patrimonială, care ar putea influența îndeplinirea cu obiectivitate a atribuțiilor care îi revin potrivit Constituției și altor acte normative"

Art. 77 din același act normativ, prevede:

"Conflictele de interese pentru președinții și vicepreședinții consiliilor județene sau consilierii locali și județeni sunt prevăzute la art. 46 din Legea administrației publice locale nr. 215/2001, republicată, cu modificările și completările ulterioare",

Art. 228 din O.U.G nr. 57 din 2019 privind Codul administrativ prevede că:

(1) "Alesul local aflat în conflict de interese în condițiile prevăzute de cartea I titlul IV din Legea nr. 161/2003, cu modificările și completările ulterioare, are obligația să se abțină de la emiterea sau participarea la emiterea ori adoptarea actului administrativ, de la încheierea sau participarea la încheierea actului juridic respectiv, care ar putea produce un folos material pentru sine sau pentru:

a) soț, soție sau rude ori afini până la gradul al II-lea inclusiv;

b) orice persoană fizică sau juridică față de care alesul local are calitatea de debitor al unei obligații;

c) o societate la care deține calitatea de asociat unic ori funcția de administrator sau de la care obține venituri;

d) o altă autoritate din care face parte;

e) orice persoană fizică sau juridică, alta decât autoritatea din care face parte, care a făcut o plată către acesta sau a efectuat orice fel de cheltuieli ale acestuia;

f) asociație sau fundație din care face parte".

(2) în exercitarea funcției, consilierul local sau consilierul județean aflat în una dintre situațiile prevăzute alin. (1) are obligația să anunțe la începutul ședinței consiliului local, respectiv a consiliului județean interesul personal pe care îl are la adoptarea hotărârii respective, anunț care se consemnează în mod obligatoriu în procesul-verbal al ședinței.

(3) Ulterior anunțării interesului personal, consilierul local sau județean nu mai este luat în calcul pentru cvorumul ar adoptării hotărârii consiliului cu privire la care acesta și-a anunțat interesul și nu are drept de vot la adoptarea acestei hotărâri".

În opinia instanței de recurs prima instanță a apreciat nelegal asupra situației conflictului de interese reținut în raportul de evaluare strict sub aspectul interesului de natură patrimonială.

În raport de dispozițiile art. 288 din codul administrativ interesul personal este raportat la legătura cu problema supusă dezbaterii în consiliul local.

Legiuitorul reglementează obligațiile prevăzute de art. 228 alin. 1 din Codul administrativ în sarcina reclamantului ca ales local pentru a preveni posibilitatea ca o hotărâre a consiliului local din care face parte reclamantul să fie adoptată fără existența unor garanții de obiectivitate și imparțialitate.

În cauză reclamantul-intimat în calitate de consilier local a încălcat regimul conflictelor de interese deoarece având o legătură indirectă cu problema supusă dezbaterii avea obligația de a-și anunța interesul la începutul dezbaterilor și de a se abține de la dezbateri și de la vot, fiind greșită interpretarea instanței de fond cu privire la lipsa unui folos patrimonial și al existenței unui interes general în adoptarea HCL al Comunei Daicoviciu nr. 55/31.03.2020.

Prin această hotărâre s-a hotărât darea în administrare pe 10 ani a unui teren către Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului din cadrul Consiliului Județean Caraș Severin cu intenția de a se construi o casă de tip familial pentru copii Centrului "Casa Noastră Zăguieni" unde reclamantul-intimat deținea o funcție contractuală de conducere.

În acest context reclamantul-intimat în calitate de consilier local, în baza art. 288 alin. 1 și lit. d) din O.U.G. nr. 57/2019, avea obligația ca, în cadrul ședinței din data de 31.03.2020 a consiliului local să anunțe la începutul dezbaterilor interesul personal pe care îl avea în problema supusă dezbaterilor și de a nu participa la dezlegarea și adoptarea proiectului de hotărâre având în vedere interesul său indirect în ceea ce privește problema supusă dezbaterii.

În mod nelegal prima instanță a verificat existența interesului personal patrimonial în raport cu rezultatul direct al deliberării, fără a verifica interesul reclamantului raportat la problema supusă dezbaterii în consiliul local, acesta având un interes indirect cu această chestiune, având în vedere faptul că deținea o funcție contractuală de conducere de șef centru la "Casa Noastră Zăguieni".

Această situație de fapt este de natură a naște posibilitatea ca respectiva hotărâre de consiliu local să fie adoptată fără existența unor garanții de obiectivitate și imparțialitate din partea consilierului local care votează și astfel este generat conflictul de interese în sensul art. 70 din Legea nr. 161/2003 pentru neîndeplinirea obligațiilor prevăzute de art. 228 alin. 2 și (3) din Codul administrativ.

Astfel, potrivit dispozițiilor art. 228 alin. (2) din Codul administrativ, reclamantul, în calitatea sa de consilier local avea obligația de a anunța la începutul dezbaterilor, interesul personal avut în adoptarea respectivei hotărâri de consiliu local și de a nu participa la vot, mai ales că alin. (3) al normei legale invocate stipulează în mod expres că:

"Ulterior anunțării interesului personal, consilierul local sau județean nu mai este luat în calcul pentru cvorumul necesar adoptării hotărârii consiliului cu privire la care acesta si-a anunțat interesul si nu are drept de vot la adoptarea acestei hotărâri."

Prin urmare, este greșită și nelegală interpretarea instanței de fond potrivit căreia scopul adoptării acestei hotărâri de consiliu local se subsumează unui interes general. întrucât. într-un astfel de caz, darea în administrare a terenului menționat mai sus, trebuia, pentru a corespunde interesului general, să fie efectuată si în beneficiul celorlalte structuri de asistență socială de pe raza acestui județ, care aveau același drept în privința administrării respectivului teren, cât și același scop-construirea unor case de tip familial.

Or, atâta timp cât darea în administrare a terenului menționat mai sus s-a efectuat doar în beneficiul D.G.A.S.P.C din cadrul CJ Caraș-Severin, din care făcea parte și reclamantul, prin prisma deținerii funcției contractuale de conducere de-șef centru "Casa Noastră" Zăguieni. în mod obligatoriu, conform temeiurilor de drept referite anterior, avea obligația, conform art. 228 din O.U.G. nr. 57/2019, de a anunța la începutul ședinței de consiliu local interesul pe care îl are în problema supusă dezbaterii.

Avantajul patrimonial, chiar și eventual sau viitor fiind, se circumscrie sintagmei de interes personal, mai ales că legiuitorul nu distinge cu privire la faptul că acest interes personal trebuie, în mod obligatoriu, să fi fost materializat.

Interpretarea dată în jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție sintagmei " interes personal" prevăzută în cuprinsul dispozițiilor art. 70 din Legea nr. 161/2003. cu modificările și completările ulterioare, este în sensul că, determinant pentru atragerea situației "de conflict de interese, este simplul fapt al posibilității anticipării unui potențial beneficiu, al prefigurării acestuia, nepunându-se în discuție existenta propriu-zisă, materializată a beneficiului, ori a unui folos, rațiunea instituirii conflictului de interese, fiind aceea de a asigura eliminarea subiectivismului si a interesului particular ori de grup, în cadrul forurilor decizionale ale autorităților publice.

În raport de aceste motive, Curtea va constata interpretarea și aplicarea greșită a dispozițiilor art. 70 și 77 din Legea nr. 161/2003 coroborat cu dispozițiile art. 288 alin. 1 și lit. "d" din codul administrativ, în sensul că reclamantul-intimat a încălcat regimul conflictelor de interese.

În rejudecare, raportul de evaluare din 18 octombrie 2021 emis de recurenta-pârâtă ANI va fi menținut, în parte, sub acest aspect.

În ceea ce privește al doilea aspect de nelegalitate invocat, care vizează soluția de anulare a raportului de evaluare din perspectiva principiului proporționalității, acesta este apreciat de Curte ca fiind fondat și va fi analizat în raport cu soluția dispusă în urma rejudecării și menținerii parțiale a raportului de evaluare referitor la existența conflictului de interese.

Curtea, plecând de la premisa existenței unui conflict de interese și a incidenței Hotărârii CJUE în cauza C-40/2021, constată că efectul intrinsec al raportului de evaluare, respectiv consecința directă și inevitabilă a aplicării sancțiunii interdicției de a ocupa o funcție publică pe o perioadă de 3 ani, prevăzută de art. 25 alin. (2) din Legea nr. 176/2010, este nelegal.

Deși această interdicție operează de drept, fiind parte intrinsecă din raportul de evaluare, ea poate fi supusă verificării instanței de judecată, conform hotărârii CJUE din cauza C-40/2021, care stabilește că sancțiunile pentru incompatibilități și conflicte de interese trebuie să respecte principiul proporționalității, adică să fie proporționale cu gravitatea faptei.

În cazul în care fapta nu este gravă, sancțiunea interdicției de a ocupa funcții publice pentru 3 ani poate fi înlăturată, instanțele naționale având competența de a analiza legalitatea și proporționalitatea acestei sancțiuni.

Sancțiunea poate fi excesivă și disproporționată în raport cu gravitatea conflictului de interese constatat, fiind esențial ca orice sancțiune aplicată să fie adecvată și necesară pentru atingerea scopului urmărit, fără a depăși ceea ce este strict necesar.

Caracterul disproporționat al sancțiunii poate fi reținut dacă un conflict de interese nu prezintă elemente de gravitate semnificativă, respectiv, dacă este minor și nu aduce atingere semnificativă interesului public. O sancțiune disproporționată poate avea un impact negativ sever asupra persoanei sancționate, afectându-i cariera și drepturile politice pe termen lung. În astfel de cazuri, este crucial să se verifice dacă sancțiunea este echitabilă în raport cu faptele constatate.

Înalta Curte subliniază că scopul acestei sancțiuni nu este repararea unui prejudiciu. Caracterul său este disuasiv și punitiv, de a preveni comportamentele nedorite și de a pedepsi abaterile de la normele legale. Orice astfel de sancțiune trebuie adaptată la particularitățile fiecărei spețe, ținând cont de criterii obiective, cum ar fi gravitatea și durata încălcării, precum și eventualele circumstanțe, pentru a garanta caracterul efectiv, disuasiv și proporțional al sancțiunii.

În acest context, Înalta Curte constată că măsura interdicției de a ocupa funcții publice pe o perioadă de 3 ani nu este proporțională cu scopul legitim urmărit, din perspectiva relației dintre interesul general și cel individual. Obiectivele interesului general al statului, cum ar fi prevenirea corupției, protejarea intereselor publice și asigurarea luării deciziilor în interes public fără influențe externe, trebuie realizate cu echilibru, luând în considerare și drepturile și interesele legitime ale persoanelor susceptibile de a fi sancționate.

Înalta Curte constată că prezenta cauză poate fi încadrată în situația de excepție descrisă în cauza C-40/21, având în vedere că faptele reclamantului au o gravitate redusă, raportat la folosul patrimonial indirect și nesemnificativ al recurentului, în legătură cu adoptarea HCL nr. 55/2020 și neîndeplinirea obligațiilor prevăzute de art. 228 din Codul administrativ.

În legătură cu adoptarea HCL nr. 55/2020, primează interesul și folosul realizării centrului social și nu folosul personal al recurentului/reclamant.

În legătură cu neîndeplinirea obligațiilor prevăzute de art. 228 din Codul administrativ, nu poate fi reținută existența relei credințe sub forma intenției. Deși culpa prevăzută de art. 16 alin. (3) din C. civ. este prezentă, aceasta nu are gravitate, deoarece interesul personal, indirect și nesemnificativ nu are capacitatea de a genera un conflict major de interese. Efectele acțiunii sale sunt neglijabile asupra procedurii de luare a deciziilor și asupra intereselor tuturor celor implicați.

În aceste condiții, Înalta Curte constată că impactul interdicției de 3 ani asupra situației reclamantului este disproporționat în raport cu gravitatea culpei, conform interpretării principiului proporționalității conform Hotărârii CJUE pronunțate în Cauza C-40/21.

În raport de considerentele expuse mai sus, Curtea în baza art-496-497 C. proc. civ. va admite recursul declarat de recurenta-pârâtă.

Va casa în parte sentința recurată și rejudecând

Va admite în parte cererea de chemare în judecată și va anula în parte Raportul de evaluare nr. x/18.10.2021 în aplicarea principiului proporționalității, numai în ceea ce privește măsura interdicției de a mai ocupa funcții publice pe o perioadă de 3 ani, prevăzută de art. 25 alin. 2 din Legea nr. 176/2010.

Va menține în rest raportul de evaluare, respectiv pct. 1 privind conflictul de interese administrativ prevăzut de art. 70 și 77 din Legea nr. 161/2003 și pct. 2 privind sesizarea organelor de urmărire penală pentru conflictul de interese prevăzut de art. 301 din C. pen.

Va menține soluția de respingere a excepției tardivității acțiunii, această soluție nu a format obiectul criticilor din recurs.

În baza art. 453 alin. 1 și (2) C. proc. civ. va obliga pe intimatul – reclamant la plata către recurenta-pârâtă a cheltuielilor de judecată în sumă de 100 RON reprezentând taxă de timbru achitată în recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurenta-pârâtă Agenția Națională de Integritate împotriva sentinței civile nr. 734 din 07 decembrie 2023, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara – secția contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2021.

Casează în parte sentința recurată și, rejudecând:

Admite în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate.

Anulează în parte Raportul de evaluare nr. x/18.10.2021, emis de pârâta Agenția Națională de Integritate, numai în ceea ce privește măsura interdicției de a mai ocupa funcții publice pe o perioadă de 3 ani, prevăzută de art. 25 alin. (2) din Legea nr. 176/2010.

Menține în rest raportul de evaluare atacat.

Menține soluția de respingere a excepției tardivității acțiunii.

Obligă intimatul-reclamant A. la plata către recurenta-pârâtă Agenția Națională de Integritate a cheltuielilor de judecată în sumă de 100 RON, reprezentând taxă judiciară de timbru achitată în recurs.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 10 decembrie 2024, prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței.