ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2159/2022

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal la data de 31.07.2018, sub nr. x/2018, reclamantul Sectorul 3 al Municipiului București, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice - Direcția Generală Programul Operațional Regional a solicitat anularea: - Deciziei nr. 62 din 04.06.2018 privind soluționarea contestației înregistrată la sediul MDRAP sub nr. x/11.05.2018; - Informării privind plata cheltuielilor aprobate în Cererea de rambursare nr. x, înregistrată la AMPOR sub nr. x din 18.04.2018 și la reclamant sub nr. x/18.04.2018, emisă cu ocazia verificării cheltuielilor solicitate la plată aferente Contractului subsecvent de servicii nr. x/03.03.2016 la Acordul- cadru nr. 11134/21.10.2014 având ca obiect "Servicii de consultanță tehnică și dirigenție de șantier privind lucrările de reabilitare termică ale blocurilor de locuințe, a lucrărilor de reparații curente și reparații capitale la unitățile școlare și la toate clădirile aflate în administrarea Sectorului 3 al Municipiului București, precum și a construcțiilor civile care se vor construi de către autoritatea contractantă"; - Notei de neconformitate AMPOR nr. 83109/07.07.2017, înscris comunicat unității reclamante prin intermediul informării de referință, precum și a tuturor actelor care au stat la baza emiterii acesteia, respectiv a Notei de neconformitate nr. x/12.04.2016, iar pe cale de consecință, desființarea reducerii de 5% din valoarea contractului subsecvent de mai sus și obligarea autorității pârâte la aprobarea întregii Cereri de rambursare nr. x aferentă Contractului de finanțare nr. x/18.05.2017.

Hotărârea instanței de fond Prin sentința civilă nr. 223 din 10 iulie 2020, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, s-a respins acțiunea formulată de reclamant Sectorul 3 al Municipiului București, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice - Direcția Generală Programul Operațional Regional, ca neîntemeiată.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva sentinței civile nr. 223 din 10 iulie 2020, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul Sectorul 3 al Municipiului București a declarat recurs, invocând motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. În contextul unei succinte prezentări a situației de fapt, recurentul-reclamant a invocat interpretarea gresita a normelor incidente in materie. Astfel, a susținut că a încheiat contractul cu respectarea dispozițiilor legale, iar ofertantul se încadra în normele legale, acesta depunand toate actele necesare pentru încheierea contractului. În opinia sa, interpretarile primei instanțe sunt eronate, întrucât contravin dispozițiilor art. 176, art. 187 alin. (3) din O.U.G. nr. 34/2006, art. 7 din H.G. nr. 925/2006, în mod eronat reținându-se că acordul de asociere încheiat între S.C. A. S.R.L. B. S.R.L. și SC C. S.R.L. nu cuprinde toate elementele pe care echipa de control le-a indicat, iar aceste cerințe obligatorii nu pot fi completate cu elemente extrinseci acestuia cum ar fi propunerea tehnică sau alte documente aparținînd ofertei. De asemenea, contrar retinelor primei instante, pentru ca recurentul sa poata face aplicarea prevederilor art. 36 alin. (1) din H.G. nr. 925/2006, trebuia ca asocierea să nu facă dovada îndeplinirii cerințelor de calificare stabilite în documentatia de atribuire. Or, în cazul de fată ofertantul a îndeplinit absolut toate cerințele de calificare. Informatiile privind acordul de asociere nu fac parte din cerințele de calificare necesare pentru a demonstra potentialul fiecărui operator participant la procedură, ci privesc exclusiv modalitatea de derulare a acordului cadru. A mai susținut recurentul că nu a procedat la modificarea criteriilor de selecție după deschiderea ofertelor, făcând trimitere la dispozițiile art. 17 O.U.G. nr. 6/2011. În fine, a arătat că, în opinia sa, abaterea este formală, fără impact asupra bugetului UE și a bugetului de stat, sens în care aplicarea reducerii s-a efectuat cu încălcarea principiului proporționalității. A invocat și avizarea raportului procedurii -fara observatii - de către reprezentantii MFP UCVAP.

Apărările formulate în recurs Intimatul a formulat întâmpinare, prin care, cu titlu prealabil, a invocat puterea de lucru judecat prin raportare la sentința x/28.11.2016 pronunțată de Curtea de Apel București în dosarul nr. dosar x/2016, rămasă definitivă prin decizia nr. 5666/2019 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, privind aspectele referitoare la anularea Notei de neconformitate nr. x/12.04.2016 și a solicitat și să se constate că recurentul reia motivele prezentate în fața primei instanțe fără să aducă vreo critică de nelegalitate sentinței recurate. Pe fond, a solicitat respingerea recursului, apreciind că sentința recurată este temeinică și legală, fiind dată cu aplicarea corectă a normelor de drept material incidente situației de fapt reținute.

Răspunsul la întâmpinare Prin răspunsul la întâmpinare, recuentul-reclamant a susținut că a invocat critici de nelegalitate circumscrise dicpoaițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Procedura de soluționare a recursului În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013. În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin rezoluția din data de 8 februarie 2021, s-a fixat termen de judecată pentru soluționarea cererii de recurs la data de 24 martie 2022, în ședință publică, cu citarea părților. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând sentința recurată prin prisma criticilor invocate prin cererea de recurs, a apărărilor invocate prin întâmpinare și a dispozițiilor legale incidente în materia supusă verificării, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele expuse în continuare. 1. Argumente de fapt și de drept relevante În fapt, în urma verificării documentației aferente contractului de finanțare pentru proiectul cod SMIS 118398, cu titlul "Creșterea eficienței energetice a blocurilor de locuinte din sectorul 3 - FE 22", autoritatea cu competente în gestionarea fondurilor europene a constatat abateri de la aplicarea prevederilor legislației naționale în materia achizițiilor publice. A fost constată încălcarea de către recurentă a prevederilor art. 2 alin. (2) lit. b) din O.U.G. nr. 34/2006, ce legitimizează principiul tratamentului egal. Astfel, Autoritatea Contractantă trebuia să aplice tratamentul egal pe parcursul atribuirii contractului de achiziție publică, având în vedere principiul utilizării eficiente a fondurilor, permițând astfel cât mai multor ofertanțilicare îndeplinesc criteriile de calificare și caietul de sarcini să fie evaluați conform criteriului de atribuire, și să nu caute motive de a elimina operatorii economici. În acest context, instanța de contencios administrativ și fiscal a fost învestită cu o cerere prin care reclamantul Sectorul 3 al Municipiului București, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice - Direcția Generală Programul Operațional Regional a solicitat anularea: Deciziei nr. 62 din 04.06.2018 privind soluționarea contestației înregistrată la sediul MDRAP sub nr. x/11.05.2018; informării privind plata cheltuielilor aprobate în Cererea de rambursare nr. x, înregistrată la AMPOR sub nr. x din 18.04.2018 și la reclamant sub nr. x/18.04.2018, emisă cu ocazia verificării cheltuielilor solicitate la plată aferente Contractului subsecvent de servicii nr. x/03.03.2016 la Acordul- cadru nr. 11134/21.10.2014 având ca obiect "Servicii de consultanță tehnică și dirigenție de șantier privind lucrările de reabilitare termică ale blocurilor de locuințe, a lucrărilor de reparații curente și reparații capitale la unitățile școlare și la toate clădirile aflate în administrarea Sectorului 3 al Municipiului București, precum și a construcțiilor civile care se vor construi de către autoritatea contractantă"; Notei de neconformitate AMPOR nr. 83109/07.07.2017, înscris comunicat unității reclamante prin intermediul informării de referință, precum și a tuturor actelor care au stat la baza emiterii acesteia, respectiv a Notei de neconformitate nr. x/12.04.2016, iar pe cale de consecință, desființarea reducerii de 5% din valoarea contractului subsecvent de mai sus și obligarea autorității pârâte la aprobarea întregii Cereri de rambursare nr. x aferentă Contractului de finanțare nr. x/18.05.2017. Prin sentința recurată, instanța a respins cererea de chemare în judecată, ca neîntemeiată, reclamantul formulând critici din perspectiva dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. Înalta Curte amintește că potrivit dispozițiilor art. 430 din C. proc. civ. "(1) Hotărârea judecătorească ce soluționează, în tot sau în parte, fondul procesului sau statuează asupra unei excepții procesuale ori asupra oricărui alt incident are, de la pronunțare, autoritate de lucru judecat cu privire la chestiunea tranșată." Art. 431 alin. (2) din același act normativ prevede că "(2) Oricare dintre părți poate opune lucrul anterior judecat într-un alt litigiu, dacă are legătură cu soluționarea acestuia din urmă." Efectul pozitiv al autorității de lucru judecat nu presupune tripla identitate de părți, obiect și cauză și nu conduce la respingerea cererii ci, în condițiile existenței unei identități de părți, presupune o identitate între problema de drept dezlegată definitiv într-un alt litigiu și problema de drept care trebuie rezolvată în litigiul în care se invocă autoritatea de lucru judecat. Odată ce unei anumite probleme i s-a dat o dezlegare într-un litigiu anterior purtat între aceleași părți instanța de judecată nu poate, într-un litigiu ulterior, să tranșeze în mod diferit respectivul diferend. Înalta Curte constată că în speță operează parțial puterea de lucru judecat (respectiv în ceea ce privește aspectele privitoare la anularea Notei de neconformitate nr. x/12.04.2016), prin raportare la dispozițiile sentinței civile nr. 3775/28.11.2016 pronuntată de Apel București în dosarul nr. x/2016, ce au fost menținute prin Decizia nr. 5666/14.11.2019 a Înaltei Curți de Casație și Justiție. Astfel, prin acțiunea care a făcut obiectul dosarului nr. x/2016 înregistrat pe rolul Curții de Apel București, Unitatea administrativ-teritorială (UAT) Sector 3 București a solicitat următoarele: "- anularea informării nr. 38154/12.05.2016 privind autorizarea cererii de rambursaré nf. 1; - anularea Informării nr. 32402/12.05.2016 privind autorizarea cererii de rambursare nr. x finală; - anularea Notei de neconformitate nr. x/22.04.2016 transmisă prin Informarea nr. x/12.05.2016; - anularea Notei de neconformitate nr. x/12.04.2016 transmisă prin Informarea nr. x/12.05.2016; declararea cheltuielilor ce reprezintă articole noi ce nu au fost prevăzute în oferta inițiali a constructorului și pentru care nu au fost ofertate preturi, ca fiind neeligibile; declararea cheltuielilor ce reprezintă cote legale aferente D., ce fiind neeligibile; - declararea cheltuielilor ce reprezintă costuri aferente categoriei de lucrări organizare de șantier ca fiind neeligibile; anularea Deciziei nr. 200/21.06.2016." Prin Nota de neconformitate nr. x/12.04.2016 cărei anulare a fost solicitată în ambele dosare, respectiv în dosarul nr. x/2018 a fos solicitată anularea Notei de neconformitate nr. x/07.07.2017 și a tuturor înscrisurilor care au stat la baza emiterii acesteia, respectiva Notei de neconformitate nr. x/12.04.2016), a fost aplicată o reducere procentuală de 5% din valoarea acordului cadru nr. 11134/21.10.2014, respectiv din valoarea tuturor contractelor subsecvente incheiate în baza acestuia, în cadrul subproiectelor cod SMIS 50240, 50473, 50474, 50475, 50717, 50718, 51107, 52850, 52880, 53891, 54841, 54842, 54843, 54844, 54845 și respectiv 118398. Prin urmare, deși este vorba despre contracte subsecvente diferite, motivele de fapt si de drept ce au stat la baza aplicării reducerii procentuale, sunt identice, fiind cuprinse prin același act administrativ (Nota de neconformitate nr. x/12.04.2016) ale cărui efecte se răsfrâng asupra tuturor contractelor subsecvente încheiate în baza acordului cadrul nr. 11134/21.10.2014. Raportat la legătura dintre prezenta cauză și dosarul nr. x/2016, se constată că acestea au capăt de acțiune comun ce constă în anularea Notei de neconformitate nr. x/12.04.2016, singura diferență sub acest aspect fiind aceea că reducerea procentuală de 5% a fost aplicată la valoarea altui contract subsecvent ce a fost încheiat in dadrul subproiectului cod SMIS 118398, respectiv contractul de servicii nr. x/03.03.2016 În aceste condiții, Înalta Curte constată că nota de constatare contestată în prezenta cauză se întemeiază în mod esențial pe o notă de constatare anterioară, preluând mențiunile din acea notă de constatare a cărei legalitate a fost constatată în urma cenzurii instanțelor de judecată, astfel că în speță operează puterea de lucru judecat în ceea ce privește dispozițiile sentinței civile nr. 3775/28.11.2016 (respectiv în ceea ce privește aspectele privitoare la neconformitate nr. 19218/12.04.2016), pronunțată de Curtea de Apel București în dosarul nr. x/2016 (ce au fost menținute prin Decizia nr. 5666/14.11.2019 a Înaltei Curti de Casație și Justiție). Prin urmare, sentința recurată prin care s-a respins acțiunea ca neîntemeiată este legală. 2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat. PENTRU ACESTE MOTIVE,