ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3249/2023

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 19.07.2018 pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul Sectorul 3 al Municipiului București a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice - Direcția Generală Programul Operațional Regional, anularea: Deciziei nr. 49 din 17.05.2018 privind soluționarea contestației formulate de către Sectorul 3 al Municipiului București, înregistrate la MDRAP sub nr. x/25.04.2018; Informării privind plata cheltuielilor aprobate în Cererea de rambursare nr. x, înregistrate la AMPOR sub nr. x din 18.04.2018 și la reclamantă sub nr. x din 18.04.2018, emise cu ocazia verificării procedurii de achiziție publică pentru atribuirea contractului subsecvent de servicii nr. x/04.09.2015 la Acordul-cadru nr. 10755/04.11.2013, având ca obiect "Servicii de arhitectură și servicii conexe necesare pentru realizarea proiectelor de reabilitare termică - blocuri Sector 3"; Notei de neconformitate AMPOR nr. 83559/04.07.2017, înscris comunicat unității prin intermediul informării de referință, precum și a tuturor actelor care au stat la baza emiterii acesteia, respectiv a Notei de neconformitate nr. x/18.08.2015 iar, pe cale de consecință, desființarea reducerii de 5% din valoarea contractului subsecvent de mai sus și obligarea autorității pârâte la aprobarea întregii Cereri de rambursare nr. x aferente Contractului de finanțare nr. x/2017.

Hotărârea instanței de fond Prin sentința nr. 63 din 9 martie 2022, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, s-a respins cererea formulată de reclamantul Sectorul 3 al Municipiului București, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, ca neîntemeiată.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva sentinței nr. 63 din 9 martie 2022, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs recurentul-reclamant Sectorul 3 al Municipiului București, prin Primar, întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea în tot a sentinței recurate și rejudecarea cauzei, în sensul admiterii cererii de chemare în judecată, astfel cum a fost formulată. În motivarea recursului arată că instanța de fond a pronunțat o sentință nelegală și netemeinică, reținând că sunt întemeiate neregulile constatate de către organul de control. Susține că prin Decizia Ministerului Dezvoltării Regionale și Administrației Publice nu s-au reținut nereguli în ceea ce privește modalitatea de stabilire și acordare a contractului ofertantului declarat câștigător, ci aspecte de interpretare a legislației în ceea ce privește atribuirea contractului, respectiv nerespectarea legislaței în ceea ce privește contractul de finanțare încheiat pentru proiectul din speță. Consideră că instanța de fond a interpretat și aplicat greșit actele normative incidente, contractul fiind încheiat cu respectarea dispozițiilor legale, în condițiile în care ofertantul se încadra în normele legale, acesta depunând toate actele necesare pentru încheierea contractului. Arată că instanța de fond a reținut în mod greșit că autoritatea contractantă nu are dreptul de a solicita îndeplinirea unor cerințe minime referitoare la capacitatea tehnică și profesională, întrucât acestea ar conduce la restricționarea participării la procedura de atribuire. Apreciază că o asemenea interpretare contravine dispozițiilor art. 177 din O.U.G. nr. 34/2006, în forma în vigoare la data derulării procedurii de atribuire, potrivit cărora: "Operatorii economici au dreptul de a prezenta certificate emise de către o autoritate publică competentă sau de către un organism de drept public sau privat care respectă standarde europene de certificare, pentru demonstrarea îndeplinirii unor criterii de calificare și selecție formulate în conformitate cu prevederile art. 176". În ceea ce privește solicitarea de prezentare a unor documente valabile la data limită de depunere a ofertelor, invocă prevederile art. 151 din Ordinul nr. 777 din 26 mai 2003, apreciind că existența deținerii autorizațiilor/certificatelor eliberate de autorități la momentul depunerii ofertelor este justificată și relevantă. De asemenea, arată că aceeași concluzie se desprinde și în privința auditorului energetic, potrivit art. 1 alin. (2) și 17 din Ordinul nr. 2237/2010. Astfel, consideră că au fost respectate prevederile O.U.G. nr. 34/2006 referitoare la stabilirea cerințelor minime de calificare precum și ale H.G. nr. 925/2006, cerințele stabilite fiind relevante pentru îndeplinirea contractului, în condițiile în care nu au condus la restricționarea procedurii de atribuire. Precizează că, în conformitate cu prevederile O.U.G. nr. 34/2006, a fost nevoit să impună, pentru asigurarea derulării contractului în condiții de calitate, anumite cerințe minime de calificare pentru experții nominalizați, dat fiind faptul că prin art. 187 alin. (1) din O.U.G. nr. 34/2006 și art. 7din H.G. nr. 925/2006, legiuitorul a acordat autorităților contractante posibilitatea stabilirii unor cerințe minime de calificare și selecție care să garanteze derularea în bune condiții a contractului de achiziție publică. În speță, arată că pentru prestarea conform dispozițiilor legale a serviciilor, ofertantul declarat câștigător avea obligația de a face dovada că dispune de responsabil tehnic cu execuția lucrărilor (RTE) de construcții, conform dispozițiilor Ordinului nr. 777/2003, respectiv de auditor energetic, cerință ce se aplica inclusiv ofertanților străini. Susține că acest aspect nu a avut niciun impact asupra bugetului UE sau a bugetului de stat și că în fapt, criticile echipei de verificare sunt formalisme exagerate nefundamentate din punct de vedere legal prin încălcarea vreunui articol sau act normativ în domeniu; nu au impact asupra îndeplinirii contractului, fiind pur formale; nu au creat prejudicii niciunei părți în cadrul derulării contractului, respectiv nici ordonatorului de credite și nici vreunui alt operator economic, neexistând solicitări de clarificări în privința respectivelor cerințe de calificare și neexistând niciun ofertant a cărei ofertă să fi fost respinsă ca inacceptabilă pe motiv că experții nominalizați ar fi prezentat atestate echivalente, emise de organisme abilitate din alte state membre ale UE și nici ofertanți ale căror oferte să fi fost respinse din cauza nemdeplinirii acestor cerințe; nu au fost cauzate prejudicii financiare/materiale/legale. Mai mult, precizează că procedura de atribuire a fost monitorizată și validată de ANRMAP, anterior publicării în SEAP. Având în vedere aceste aspecte, menționează că a respectat întocmai legislația în materia achizițiilor publice în ceea ce privește modalitatea de evaluare a ofertelor, orice eventuale neconformități neputând fi decât formale, fără un potențial impact financiar.

Apărările formulate în recurs Intimatul-pârât Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Administrației a formulat întâmpinare, prin care invocă excepția nulității recursului pentru nemotivare, iar în subsidiar, solicită respingerea recursului ca nefondat. Arată că în mod corect a reținut instanța de fond că recurentul a restricționat accesul operatorilor economici la procedura de atribuire a contractelor de servicii, prin aceea că în documentația de atribuire, la cerința III.2.3 a) Capacitatea tehnică și/sau profesională/Lista persoanelor responsabile pentru îndeplinirea contractului de servicii, s-a solicitat potențialilor ofertanți ca din echipa de realizare a contractului să facă parte următorii specialiști: expert structuri și auditor energetic, în condițiile în care această cerință poate fi impusă cu limitările impuse de art. 188 alin. (2) din O.U.G. nr. 34/2006, respectiv în funcșie de specificul, de volumul și de complexitatea serviciilor ce urmează să fie prestate și numai în măsura în care aceste informații sunt relevante pentru îndeplinirea contractului.

Procedura de soluționare a recursului În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013. În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin rezoluția din data de 8 iulie 2022, s-a fixat termen de judecată pentru soluționarea cererii de recurs la data de 8 martie 2023, în ședință publică, cu citarea părților, cauza fiind amânată pentru termenul din 14 iunie 2023.

Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând legalitatea sentinței recurate prin prisma criticilor formulate prin cererea de recurs, a apărărilor formulate prin întâmpinare și a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare. În cauză, reclamantul Sectorul 3 al Municipiului București a învestit instanța de contencios administrativ cu o acțiune prin care a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice - Direcția Generală Programul Operațional Regional, anularea: Deciziei nr. 49 din 17.05.2018 privind soluționarea contestației administrative; Informării privind plata cheltuielilor aprobate în Cererea de rambursare nr. x, înregistrate la AMPOR sub nr. x din 18.04.2018 și la reclamantă sub nr. x din 18.04.2018; Notei de neconformitate AMPOR nr. 83559/04.07.2017 și a tuturor actelor care au stat la baza emiterii acesteia, respectiv a Notei de neconformitate nr. x/18.08.2015 iar, pe cale de consecință, desființarea reducerii de 5% din valoarea contractului subsecvent de mai sus și obligarea autorității pârâte la aprobarea întregii Cereri de rambursare nr. x aferente Contractului de finanțare nr. x/2017. Prin sentința recurată, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins cererea formulată de reclamantul Sectorul 3 al Municipiului București, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, ca neîntemeiată. Împotriva sentinței instanței de fond a declarat recurs recurentul-reclamant Sectorul 3 al Municipiului București, prin Primar, întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. În fapt, prin Decizia nr. 49 din 17.05.2018 privind soluționarea contestației administrative, înregistrate la MDRAP sub nr. x/25.04.2018, s-a respins contestația formulată de recurentul-reclamant împotriva Notei de neconformitate AMPOR nr. 83559/04.07.2017 și a Informării privind plata cheltuielilor aprobate în Cererea de rambursare nr. x, înregistrate la AMPOR sub nr. x din 18.04.2018, ca neîntemeiată. Prin nota de neconformitate nr. x/04.07.2017 s-a constatat la pct. 21 din notă că, în privința procedurii de achiziție pentru atribuirea contractului subsecvent de servicii nr. x/04.09.2015, în baza Notei de neconformitate nr. x/18.08.2015 emisă cu ocazia verificării procedurii de achiziție derulate pentru atribuirea Acordului-cadru, că autoritatea contractantă a restricționat accesul operatorilor economici la procedura de atribuire a contractului de lucrări, prin aceea că în documentația de atribuire, în cadrul cerinței III.2.3.a) Capacitatea tehnică și/sau profesională, autoritatea contractantă a solicitat potențialilor ofertanți ca din echipa de realizare a contractului să facă parte și următorul personal: "EXPERT STRUCTURI - Absolvent de studii superioare tehnice; Experiența profesională dovedită prin participarea la cel puțin un proiect similar. Atestat de către MLPTL ca expert tehnic pentru domeniul Construcții și arhitectură, cerința A1, in conformitate cu Ordinul Ministrului Lucrărilor Publice, Transportului și Locuinței nr. 777/2003 de aprobare a Reglementării tehnice "Îndrumător pentru atestarea tehnico-profesională a specialiștilor cu activitate în construcții", cu modificările și completările ulterioare. Atestatul trebuie prezentat în termen. AUDITOR ENERGETIC - Absolvent de studii superioare tehnice; Atestat ca auditor energetic gradul I în conformitate cu reglementarea tehnica "Regulament privind atestarea auditorilor energetici pentru clădiri", aprobată prin Ordinul ministrului dezvoltării regionale și turismului nr. 2237/2010, cu modificările și completările ulterioare. Atestatul trebuie prezentat în termen de valabilitate la data limită stabilită pentru depunerea ofertelor." Astfel, ca urmare a reținerii neregulii de mai sus, s-a aplicat o corecție financiară de 5% la Acordul cadru nr. 10755/04.11.2013, corecție ce se aplică și contractelor subsecvente încheiate în baza acestui contract cadru, cum este contractul subsecvent de servicii nr. x/04.09.2015, ce face obiectul cauzei de față. Neregula constatată a fost încadrată la pct. 9 lit. A) - Anunțul de participare și documentația de atribuire, Partea I Achiziții publice, din Anexa la H.G. nr. 519/2014. De asemenea, prin Informarea nr. x/18.04.2018, Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice - Direcția Generală Programul Operațional Regional a comunicat rcurentului-reclamant Sectorul 3 al Municipiului București că a fost autorizată Cererea de rambursare nr. x în valoare de 273709,23 RON aferentă contractului de finanțare Cod SMIS 118411 privind proiectul "Creșterea eficienței energetice a blocurilor de locuințe din Sectorul 3 - FE 33" și că a fost aplicată o reducere procentuală de 5% conform Notei de neconformitate nr. x/04.07.2017 la contractul subsecvent de servicii nr. x/04.09.2015 la Acordul-cadru nr. 10755/04.11.2013 și la contractul subsecvent de servicii nr. x/20.10.2015 la Acordul-cadru nr. 10755/04.11.2013. Prin cererea de recurs formulată, recurentul-reclamant Sectorul 3 al Municipiului București susține că nu se poate reține încălcarea vreunei norme legale sau excluderea vreunui ofertant economic de la participarea la procedura de atribuire, în condițiile în care nu au existat solicitări de clarificări în privința respectivelor cerințe de calificare și niciun ofertant nu a fost respins de la procedură; că procedura de atribuire a fost monitorizată și validată de ANRMAP, anterior publicării în SEAP; că instanța de fond a reținut în mod greșit că autoritatea contractantă nu are dreptul de a solicita îndeplinirea unor cerințe minime referitoare la capacitatea tehnică și profesională, aspect ce contravine dispozițiilor art. 177 din O.U.G. nr. 34/2006, în forma în vigoare la data derulării procedurii de atribuire; că solicitarea de prezentare a unor documente valabile la data limită de depunere a ofertelor este justificată și relevantă; că au fost respectate prevederile O.U.G. nr. 34/2006 referitoare la stabilirea cerințelor minime de calificare precum și ale H.G. nr. 925/2006, cerințele stabilite fiind relevante pentru îndeplinirea contractului, în condițiile în care nu au condus la restricționarea procedurii de atribuire și nu au avut niciun impact asupra bugetului UE sau a bugetului de stat. Înalta Curte constată că aceste susțineri sunt nefondate, în condițiile în care tocmai aceste prevederi sunt cele care au fost nesocotite de autoritatea contractantă atunci când a impus condițiile nelegale reținute. Faptul că un ofertant ar fi putut depune certificări echivalente invocând prevederile legale care îi confereau acest drept nu înlătură constatarea că prin fișa de date a achiziției autoritatea contractantă nu a recunoscut această posibilitate. Dacă ar fi acceptat astfel de oferte autoritatea contractantă ar fi încălcat propria documentație de atribuire, ceea ce ar fi fost de natură să înfrângă principiul transparenței și principiul nediscriminării, conduita autorității contractante nefiind previzibilă pentru toți posibilii ofertanți. Potrivit art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011, prin neregulă se înțelege "orice abatere de la legalitate, regularitate și conformitate în raport cu dispozițiile naționale și/sau europene, precum și cu prevederile contractelor ori a altor angajamente legal încheiate în baza acestor dispoziții, ce rezultă dintr-o acțiune sau inacțiune a beneficiarului ori a autorității cu competențe în gestionarea fondurilor europene, care a prejudiciat sau care poate prejudicia bugetul Uniunii Europene/bugetele donatorilor publici internaționali și/sau fondurile publice naționale aferente acestora printr-o sumă plătită necuvenit." Aspectele deduse judecății prin prezenta cauză și care se circumscriu noțiunii de neregulă au consacrare legislativă în următoarele texte de lege: Art. 178 alin. (2) din O.U.G. nr. 34/2006 (forma în vigoare la momentul derulării procedurii de atribuire): "Autoritatea contractantă nu are dreptul de a solicita îndeplinirea unor cerințe minime referitoare la situația economică și financiară și/sau la capacitatea tehnică și profesională, care ar conduce la restricționarea participării la procedura de atribuire". De asemenea, potrivit dispozițiilor art. 179 din O.U.G. nr. 34/2006: "Autoritatea contractantă are obligația de a respecta principiul proporționalității atunci când stabilește criteriile de calificare și selecție, iar aceste criterii trebuie să aibă o legătură concretă cu obiectul contractului care urmează a fi atribuit. În acest sens, nivelul cerințelor minime solicitate prin documentația de atribuire, precum și documentele care probează îndeplinirea unor astfel de cerințe trebuie să se limiteze numai la cele strict necesare pentru a se asigura îndeplinirea în condiții optime a contractului respectiv, luând în considerare exigențele specifice impuse de valoarea, natura și complexitatea acestuia." În același sens sunt și prevederile art. 8 din Hotărârea de Guvern nr. 925 din 19 iulie 2006 pentru aprobarea normelor de aplicare a prevederilor referitoare la atribuirea contractelor de achiziție publică din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziție publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice și a contractelor de concesiune de servicii, potrivit cărora: "(1) Autoritatea contractantă nu are dreptul de a restricționa participarea la procedura de atribuire a contractului de achiziție publică prin introducerea unor cerințe minime de calificare, care: a) nu prezintă relevanță în raport cu natura și complexitatea contractului de achiziție publică ce urmează să fie atribuit; b) sunt disproporționate în raport cu natura și complexitatea contractului de achiziție publică ce urmează să fie atribuit. (2) Atunci când impune cerințe minime de calificare referitoare la situația economică și financiară ori la capacitatea tehnică și/sau profesională, astfel cum este prevăzut la art. 178 alin. (1) din ordonanța de urgență, autoritatea contractantă trebuie să fie în măsură să motiveze aceste cerințe, elaborând în acest sens o notă justificativă care se atașează la dosarul achiziției." Examinând cerințele impuse, se constată că recurentul-reclamant a invocat că menționarea cerințelor a fost necesară pentru asigurarea derulării contractului cu respectarea condițiilor de calitate în construcții. Înalta Curte constată că argumentul nu este fondat, întrucât intimatul-pârât a apreciat că cerințele sunt restrictive nu în raport cu criteriile de calificare impuse de către recurentul-reclamant, ci în raport cu împrejurarea că autoritatea contractantă nu a făcut mențiunea acceptării de atestate/calificări echivalente, dublată de necesitatea prezentării unor atestate eliberate de autoritățile competente din România. Sub acest aspect, potențialii ofertanți aveau obligația, potrivit dispozițiilor O.U.G. nr. 34/2006, de a respecta cerințele stabilite prin Fișa de date a achiziție, astfel încât împrejurarea că dispozițiile legale permiteau depunerea de atestări echivalente nu este de natură să complinească această deficiență a documentației de atribuire, ci din contră, subliniază faptul că documentația a fost întocmită cu nerespectarea dispozițiilor legale în materia achizițiilor publice. Dincolo de aceste aspecte, se constată că legalitatea Notei de neconformitate nr. x/18.08.2015 a făcut obiectul dosarului nr. x/2018, în care prin sentința civilă nr. 5400 din data de 17.12.2018, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins cererea formulată de reclamantul Sectorul 3 al Municipiului București, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice - Direcția Generală Programul Operațional Regional, ca neîntemeiată, hotărârea fiind atacată cu recurs la Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal. În aceste condiții, Înalta Curte constată că prima instanță a reținut în mod corect că prin Nota de neconformitate nr. x/18.08.2015 s-a aplicat corecția de 5 % cu privire la întreaga procedură de atribuire a Acordului cadru, iar aplicarea acestei corecții produce efecte inclusiv cu privire la contractele subsecvente încheiate în baza respectivului acord, dat fiind faptul că vicierea procedurii de achiziție publică la încheierea Acordului cadru produce efecte și asupra actelor subsecvente, astfel că în mod legal autoritatea pârâtă a aplicat corecția asupra tuturor contractelor încheiate ulterior, care nu au fost supuse atribuirii prin organizarea unei proceduri de achiziție publică distincte. Din această perspectivă, nu poate fi reținut nici argumentul recurentului-reclamant în sensul că dovada că nu a fost încălcat liberul acces la procedura de achiziție publică o constituie împrejurarea că nu a existat vreo contestație ori cerere de clarificare cu privire la condițiile de participare stabilite prin anunț, în condițiile în care nu poate fi reținută o interdependență între legalitatea cerințelor stabilite prin fișa de date a achiziției și contestațiile cu privire la condițiile de participare. Referitor la critica recurentului privind prejudiciul, Înalta Curte constată că noțiunea de "neregulă" este definită de art. 2 pct. 7 din Regulamentul nr. 1083/2006, ca fiind orice încălcare a unei dispoziții a dreptului comunitar care rezultă dintr-un act sau dintr-o omisiune a unui operator economic, care are sau ar putea avea ca efect un prejudiciu la adresa bugetului general al Uniunii Europene prin imputarea unei cheltuieli necorespunzătoare bugetului general. În același sens, art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011 face referire la faptul că neregula vizează orice abatere de la legalitate, regularitate și conformitate, care a prejudiciat sau care poate prejudicia bugetul Uniunii Europene/bugetele donatorilor publici internaționali și/sau fondurile publice naționale aferente acestora printr-o sumă plătită necuvenit. Din interpretarea textelor de lege de mai sus reiese că, pentru a se constata existența unei nereguli, nu este necesară dovedirea unui prejudiciu, ci doar caracterul potențial prejudiciabil al abaterii constatate, cu efecte asupra bugetului Uniunii Europene, or, în speță, acesta este dovedit, având în vedere condițiile restrictive de personal inserate în fișa de date a achiziției, cu încălcarea prevederilor contractului de finanțare și ale legislației în materia achizițiilor publice, întrucât prin limitarea concurenței la societăți care erau în măsură să depună certificări naționale, s-au creat premisele achiziționării serviciilor la prețuri mai mari decât cele la care ar fi putut fi achiziționate în condițiile unei concurențe mai largi. În acest sens, Curtea de Justiție a Uniunii Europene în cauzele reunite C-260/14 și C-261/14, prin Hotărârea Curții din 26.05.2016, a statuat că: "Articolul 1 alin. (2) din Regulamentul (CE, Euratom) nr. 2988/95 al Consiliului din 18 decembrie 1995 privind protecția intereselor financiare ale Comunităților Europene și articolul 2 punctul 7 din Regulamentul (CE) nr. 1083/2006 al Consiliului din 11 iulie 2006 de stabilire a anumitor dispoziții generale privind Fondul european de dezvoltare regională, Fondul social european și Fondul de coeziune și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1260/1999 trebuie interpretate în sensul că nerespectarea dispozițiilor naționale de către o autoritate contractantă care beneficiază de fonduri structurale în cadrul atribuirii unui contract de achiziții publice având o valoare estimată inferioară pragului prevăzut la articolul 7 litera (a) din Directiva 2004/18/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 31 martie 2004 privind coordonarea procedurilor de atribuire a contractelor de achiziții publice de lucrări, de bunuri și de servicii, astfel cum a fost modificată prin Regulamentul (CE) nr. 1422/2007 al Comisiei din 4 decembrie 2007, poate constitui, cu ocazia atribuirii acestui contract, o "abatere" în sensul articolului 1 alin. (2) menționat, respectiv o "neregularitate" în sensul articolului 2 punctul 7 amintit, în măsura în care această nerespectare are sau ar putea avea ca efect prejudicierea bugetului general al Uniunii prin imputarea unei cheltuieli nejustificate". Astfel fiind, potrivit normelor interne și europene, prejudiciul poate fi și potențial, ipoteză ce nu presupune dovedirea în concret a acestuia. Prin urmare, aspectele invocate de către recurentul-reclamant prin cererea de recurs nu sunt de natură să conducă la reformarea hotărârii recurate, legalitatea soluției pronunțate fiind confirmată de către instanța de control judiciar, aceasta reflectând interpretarea și aplicarea corectă a prevederilor legale incidente cauzei.

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul declarat de recurentul-reclamant Sectorul 3 al Municipiului București împotriva sentinței nr. 63 din 9 martie 2022, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.