ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2707/2022

Ședința publică din data de 12 mai 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin contestația înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal la data de 09 mai 2017, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate, a solicitat repunerea în termenul legal de formulare a contestației și anularea Raportului de evaluare nr. x/10.04.2017.

Prin sentința civilă nr. 7692/15.12.2017, Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ fiscal a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, cauza fiind înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 21 februarie 2018.

Prin sentința civilă nr. 2941 din 21 iunie 2018, în primul ciclu procesual, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins cererea de repunere în termenul de formulare a contestației, ca nefondată și a respins contestația formulată de către reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate, ca tardiv formulată.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul A., întemeiat în drept pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.

Prin decizia nr. 1033 din 18 februarie 2021, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal a admis recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 2941 din 21 iunie 2018 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a casat sentința recurată și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță, dosarul fiind înregistrat în cel de al doilea ciclu procesual cu nr. x/2017*.

Prin cererea depusă în ședință publică la termenul de judecată din data de 10 septembrie 2021, reclamantul A. a solicitat, în temeiul art. 413 alin. (1)

1

și (2) din C. proc. civ., suspendarea judecării cauzei, având în vedere sesizarea Curții de Justiție a Uniunii Europene în vederea pronunțării unei decizii referitoare la întrebările preliminare adresate de Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr. x/2019.

Prin încheierea din 13 septembrie 2021, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal - veche a suspendat judecarea cauzei până la soluționarea cauzei C-40/21 aflată pe rolul Curții de Justiție a Uniunii Europene, invocând dispozițiile art. 413 alin. (1) pct. 1

1

C. proc. civ.

Împotriva încheierii din 13 septembrie 2021, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal - veche, a declarat recurs pârâta Agenția Națională de Integritate, întemeiat pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., solicitând admiterea căii de atac, casarea încheierii atacate și trimiterea cauzei instanței de fond în vederea continuării judecății.

În motivarea recursului, pârâta a susținut, în esență, că încheierea atacată este nemotivată, atâta vreme cât din cuprinsul acesteia nu rezultă considerentele pentru care instanța a apreciat că există similitudine între cauza ce face obiectul dosarului nr. x/2019 al Curții de Apel Timișoara și prezenta cauză, respectiv să fie prezentate motivele pentru care dezlegarea cererii de chemare în judecată depinde de răspunsul pe care instanța europeană îl va da întrebărilor preliminare cu care a fost sesizată.

Recurenta a învederat că lipsa motivării încheierii recurate îngreunează analiza de legalitate a acestei horărâri, instanța de control judiciar neputând examina în ce măsură este îndeplinită condiția legăturii dintre soluția ce urmează a fi pronunțată de instanța europeană și soluția ce urmează a fi pronunțată în cauză, fiind astfel încălcate dispozițiile art. 425 alin. (1) lit. b) și ale art. 233 alin. (1) lit. j) din C. proc. civ.

Totodată, recurenta a susținut că încheierea recurată a fost pronunțată cu încălcarea prevederilor art. 413 alin. (1) pct. 1 indice 1 din C. proc. civ., în condițiile în care Agenția Națională de Integritate întocmește rapoarte care se concretizează în evaluări ale unor fapte ori situații cu semnificație juridică a căror finalitate conferă dreptul de sesizare a instanțelor de judecată, sau după caz, a altor autorități și instituții competente în vederea dispunerii măsurilor prevăzute de lege. Prin Raportul de evaluare întocmit de Agenția Națională de Integritate nu se dispune aplicarea de sancțiuni sau interdicții, ci doar sesizează organele competente în vederea declanșării procedurii disciplinare.

În această situație, cererea de trimitere preliminară formulată privind principiul proporționalității pedepselor, nu are nicio relevanță în prezenta cauză, deoarece potrivit prevederilor Legii nr. 176/2010 prin raportul de evaluare nu sunt aplicate sancțiuni sau interdicții persoanei evaluate.

Principiul proporționalității pedepselor care presupune ca orice măsură luată de o autoritate publică care afectează drepturile indivizilor trebuie să fie corespunzătoare atingerii unui scop legitim, necesară în vederea atingerii acelui scop și în același timp cea mai rezonabilă, poate fi pus în discuție doar la momentul când autoritatea competentă, potrivit prevederilor art. 26 din Legea nr. 176/2010 dispune aplicarea unor sancțiuni ca urmare a rămânerii definitive a prezentului raport de evaluare.

Așadar, recurenta-pârâtă a concluzionat că decizia preliminară care urmează a fi pronunțată de Curtea de Justiție a Uniunii Europene asupra întrebărilor preliminare, având ca obiect respectarea caracterului proporțional al sancțiunilor prevăzute de lege, nu poate avea nicio înrâurire asupra soluției ce se va da în prezenta cauză, care privește respectarea regimului incompatibilităților de către intimatul-reclamant.

Prin întâmpinare, intimatul-reclamant A. a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Intimatul a susținut, pe de o parte, că încheierea recurată este motivată, iar pe de altă parte, a arătat că în cazul rămânerii definitive a raportului de evaluare, i se vor aplica sancțiunile prevăzute de art. 25 alin. (2) din Legea nr. 176/2010 și anume interdicția de a ocupa timp de 3 ani orice funcții alese, astfel încât este necesară o analiză pe tărâmul art. 49 din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene, din perspectiva principiului proporționalității.

Există un interes concret al reclamantului de a evita aplicarea acestei interdicții, dacă este contrară principiului proporționalității, în condițiile în care această sancțiune se va aplica automat, în temeiul legii, din momentul rămânerii definitive a raportului de evaluare. Reclamantului i se va produce un prejudiciu cu o dublă componentă, una de natură materială, constând în veniturile salariale dobândite în temeiul funcției publice și una privitoare la prejudiciul de imagine, care-i va afecta iremediabil imaginea publică și reputația, prejudiciu greu reparabil. Totodată, reclamantului i-ar fi interzisă candidatura pentru eventuale funcții publice.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și încheierea recurată, în raport cu motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul declarat de pârâta Agenția Națională de Integritate este fondat, pentru următoarele considerente:

Suspendarea judecării prezentei cauze a fost dispusă de instanța de fond în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 1

1

C. proc. civ., potrivit căruia instanța poate suspenda judecata când, într-o cauză similară, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a fost sesizată cu o cerere de decizie preliminară.

Fiind în prezența unui caz de suspendare facultativă, este necesar ca din încheierea atacată să rezulte considerentele pentru care instanța a apreciat că există similitudine între cauza ce face obiectul dosarului nr. x/2019 al Curții de Apel Timișoara și prezenta cauză, respectiv să fie prezentate motivele pentru care dezlegarea cererii de chemare în judecată depinde de răspunsul pe care instanța europeană îl va da întrebărilor preliminare cu care a fost sesizată. Or, încheierea din 13 septembrie 2021 nu cuprinde considerentele pe care se întemeiază, Curtea de Apel București rezumându-se la a enumera întrebările preliminare adresate Curții de Justiție a Uniunii Europene în dosarul nr. x/2019 al Curții de Apel Timișoara, concluzionând apoi că în cauză ar fi aspecte identice, fără a indica raționamentul logico-juridic pe care se întemeiază soluția de temporizare a cursului judecății.

Art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ. prevede că:

"(1) Hotărârea va cuprinde: … b)…motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât și cele pentru care s-au înlăturat susținerile părților".

Aceleași exigențe de motivare sunt impuse și în cazul încheierilor, prin art. 233 alin. (1) lit. j) din C. proc. civ., care prevede că încheierea de ședință va cuprinde, între alte elemente obligatorii, "soluția dată și măsurile luate de instanță, cu arătarea motivelor, în fapt și în drept".

Confirmând și întărind acest caracter imperativ, legiuitorul a reglementat un motiv de nelegalitate distinct al hotărârii judecătorești, prevăzut în art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., și anume:

"când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura pricinii".

Importanța motivării hotărârii judecătorești a fost subliniată și în jurisprudența europeană, fiind considerată un aspect al garanțiilor procesuale conferite de art. 6 par. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului (par. 30 și 34 din Hotărârea din data de 28 aprilie 2005, pronunțată în cauza Albina c. România, par. 30 din Hotărârea din data de 01 iunie 2010, pronunțată în cauza Dumitru c. România).

Înalta Curte constată că, deși instanța de fond a dispus suspendarea judecării cauzei, pronunțând, formal, o soluție cu privire la cererea reclamantului, considerentele încheierii (sau mai bine zis lipsa lor) nu respectă exigențele unei motivări corespunzătoare și nu oferă certitudinea analizării efective a cauzei, neîntrunind rigorile art. 6 par. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și constituind motiv de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Totodată, lipsa motivării încheierii îngreunează analiza de legalitate a acestei hotărâri, instanța de control judiciar neputând examina în ce măsură este îndeplinită condiția legăturii dintre soluția ce urmează a fi pronunțată de instanța europeană și soluția ce urmează a fi pronunțată în cauză.

Examinând cererea de suspendare formulată de reclamantul A., prin raportare la cererea de chemare în judecată ce face obiectul cauzei și la întrebările preliminare cu care CJUE a fost sesizată de Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr. x/2019, Înalta Curte constată că, în cauză, nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 413 alin. (1) pct. 1

1

C. proc. civ., astfel încât instanța de fond a dispus în mod nelegal suspendarea judecării cauzei.

Astfel, pentru ca decizia pronunțată ca urmare a sesizării adresate CJUE să influențeze soluția ce va fi pronunțată în cauză, este necesar ca acțiunea să cuprindă aspecte de nelegalitate similare celor care fac obiectul întrebărilor adresate instanței europene.

Prin cererea de chemare în judecată, reclamantul a solicitat anularea Raportului de evaluare nr. x/10.04.2017, prin care s-a reținut starea de incompatibilitate în care s-a aflat în perioada 18 martie 2014 - 26 septembrie 2016, prin deținerea și exercitarea concomitentă a funcției de viceprimar al comunei Brebu, județul Caraș-Severin și a calității de comerciant persoană fizică. Pe de altă parte, întrebările preliminare vizează aplicarea principiului proporționalității pedepselor, prevăzut de art. 49 din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene (primele două întrebări), în contextul art. 15 și art. 47 din Cartă (cea de-a treia întrebare), în referire la sancțiunea complementară a interdicției de a ocupa funcții publice alese pentru o perioadă de 3 ani, în cazul constatării conflictului de interese.

Așadar, întrebările preliminare vizează proporționalitatea sancțiunilor suportate de persoana cu privire la care s-a constat un incident de integritate, iar nu legalitatea raportului de evaluare. Incidența măsurii prevăzute de art. 25 alin. (2) din Legea nr. 176/2010 intervine ulterior stabilirii legalității raportului de evaluare, fiind condiționată de rămânerea definitivă a acestui act administrativ, după parcurgerea procedurii judiciare de contestare a concluziilor sale. În cauză, instanța de fond nu este învestită cu analiza de legalitate a măsurii aplicate reclamantului, privind interdicția de a ocupa funcții publice alese pentru o perioadă de 3 ani, ci cu verificarea concluziilor raportului de evaluare, din perspectiva cazului de incompatibilitate prevăzut de art. 87 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 176/2010, astfel încât răspunsul CJUE la întrebările preliminare referitoare la respectarea caracterului proporțional al sancțiunilor prevăzute de lege nu are aptitudinea de a lămuri chestiunea litigioasă dedusă judecății a existenței sau nu a stării de incompatibilitate reținută în sarcina reclamantului.

De altfel, reclamantul are la dispoziție mijloace procedurale de valorificare ulterioară a deciziei ce va fi pronunțată de CJUE, în măsura în care hotărârea judecătorească ce va fi pronunțată în prezenta cauză va confirma existența stării de incompatibilitate.

Având în vedere toate aceste motive, Înalta Curte constată că măsura de suspendare a judecării cauzei nu este conformă cu dispozițiile art. 413 alin. (1) pct. 1

1

C. proc. civ., iar încălcarea regulilor procedurale care permit temporizarea cursului judecății nu poate fi îndreptată decât prin desființarea încheierii recurate, cu consecința reluării judecării cauzei în fața instanței de fond.

Pentru aceste motive, constatând incidența motivelor de casare reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., în temeiul prevederilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de pârâta Agenția Națională de Integritate, va casa încheierea recurată și va trimite cauza instanței de fond în vederea continuării judecății.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâta Agenția Națională de Integritate împotriva încheierii de ședință din 13 septembrie 2021 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal - veche.

Casează încheierea recurată și trimite cauza instanței de fond în vederea continuării judecății.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 mai 2022.