ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5270/2023

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei.

1.1. Prin cererea înregistrată la data de 12.08.2021 pe rolul Tribunalul București sub nr. x/3/2021, reclamantul A, în contradictoriu cu AGENȚIA NAȚIONALĂ DE INTEGRITATE, în temeiul art. 22 din Legea nr.176/2010 privind integritatea în exercitarea funcțiilor și demnităților publice a formulat contestație, prin care a solicitat admiterea acțiunii în contencios administrativ și dispunerea anulării actului administrativ constând în raportul de evaluare înregistrat sub nr.x/G/II/23.07.2021 emis de Agenția Națională de Integritate.

La data de 12.01.2022 prin sentința nr.59, Tribunalul București verificându-și competența, în temeiul art. 132 C. proc. civ., a admis excepția necompetenței materiale și, față de împrejurarea că adresa de domiciliu a reclamantului se află în circumscripția Curții de Apel Constanța, a declinat competența de soluționare a prezentei cauze, în favoarea Curții de Apel Constanța.

1.2. Ca urmare a declinării competenței în favoarea Curții de Apel Constanța, la data de 22.02.2022 cauza a fost înregistrată pe rolul acestei instanțe, sub nr.x/3/2021.

Prin Sentința civilă nr. 112 din 6 iunie 2022, Curtea a respins acțiunea reclamantului, ca nefondată.

Împotriva acestei sentințe, în condițiile art. 483 C. proc. civ., reclamantul A a formulat recurs întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea hotărârii recurate și, în rejudecare, admiterea acțiunii și anularea Raportului de evaluare nr. x/G/II/ 23.07.2021 emis de Agenția Națională de Integritate.

Apreciează că, în mod nelegal, Curtea de Apel Constanta nu a analizat înscrisurile în probațiune și nici argumentația dovedită cu privire la motivarea contestației, respingând-o ca nefondată, fără a ține cont de lipsa de intenție a petentului cu privire la încălcarea nomelor legale, în referire la desfășurarea de activității didactice de profesor legislație rutieră/instructor auto/formator, incompatibile cu calitatea de agent de politie rutieră, deoarece aceste activități au fost desfășurate cu o informare prealabilă a comenzii inspectoratului de politie cu o transparență totală în acest sens.

Pe cale de consecință, apreciază că se impune retrimiterea cauzei spre rejudecare către Curtea de Apel Constanta, în vederea analizării fondului cauzei, care de asemenea suscită numeroase interpretări și probleme de drept.

Apreciază că, motivarea concluziei de incompatibilitate, conform raportului de evaluare A.N.I., în sensul că cele două activități, respectiv agent de politie și cadru didactic în cadrul unei școli de conducători auto, ar fi fost în strânsă legătură este inexistentă, făcându-se doar o apreciere subiectivă a legăturii dintre activitatea de polițist și cea de profesor/formator/instructor auto. Evident, incompatibilitatea nu este exemplificată și nici motivată în mod concret prin raportul inspectorului A.N.I., deoarece nu există. Este doar o apreciere unilaterala a inspectorului de integritate.

Prin urmare, nu s-ar putea reține măcar vreo rea-credință din partea sa în interpretarea dispozițiilor art. 96 din Legea nr.161/2003, în condițiile în care superiorii săi au analizat situația și au apreciat că nu ar există incompatibilitate sau alt conflict între activitatea didactică și cea de agent de politie.

Intimata-pârâtă Agenția Națională de Integritate a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Înalta Curte, analizând sentința atacată, actele și lucrările dosarului și dispozițiile legale incidente, în raport cu argumentele invocate prin recurs și prin întâmpinare, apreciază că recursul este nefondat, neputându-se reține incidența motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Reclamantul a supus controlului de legalitate Raportul de evaluare nr.x/G/II/ 23.07.2021 prin care Agenția Națională de Integritate a reținut situația de incompatibilitate în ceea ce-l privește, prin încălcarea dispozițiilor art. 94 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenire și sancționarea corupției, întrucât, în perioada 10.04.2017-01.05.2020, a deținut și a exercitat, simultan funcția publică cu statut special de agent de poliție având și calitatea de polițist rutier în cadrul Inspectoratului Județean de Poliție X și a celei de instructor auto în cadrul B S.R.L.

În cadrul recursului se invocă, în esență, interpretarea greșită a probatoriului și a dispozițiilor incidente, nemotivarea raportului de către instituția pârâtă, recurentul apreciind că predarea face parte din excepțiile legale, privind personalul didactic.

Înalta Curte constată că prima instanță a verificat argumentele reclamantului, pe care acesta le-a reiterat și în recurs, a interpretat și aplicat corect dispozițiile normelor de drept material incidente, verificând raportul de evaluare nr.x/G/II/23.07.2021 sub aspectul îndeplinirii condițiilor de formă și legalitate.

Potrivit dispozițiilor art. 96 alin. (1) și (2) din Legea nr.161/2003, funcționarii publici pot exercita funcții în alte domenii de activitate din sectorul privat, care nu sunt în legătură directă sau indirectă cu atribuțiile exercitate ca funcționar public, funcționar public parlamentar sau funcționar public cu statut special, potrivit fișei postului.

În ceea ce privește calificarea de către recurentul – reclamant a activității desfășurate la societatea comercială ca fiind una didactică, Înalta Curte precizează că sunt activități didactice doar cele reglementate de Legea nr.1/2011, în cadrul sistemului de învățământ, preuniversitar și superior.

În mod corect judecătorul fondului a arătat că, deși legea nu definește în mod explicit domeniul didactic, activitățile didactice trebuie să fie realizate în cadrul reglementat de Legea nr. 1/2011 a educației naționale, care dedică un titlu distinct statutului cadrelor didactice și, în contextul asigurării transparenței în funcțiile publice și prevenirii corupției, activitățile didactice sunt limitate la cele prevăzute de Legea educației naționale.

În cauză, aspect necontestat, recurentul-reclamant, în perioada 10.04.2017 - 01.05.2020, a exercitat simultan funcția de polițist rutier în cadrul Inspectoratului de Poliție Județean X și funcția de instructor auto.

Din interpretarea dispozițiilor art. 96 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 rezultă că aceasta impune două condiții pentru existența stării de incompatibilitate, respectiv activitatea privată să se desfășoare în același domeniu de activitate, iar între funcția deținută în celălalt domeniu de activitate reținut și atribuțiile exercitate în calitate de funcționar public, stabilite prin fișa postului, să existe o legătură directă sau indirectă.

Așadar, pentru depistarea unei legături directe sau indirecte între activitățile desfășurate de un funcționar public, în exercitarea funcției publice, și a unei activități conexe, în mediul privat, se vor avea în vedere, spre comparație atribuțiile din fișa postului de funcționar public și cele din domeniul/domeniile de activitate din sfera privată.

În acord cu judecătorul fondului, instanța de control judiciar constată că există o legătură directă între cele două activități atâta vreme cât din fișa postului depusă la dosarul de fond a rezultat că reclamantul derula în perioada de referință atribuții grefate pe activitatea în domeniul aplicării/controlului respectării prevederilor legale privind normele de circulație rutieră, supravegherea, îndrumarea și controlul, în condițiile legii, a participanților la traficul rutier, atribuții ce au o potențială relaționare cu atribuțiile exercitate de acesta în calitate de instructor auto la școala de șoferi, circumscrise activității de predare a normelor privind legislația rutieră și instruire în vederea susținerii examenului de obținere a permisului auto.

Așadar, a fost demonstrată fără putință de tăgadă existența unei legături între aceste două activități, în condițiile în care activitatea de agent de poliție însărcinat cu verificări în trafic presupune constatarea și aplicarea de sancțiuni chiar și a acelor conducători auto pe care, eventual, i-a îndrumat ca instructor școlar.

În aceste condiții, contrar susținerilor recurentului-reclamant, Înalta Curte constată că, raportat la situația de fapt stabilită în cauză prin probatoriul administrat, instanța de fond a interpretat și a aplicat în mod corect dispozițiile art. 96 alin. (1) din Legea nr. 161/2003, reținând în mod corect că activitățile desfășurate în cadrul privat al școlii de șoferi fiind în legătură cu atribuțiile prevăzute în fișa de post a funcției publice.

Prin urmare, susținerile recurentului-reclamant nu sunt apte a dovedi incidența motivului de casare invocat, prevăzut la art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., hotărârea recurată fiind pronunțată și motivată cu interpretarea și aplicarea corectă a dispozițiilor legale aplicabile în cauză.

Pentru considerentele arătate, Înalta Curte, în temeiul art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul declarat de reclamantul A împotriva Sentinței civile nr. 112 din 6 iunie 2022 a Curții de Apel Constanța – Secția de Contencios Administrativ și Fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 14 noiembrie 2023, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.