Decizia nr. 1577/2024 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs

Cererea de chemare în judecată Prin acțiunea înregistrată la data de 23.10.2020 pe rolul Tribunalului București, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2020, reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate a solicitat să se dispună în principal constatarea nulității absolute a Raportului de evaluare nr. x/06.10.2020 și comunicat în data de 09.10.2020, emis de pârâtă. În subsidiar, a solicitat anularea Raportului de evaluare nr. x/06.10.2020 și comunicat în data de 09.10.2020, emis de pârâtă, ca netemeinic, precum și obligarea pârâtei la plata tuturor cheltuielilor de judecată generate. La acest dosar a fost reunit dosarul nr. x/2020 ca urmare a admiterii excepției litispendenței. Prin sentința civilă nr. 1356/02.03.2021, Tribunalul București, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal a declinat competența materială de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal, unde dosarul a fost înregistrat la data de 05.04.2021, sub același număr. Reclamantul a invocat excepția necompetenței teritoriale a Curții de Apel București. Prin sentința civilă nr. 919/14.06.2021, a fost admisă această excepție, competența de soluționare a cauzei fiind declinată în favoarea Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, unde dosarul a fost înregistrat la data de 21.07.2021, sub același număr. I.

Soluția instanței de fond Prin sentința civilă nr. 225/CA din 4 noiembrie 2021, Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea în contencios administrativ și fiscal, formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate, ca neîntemeiată. I.

Cererea de recurs ce face obiectul judecății Împotriva sentinței civile nr. 225/CA din 4 noiembrie 2021 pronunțate de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a promovat recurs reclamantul A., solicitând admiterea recursului, casarea în tot a hotărârii recurate și, procedând la rejudecarea cauzei, să se admită cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost formulată, cu consecința anulării Raportului de evaluare nr. x/06.10.2020, ca fiind nelegal și netemeinic. În dezvoltarea criticilor sale, invocând motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurentul-reclamant A. a susținut, în esență, că hotărârea recurată a fost dată cu încălcarea/aplicarea greșită a normelor de drept material, respectiv: În mod greșit instanța de fond a stabilit că solicitarea de informații de către A.N.I. a avut în vedere numai informații care se decelează și în declarațiile de avere sau interese ale viceprimarului comunei. În fapt, întreaga evaluare, finalizată cu două rapoarte de constatare a stării de incompatibilitate, a fost efectuată în cadrul Lucrării cu nr. 6572/S/II/06.03.2019. După înregistrarea sesizării din data de 04.03.2019, a fost informat prin Adresa nr. x că s-a declanșat procedura de evaluare a respectării regimului juridic al conflictului de interese și incompatibilităților, pe perioada exercitării funcției/demnității publice. Așadar, de la data de 16.04.2019 a început, raportat la dispozițiile art. 20 alin. (5), coroborate cu dispozițiile art. 13 alin. (1) și (2) din Legea nr. 176/2010, dar și la lipsa solicitării unui punct de vedere, activitatea ANI de verificare a informațiilor publice, urmând a-i fi solicitat un punct de vedere în situația în care ar exista indicii cu privire la o situație de incompatibilitate. Punctul de vedere cu privire la starea de incompatibilitate a fost solicitat recurentului în data de 04.02.2020, prin Adresa nr. x Așadar, în perioada 16.04.2019-04.02.2020, ANI putea să se raporteze în activitatea de evaluare numai la informații care sunt publice. Ceea ce omite să analizeze instanța de fond, deși a fost în mod distinct menționat în cuprinsul cererii de chemare în judecată sunt informațiile care nu au caracter public solicitate de către ANI în cadrul Lucrării nr. 6572/S/II/06.03.2019, respectiv: la data de 04.10.2019, ANI a solicitat prin Adresa nr. x de la Primăria comunei Nicolae Bălcescu și prin Adresa nr. x de la Direcția pentru Evidența Persoanelor, datele de identificare (CNP, nume, prenume, domiciliu) ale soției recurentului - informații cu caracter nepublic; la data de 21.06.2019, ANI a solicitat prin Adresa nr. x de la Primăria comunei Nicolae Bălcescu toate contractele încheiate de către autoritatea publică sau alte autorități subordonate cu S.C. B. S.R.L., precum și documentația completă care a stat la baza încheierii contractelor (caiet de sarcini, p.v. de adjudecare, note de fundamentare) - acte cu caracter nepublic. Aceste informații nu au fost valorificate în cadrul Raportului de evaluare, dar legea nu distinge după cum informațiile solicitate sunt sau nu utilizate sau relevante, ci doar stabilește natura informațiilor care pot fi cerute (publice sau nepublice), în funcție de cele două momente, respectiv până la informarea și după informarea persoanei evaluate. - Referitor la nulitatea absolută a raportului de evaluare în lipsa unei sesizări/autosesizări valabile, judecătorul fondului a făcut o interpretare greșită a dispozițiilor art. 12, coroborate cu dispozițiile art. 9 alin. (2) și a dispozițiilor art. 8 alin. (3) din Legea nr. 176/2010. În urma sesizării din data de 04.03.2019 a fost înregistrată lucrarea cu nr. 6572/S/II/06.03.2019, finalizată cu emiterea și comunicarea unui Raport de evaluare anterior, în care s-a constatat o altă stare de incompatibilitate, Raportul nr. x/20.12.2019. Așadar, sesizarea din data de 04.03.2019 și-a încetat efectele în data de 20.12.2019. Potrivit dispozițiilor art. 8 alin. (3) din Legea nr. 176/2010, unul dintre principiile după care Agenția își desfășoară activitatea este principiul legalității, încălcat în această procedură. Finalizarea cercetării și închiderea Lucrării nr. 6572/S/II/06.03.2019 nu ar mai putea conduce la emiterea ulterioară datei de 20.12.2019 a unui alt raport de evaluare, deoarece ulterior datei de 20.12.2019, Agenția nu mai era legal sesizată, nu redeschisese lucrarea anterioară sau nu se autosesizase, potrivit dispozițiilor art. 12 din același act normativ. În ipoteza în care Agenția dorea să continue cercetarea, putea să redeschidă lucrarea sau se autosesizeze, potrivit dispozițiilor art. 12, iar nu să emită un Raport de evaluare, contestat în prezenta cauză, care nu are la bază nicio sesizare valabilă sau autosesizare. Dispozițiile art. 12 fac trimitere directă la dispozițiile art. 8 din Legea nr. 176/2010 și stabilesc două modalități de sesizare, petiție externă sau din oficiu. Agenția își invocă propria culpă, în condițiile în care încă din data de 28.06.2019 primise de la ANAF Constanța situația veniturilor recurentului, venituri în cadrul cărora erau menționate și cele provenite din contractul încheiat cu S.C. C. S.A.. În mod incorect, judecătorul fondului statuează că nu intervine nelegalitatea, deși se invocase constatarea nulității absolute a raportului de evaluare, deoarece aceasta nu este prevăzută expres. Nulitatea nu trebuie a fi prevăzută expres pentru a putea interveni, existând și categoria nulității virtuale care rezulta indirect, dar neîndoielnic din textul legal, în speță dispozițiile art. 12 coroborate cu dispozițiile art. 8 alin. (3) din Legea nr. 176/2020 și din finalitatea acestor dispoziții legale Judecătorul fondului a stabilit că nu poate exista nicio sancțiune pentru încălcarea principiului legalității în activitatea Agenției, prin continuarea unei cercetări în lipsa unei sesizări, deși recurentului i-a fost produsă o vătămare. La data sesizării persoanei fizice din 06.03.2019, situația de incompatibilitate reținută prin Raportul de evaluare contestat în cauză nu exista, ci a intervenit ulterior sesizării, respectiv odată cu încheierea Contractului de prestări servicii din data de 01.05.2019. Acest aspect sesizat prin cererea introductivă nici nu a fost analizat de către instanța de fond, care nici nu s-a pronunțat asupra temeiniciei acestuia sau asupra nulității absolute a Raportului du evaluare din această perspectivă. Recurentul invocă drept practică judiciară, decizia nr. 68/2020 din 19.06.2020 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, în dosarul nr. x/2020, definitivă prin respingerea recursului prin decizia nr. 3178/26.06.2021 a Înaltei Curți de Casație și Justiție. I.

Apărările formulate în cauză Împotriva recursului promovat de reclamantul A., a formulat întâmpinare intimata-pârâtă Agenția Națională de Integritate, în cadrul căreia, fără a invoca excepții, a solicitat respingerea, ca nefondat, a recursului formulat în cauză, cu consecința menținerii, ca temeinică și legală a hotărârii recurate. Premisa de la care pornește reclamantul în susținerea nulității absolute a procedurii de evaluare și a raportului de evaluare este greșită, fiind fundamentată pe un raționament nelegal, în vădită discordanță cu dispozițiile art. 9 și art. 12 alin. (4) din Legea nr. 176/2010 cu modificările și completările ulterioare. În cauză au fost respectate de către inspectorul de integritate regulile imperative prevăzute de legiuitor în ceea ce privește distribuirea lucrării în mod aleatoriu. Inspectorul de integritate căruia i-a fost repartizată în mod aleatoriu lucrarea înregistrată a informat persoana evaluată prin adresa nr. x/16.04.2019 (ce a fost transmisă, prin scrisoare recomandată, la domiciliul acesteia) cu privire la declanșarea activității de evaluare a respectării regimului juridic al incompatibilităților pe perioada exercitării funcției/demnității publice, și pentru care a semnat de primire la data de 24.04.2019. În vederea soluționării lucrării nr. 6572/S/II/06.03 2019, în temeiul dispozițiilor art. 8, art. 10 lit. b).) și e.) și art. 15 din Legea nr. 176/2010 cu modificările și completările ulterioare, inspectorul de integritate a solicitat autorităților/instituțiilor publice, precum și persoanei juridice S.C. C. S.A., date și informații referitoare la A.. Prin adresele nr. x/04.10.2019 (primită de destinatar la data de 09.10.2019) și nr. x (primită de destinatar la data de 07.02.2020), inspectorul de integritate, în conformitate cu dispozițiile art. 20 alin. (1) din Legea nr. 176/2010 cu modificările și completările ulterioare, a informat persoana evaluată cu privire la faptul că au fost identificate elemente de încălcare a regimului juridic al incompatibilităților prevăzut de dispozițiile art. 87 alin. (1) lit. k) din Legea nr. 161/2003 cu modificările și completările ulterioare, menționând care sunt elementele care atrag situația de incompatibilitate. La data de 06.10.2020 a fost emis raportul de evaluare nr. x/06.10.2020, ce a fost comunicat persoanei evaluate prin adresa nr. x/06.10.2020, la adresa de domiciliu. Inspectorul de integritate în urma sesizării primite si a evaluării documentelor primite, poate emite mai multe rapoarte de evaluare, dacă pe lângă situația sesizată din documente mai rezultă și alte incidente de integritate, în lipsa unei dispoziții legale, care să condiționeze numărul de rapoarte de evaluare emise în baza unei unice sesizări. Singura condiție pe care o prevede legiuitorul, este ca prima sesizare făcută să îndeplinească condițiile prevăzute de O.G. nr. 27/2002 privind reglementarea activității de soluționare a petițiilor. Art. 13 din Legea nr. 176/2010 cu modificările și completările ulterioare, face parte din Titlul II, Capitolul I, Secțiunea a 2-a intitulată "Evaluarea averii", nefiind aplicabil în cauză, întrucât prin raportul de evaluare nr. x/06.10.2020 s-a constatat încălcarea regimului juridic al incompatibilităților și nu existența unei averi nejustificate. Procedurile prevăzute în cuprinsul art. 13 și art. 15 se aplică în materia incompatibilităților sau a conflictelor de interese exclusiv în situația în care își găsesc justificarea în aceste materii. Determinant este că sancțiunea prevăzută de art. 13 din Legea nr. 176/2010 cu modificările și completările ulterioare este justificată exclusiv în procedura verificării averii, care presupune solicitarea și obținerea de informații strict legate de viața privată și familială a celui evaluat, de bunurile dobândite de acesta și familia sa, cât și de modalitatea și împrejurările dobândirii. Prin urmare, sancțiunea prevăzută de art. 13 din Legea nr. 176/2010 cu modificările și completările ulterioare se aplică strict în ceea ce privește "Evaluarea averii". În materia incompatibilităților generate de exercitarea simultană a funcțiilor, cât și în materia conflictului de interese, în acest stadiu al dosarului de evaluare, inspectorul de integritate nu deține decât informațiile din eventuala sesizare (dacă este cazul), precum și informațiile publice transmise de către instituții publice (adresa persoanei evaluate, declarațiile de avere și de interese depuse, funcții sau calități deținute, etc). Și în cazul recurentului, așa cum se menționează în mod expres și în conținutul raportului de evaluare, acesta a fost întocmit având la bază date și informații solicitate de la instituțiile publice, date și informații ce au caracter public, în mod evident. Solicitările ANI, adresate instituțiilor publice si autorităților implicate direct în activitatea desfășurată de reclamant, fac dovada, prin ele însele, că aceasta a cunoscut, înainte de a emite adresele de informare faptul că recurentul a deținut funcția/de Viceprimar al comunei Nicolae Bălcescu. De asemenea, declarațiile de avere și de interese sunt informații cu caracter public. Informațiile solicitate de Agenția Națională de Integritate de la instituțiile publice sunt informații nu doar publice, ci și de interes public, fiind respectată litera legii. Contractele încheiate cu o autoritate publică intră în categoria informațiilor publice așa cum le definește și Legea nr. 544/2001 privind liberul acces la informațiile de interes public. Mai mult, recurentul a fost informat cu privire la declanșarea activității de evaluare. Astfel că, după efectuarea informării inspectorul integritate poate solicita orice tip de documente indiferent că acestea au caracter public sau nepublic. În concluzie, procedura de evaluare, informare și de invitare a persoanei evaluate pentru a prezenta punctul de vedere a fost pe deplin îndeplinită și respectată în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 176/2010 cu modificările și completările ulterioare, fapt reținut și de către instanța de fond. - Deși întâmpinarea i-a fost comunicată în termenul legal, recurentul - reclamant nu a combătut apărările intimatei-pârâte Agenția Națională de Integritate în cadrul unui Răspuns la întâmpinare, astfel cum permit dispozițiile art. 471 1 alin. (4) incidente și în cazul recursului conform art. 490 alin. (2) și art. 494 C. proc. civ. I.

Procedura de soluționare a recursului În această etapă s-a derulat procedura de regularizare a cererilor de recurs și de comunicare a actelor de procedură între părți, prin intermediul grefei instanței, în conformitate cu dispozițiile art. 486, art. 490 C. proc. civ. În temeiul dispozițiilor art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin Rezoluția Președintelui completului învestit aleatoriu cu soluționarea dosarului, din data de 05.07.2022, a fost fixat primul termen pentru judecata recursului la data de 12.09.2023, în ședință publică, cu citarea părților, cauza fiind amânată la 6.02.2024 și, ulterior, la 19.03.2024 când Înalta Curte, considerând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, în conformitate cu dispozițiile art. 394 C. proc. civ. a declarat dezbaterile închise, reținând cauza spre soluționare, în principal asupra cererii de suspendare a judecății, formulată de recurentul-reclamant și întemeiată pe dispozițiile art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. și, în subsidiar, asupra cererii de recurs ce face obiectul pricinii deduse judecății, urmând a aprecia la momentul deliberărilor și asupra solicitării apărătorului recurentului-reclamant privind amânarea pronunțării. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului, potrivit prevederilor art. 496-499 din C. proc. civ. II.1. În ceea ce privește cererea de suspendare a soluționării cauzei, formulată de recurentul - reclamant A. și întemeiată pe dispozițiile art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., Înalta Curte reține că dispozițiile art. 413 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ. reglementează un caz de suspendare facultativă a judecății, ceea ce presupune o analiză din partea instanței asupra oportunității suspendării judecării cauzei. În cauza de față, în raport de soluția de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 12 alin. (1) teza întâi și art. 12 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcțiilor și demnităților publice, pronunțată prin încheierea din data de 19 martie 2024, în dosarul asociat nr. x/2020, Înalta Curte apreciază că suspendarea judecării prezentului recurs în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. nu este oportună, adoptarea acestei măsuri putând conduce la o temporizare excesivă a soluționării unei căi extraordinare de atac. Este de observat că, în cazul sesizării Curții Constituționale cu o excepție de neconstituționalitate invocată în cursul soluționării unei cereri de chemare în judecată sau a unei căi de atac, măsura suspendării judecării pricinii nu mai este prevăzută de lege, odată cu abrogarea, prin art. I pct. 3 din Legea nr. 177/2010, a dispozițiilor art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 care prevedeau suspendarea de drept a judecării cererilor pe perioada soluționării excepției de neconstituționalitate. Abrogarea acestor dispoziții a fost însoțită de reglementarea unui caz de revizuire suplimentar în materie civilă, de natură să asigure părților garanțiile specifice dreptului la un proces echitabil, reglementat de art. 509 alin. (1) pct. 11 din C. proc. civ., potrivit căruia, revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă, ulterior rămânerii definitive a hotărârii, Curtea Constituțională s-a pronunțat asupra excepției invocate în acea cauză, declarând neconstituțională prevederea care a făcut obiectul acelei excepții. În concluzie, apreciind că măsura suspendării soluționării recursului nu este oportună, iar în cazul admiterii excepției de neconstituționalitate există un remediu procedural, constând în revizuirea hotărârii pronunțate de instanța de control judiciar, Înalta Curte va respinge cererea de suspendare formulată de recurentul - reclamant A. și întemeiată pe dispozițiile art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., ca nefondată. II.2. Examinând sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului și cu dispozițiile legale incidente în cauză, prin prisma criticilor formulate și a apărărilor din cuprinsul întâmpinării, Înalta Curte constată că recursul formulat de reclamantul A. este fondat, urmând a fi admis, în considerarea argumentelor în continuare arătate: Sunt fondate criticile recurentului referitoare la nulitatea absolută a raportului de evaluare în lipsa unei sesizări/autosesizări valabile, judecătorul fondului făcând o interpretare greșită a dispozițiilor art. 12, coroborate cu dispozițiile art. 9 alin. (2) și a dispozițiilor art. 8 alin. (3) din Legea nr. 176/2010. Astfel, potrivit art. 12 din Legea nr. 176/2010: (1) Agenția îndeplinește activitatea de evaluare prevăzută la art. 8 din oficiu sau la sesizarea oricărei persoane fizice sau juridice, cu respectarea prevederilor Ordonanței Guvernului nr. 27/2002 privind reglementarea activității de soluționare a petițiilor, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 233/2002.(2) Sesizarea din oficiu se face într-una din următoarele modalități: a) pe baza unui raport de sesizare, întocmit de președintele Agenției; b) pe baza unei note întocmite de inspectorul de integritate, aprobată de conducerea inspectorilor de integritate; în cazul în care aceasta respinge propunerea de sesizare din oficiu, refuzul motivat se transmite președintelui Agenției, pentru a dispune fie începerea verificărilor, fie menținerea propunerii. (...)(4) Repartizarea lucrării inițiate la sesizarea atât a oricărei persoane fizice sau juridice, cât și a celei din oficiu, prevăzută la alin. (2), se face în mod aleatoriu, potrivit art. 9 alin. (1)." Dispozițiile art. 12 fac trimitere directă la dispozițiile art. 8 din Legea nr. 176/2010 și stabilesc două modalități de sesizare, petiție externă sau din oficiu. În cauză, în urma sesizării din data de 04.03.2019 a fost înregistrată lucrarea cu nr. 6572/S/II/06.03.2019, finalizată cu emiterea și comunicarea unui Raport de evaluare anterior, în care s-a constatat o altă stare de incompatibilitate decât cea care face obiectul prezentului dosar, respectiv Raportul nr. x/20.12.2019. Așadar, sesizarea din data de 04.03.2019 și-a produs efectele prin finalizarea raportului de evaluare din data de 20.12.2019. Potrivit dispozițiilor art. 8 alin. (3) din Legea nr. 176/2010, unul dintre principiile după care Agenția își desfășoară activitatea este principiul legalității, încălcat în această procedură. Astfel, finalizarea cercetării și închiderea lucrării nr. 6572/S/II/06.03.2019 nu ar mai putea conduce la emiterea ulterioară datei de 20.12.2019 a unui alt raport de evaluare, deoarece ulterior datei de 20.12.2019, Agenția nu mai era legal sesizată, nu redeschisese lucrarea anterioară sau nu se autosesizase, potrivit dispozițiilor art. 12 din același act normativ. Nu poate fi primită interpretarea agenției potrivit căreia inspectorul de integritate în urma sesizării primite si a evaluării documentelor primite poate emite mai multe rapoarte de evaluare, dacă pe lângă situația sesizată din documente mai rezultă și alte incidente de integritate. Lipsa unei dispoziții legale care să condiționeze numărul de rapoarte de evaluare emise în baza unei unice sesizări nu poate conduce la concluzia pe care o susține autoritatea intimată. Astfel, după cum rezultă din dispozițiile art. 12 din Legea nr. 176/2010, la baza activității desfășurate de Agenția Națională de Integritate stă fie o sesizare din oficiu, făcută în una din modalitățile prevăzute la alin. (2) al aceluiași articol, fie sesizarea oricărei persoane fizice sau juridice. Nu există printre opțiunile lăsate de legiuitor aceea ca un raport de evaluare să fie întocmit suplimentar, ca anexă sau în completarea unui alt raport de evaluare a unei persoane, ca urmare a decelării și al altor împrejurări ce ar putea atrage incidența dispozițiilor legale în materia conflictului de interese/incompatibilităților. Într-o astfel de situație, Agenția Națională de Integritate avea posibilitate de a se autosesiza, pe baza unei note întocmite de inspectorul de integritate, aprobată de conducerea inspectorilor de integritate. De inițierea procedurii de evaluare și de legalitatea modalității de învestire a Agenției legea leagă mai multe consecințe juridice, printre care și pe aceea a repartizării aleatorii a cauzei, dat fiind că și lucrarea inițiată din oficiu se repartizează în mod aleatoriu, conform art. 9 din Legea nr. 176/2010. Prin urmare, nu s-ar putea susține că această neregularitate a actului de învestire al Agenției nu atrage consecința nulității. Astfel, deși în acest caz nulitatea nu este una expresă, lipsa actului de învestire al Agenției nu poate fi sancționată decât cu nulitatea absolută a raportului de evaluare, întrucât lipsește însuși actul declanșator al investigației în a cărui absență nu poate fi concepută respectarea principiului legalității care guvernează activitatea de evaluare potrivit art. 8 alin. (3) din Legea nr. 176/2010. Susținerea autorității intimate în sensul că singura condiție pe care o prevede legiuitorul este ca prima sesizare făcută să îndeplinească condițiile prevăzute de O.G. nr. 27/2002 privind reglementarea activității de soluționare a petițiilor este lipsită de fundament legal. Raportul de evaluare nu poate avea la bază decât o sesizare din oficiu, făcută în una din modalitățile prevăzute la alin. (2) al aceluiași articol sau sesizarea oricărei persoane fizice sau juridice, fiind de neconceput ca o dată încheiată o investigație prin emiterea unui raport de evaluare, să se poată oricând emite un alt raport de evaluare având ca premisă investigația anterioară din care s-ar fi desprins noi aspecte ce ar atrage incidența dispozițiilor legale în materia conflictului de interese/incompatibilităților. Este evident că o dată încheiată o investigație prin emiterea unui raport de evaluare, investigarea unor alte aspecte decât cele avute în vedere prin acest raport de evaluare nu se poate face decât în baza unui nou act de învestire, cu respectarea tuturor garanțiilor procesuale aferente, inclusiv a principiului repartizării aleatorie a acestei noi sesizări (fie ea din oficie sau la cerere). Această concluzie se impune cu atât mai mult în prezenta cauză, dat fiind că la data sesizării persoanei fizice din 04.03.2019, actul declanșator al investigației care a condus la emiterea raportului nr. x/20.12.2019 pretinsa situație de incompatibilitate reținută prin Raportul de evaluare contestat în cauză nu exista, ci a intervenit ulterior sesizării, respectiv odată cu încheierea Contractului de prestări servicii din data de 01.05.2019. Prin urmare, în ipoteza în care Agenția dorea să continue cercetarea, putea să redeschidă lucrarea sau se autosesizeze, potrivit dispozițiilor art. 12, iar nu să emită raportul de evaluare contestat în prezenta cauză, care nu are la bază nicio sesizare valabilă sau autosesizare, Agenția neputându-și invoca, în prezenta cauză, propria culpă în neîntocmirea corespunzătoare a actului de autosesizare. În lipsa unui astfel de demers, investigația finalizată cu raportul de evaluare atacat în prezenta cauză este lipsită de fundament, dată fiind absența unui act legal de învestire a Agenției, ceea ce atrage consecința nulității raportului de evaluare astfel emis, nefiind de conceput un raport de evaluare valabil emis în lipsa unui act de sesizare valabil. III. Temeiul legal al soluției pronunțate Pentru considerentele expuse, în temeiul prevederilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., se va admite recursul formulat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 225/CA din 4 noiembrie 2021 pronunțate de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, se va casa sentința civilă recurată și în rejudecare se va admite acțiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate și va anula raportul de evaluare nr. x/06.10.2020 emis de pârâta Agenția Națională de Integritate.