ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3586/2023

Circumstanțele cauzei. Cererea de chemare în judecată. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 31.05.2018, pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2018, reclamantul Sectorul 3 Al Municipiului București, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice-Direcția Generală Programul Operațional Regional a solicitat să se dispună anularea: - Deciziei nr. 21 din 20.03.2018 privind soluționarea contestației formulate de către Sectorul 3 al Municipiului București înregistrată la sediul MDRAP sub nr. x/01.03.2018; - Informării privind plata cheltuielilor aprobate în Cererea de rambursare nr. x înregistrată la AMPOR sub 12783 din 19.02.2018 și la nivelul subscrisului sub nr. x din 19.02.2018, emisă cu ocazia verificării eligibilității cheltuielilor aferente Contractului subsecvent de lucrări nr. x/02.03.2016 la Acordul- cadru nr. 14911/03.12.2015 având ca obiect executarea lucrărilor de reabilitare termică a blocurilor de locuințe incluse în Programul local multianual de creștere a performanței energetice a blocurilor de locuințe din Sectorul 3 al Municipiului București; - Notei de neconformitate AMPOR nr. 115221/20.10.2017 precum și a tuturor actelor care au stat la baza emiterii acesteia, - iar pe cale de consecință, anularea corecției financiare de 5% din valoarea contractului subsecvent menționat mai sus și a deciziei privind neeligibilitatea cheltuielilor aferente organizării de șantier.

Hotărârea primei instanțe. Prin sentința civilă nr. 87 din data de 06 aprilie 2022, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins excepția inadmisibilității, ca neîntemeiată. A respins acțiunea formulată de către reclamantul Sectorul 3 al Municipiului București, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice-Direcția Generală Programul Operațional Regional, ca neîntemeiată.

Cererea de recurs. Împotriva sentinței civile nr. 87 din data de 06 aprilie 2022, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a declarat recurs reclamantul Sectorul 3 al Municipiului București, invocând dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că, instanța de fond a interpretat și aplicat greșit actele normative incidente în materie, deoarece acest contract a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale în materia achizițiilor publice, procedura de atribuire realizându-se cu respectarea prevederilor legale. În sentința civilă atacată, prima instanță a reținut că în vederea promovării unui cadru concurențial, se impunea ca reclamantul să solicite noi clarificări de la Asocierea S.C. A. S.R.L., așa cum a procedat și în cazul Asocierii B. S.A. Or, interpretările instanței de fond sunt eronate, întrucât contravin dispozițiilor art. 79 alin. (2) lit. b) din H.G. nr. 925/2006, potrivit cărora autoritatea contractantă acceptă corectări ale unor abateri tehnice minore, atunci când o eventuală modificare a prețului, indusă de aceste corectări, nu ar fi condus la modificarea clasamentului ofertanților participanți la procedura de atribuire. Astfel, comisia de evaluare a considerat că includerea inițială a materialului în cadrul Normei C056 reprezintă o abatere tehnică minoră, făcând aplicabilitatea prevederilor art. 79 alin. (2) lit. b) din H.G. nr. 925/2006, considerând concludent răspunsul ofertantului. În concluzie, apreciază că pe parcursul derulării procedurii a fost respectat principiul tratamentului egal, în condițiile în care, urmare a celor recomandate de observatorii ANAP, comisia de evaluare a aplicat același tratament tuturor participanților la procedura de atribuire. Precizează faptul că, prin acceptarea unor abateri tehnice minore, care nu au avut influență asupra clasamentului final, comisia de evaluare nu a încălcat principiul tratamentului egal, cu atât mai mult cu cât niciunul dintre participanții la procedura de atribuire nu a contestat rezultatul acesteia. Or, așa cum reiese din cuprinsul raportului procedurii de atribuire, pe lângă cele două motive de neconformitate similare celorlalți doi ofertanți la procedură (B. și C.) apreciate ca fiind abateri tehnice minore, oferta depusă de A. S.R.L. - D. S.R.L. a fost declarată neconformă pentru o serie de alte 7 motive de respingere. De asemenea, cheltuielile aferente organizării de șantier au îndeplinit toate condițiile de eligibilitate, fiind respectate prevederile art. 2 alin. (1) din H.G. nr. 399/2015, de către recurentul-reclamant și nu a existat un impact asupra bugetului UE și a bugetului de stat, iar concluziile echipei de verificare sunt nefundamentate din punct de vedere legal, nu au impact asupra îndeplinirii contractului, nu creează prejudicii niciunei părți în cadrul derulării contractului, inclusiv ordonatorului de credite.

Apărările formulate în cauză. Prin întâmpinarea formulată, intimatul-pârât Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice a invocat, în principal, excepția nulității recursului, iar în subsidiar, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Procedura de soluționare a recursului. În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013. În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin rezoluția din data de 12 decembrie 2022, s-a fixat termen de judecată pentru soluționarea cererii de recurs la data de 28 iunie 2023, în ședință publică, cu citarea părților.

Soluția instanței de recurs. Examinând sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat, pentru următoarele considerente: Recurentul-reclamant a învestit instanța de contencios administrativ și fiscal cu o cerere prin care a solicitat anularea: Notei de neconformitate AMPOR nr. 115221/20.10.2017 precum și a tuturor actelor care au stat la baza emiterii acesteia; Deciziei nr. 21 din 20.03.2018 privind soluționarea contestației formulate de către Sectorul 3 al Municipiului București înregistrată la sediul MDRAP sub nr. x/01.03.2018; Informării privind plata cheltuielilor aprobate în Cererea de rambursare nr. x înregistrată la AMPOR sub 12783 din 19.02.2018 și la nivelul subscrisului sub nr. x din 19.02.2018, emisă cu ocazia verificării eligibilității cheltuielilor aferente Contractului subsecvent de lucrări nr. x/02.03.2016 la Acordul- cadru nr. 14911/03.12.2015 având ca obiect executarea lucrărilor de reabilitare termică a blocurilor de locuințe incluse în Programul local multianual de creștere a performanței energetice a blocurilor de locuințe din Sectorul 3 al Municipiului București; iar pe cale de consecință, anularea corecției financiare de 5% din valoarea contractului subsecvent menționat mai sus și a deciziei privind neeligibilitatea cheltuielilor aferente organizării de șantier. Prima instanță a respins cererea dedusă judecății reținând în esență că, prin semnarea contractului de finanțare încheiat cu instituția pârâtă, reclamantul s-a angajat să respecte prevederile programului de finanțare, inclusiv cele ale Ghidului solicitantului, prevederile H.G. nr. 399/2015 privind regulile de eligibilitate a cheltuielilor efectuate în cadrul operațiunilor finanțate prin Fondul european de dezvoltare regională, Fondul social european și Fondul de coeziune 2014-2020, dispozițiile legale în materia achizițiilor publice, iar pentru a putea considera eligibile cheltuielile de organizare de șantier, acestea trebuie să fie detaliate în situațiile de lucrări ca articol de deviz care să se regăsească în lista cheltuielilor, precum și identificate valoric și cantitativ pentru a putea verifica corespondența cu oferta financiară. Învestită cu soluționarea cererii de recurs, Înalta Curte constată că în cadrul cererii se susține că instanța de fond a interpretat și aplicat greșit actele normative incidente în materie, deoarece acest contract a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale în materia achizițiilor publice, procedura de atribuire realizându-se cu respectarea prevederilor legale în materia achizițiilor publice - caz de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. Cu privire la critica recurentului-reclamant conform căreia "contractul ofertantului declarat câștigător a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale în materia achizițiilor publice, procedura de atribuire realizându-se cu respectarea prevederilor legale", Înalta Curte constată că recurentul-reclamant nu arată în concret modalitatea în care a fost respectată procedura de atribuire și nici de ce este greșit raționamentul primei instanțe, aspect în raport de care această critică va fi respinsă ca nefondată. De asemenea, Înalta Curte constată că potrivit dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., casarea unei hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material. Prin intermediul acestui motiv de recurs poate fi invocată numai încălcarea sau aplicarea greșită a legii materiale. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii atunci când instanța, deși a recurs la textele de lege aplicabile speței, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omițând unele condiții pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greșit. Subsumat acestui motiv de casare, recurentul-reclamant susține că prima instanță a pronunțat hotărârea cu interpretarea eronată a dispozițiilor art. 79 alin. (2) lit. b) din H.G. nr. 925/2006. Potrivit dispozițiilor art. 79 alin. (2) lit. b) din H.G. nr. 925/2006 (în forma în vigoare la data încheierii actelor administrative) "În cazul în care ofertantul modifică prin răspunsurile pe care le prezintă conținutul propunerii tehnice, oferta sa va fi considerată neconformă. În aplicarea prevederilor art. 2 alin. (2), art. 170 și 201 din ordonanța de urgență, modificări ale propunerii tehnice se acceptă, în mod excepțional. Partea introductivă a alin. (2) al art. 79 a fost modificată de pct. 8 al art. I din Hotărârea nr. 66 din 10 februarie 2016 publicată în Monitorul Oficial nr. 115 din 15 februarie 2016, după cum urmează: a) pot fi încadrate în categoria viciilor de formă sau erorilor aritmetice; sau b) reprezintă corectări ale unor abateri tehnice minore, constatate în propunerea tehnică, astfel cum sunt acestea din urmă definite la art. 80 alin. (4), fără a se permite însă și modificarea propunerii financiare. Or, în cazul de față, faptul că diferența de preț pentru articolele C058 și C187 a fost "remediată" prin declarația reprezentanților Asocierii câștigătoare, în sensul că vor suporta în integralitate această sumă, nu este de natură de a înlătura încălcările legislației, cu atât mai puțin cele referitoare la principiul tratamentului egal, având în vedere că erorile aritmetice puteau fi explicate și corectate, așa cum dispun prevederile art. 80 alin. (2) din H.G. nr. 925/2006, "cu excepția erorilor aritmetice, nu vor fi permise alte omisiuni, necorelări sau ajustări ale propunerii financiare", nicidecum "asumate". Printr-o altă critică, recurentul-reclamant susține că cheltuielile aferente organizării de șantier au îndeplinit toate condițiile de eligibilitate, așa cum dispun prevederile art. 2 alin. (1) din H.G. nr. 399/2015, iar concluziile echipei de verificare sunt nefundamentate din punct de vedere legal, nu au impact asupra îndeplinirii contractului, nu creează prejudicii niciunei părți în cadrul derulării contractului, inclusiv ordonatorului de credite. Înalta Curte constată că este nefondată și această critică având în vedere că, în mod corect a reținut atât prima instanță cât și intimatul-pârât că pentru a putea considera eligibile cheltuielile de organizare de șantier, acestea trebuie să fie detaliate în situațiile de lucrări ca articol de deviz care să se regăsească în lista lucrărilor de construcții și instalații aferente organizării de șantier, precum și identificate valoric și cantitativ pentru a putea verifica corespondența cu oferta financiară. Mai mult decât atât, prin semnarea contractului de finanțare încheiat cu intimatul-pârât, recurentul-reclamant s-a angajat să respecte prevederile programului de finanțare, inclusiv cele ale Ghidului solicitantului, prevederile H.G. nr. 399/2015 privind regulile de eligibilitate a cheltuielilor efectuate în cadrul operațiunilor finanțate prin Fondul european de dezvoltare regională, Fondul social european și Fondul de coeziune 2014-2020, dispozițiile legale în materia achizițiilor publice. Sub acest aspect, relevant este faptul că, în documentația de atribuire s-a reținut că UAT Sectorul 3 a solicitat prin lista de cantități aferentă organizării de șantier, o singură linie de deviz ce înglobează "Baracă, corp WC, container, panou identificare, cantitate 1, preț unitar total "1% din C+M", iar oferta financiară a Executantului prezintă cheltuielile cu lucrările de organizare de șantier drept "Cota organizare de șantier: 1%", fără alte detalieri. Așa fiind, în mod corect s-a reținut că, recurentul-reclamant a redactat documentația de atribuire astfel încât cheltuielile cu organizarea de șantier au fost propuse în ofertă de agenții economici, dar și acceptate ca un procent de 1% din valoarea lucrărilor, practic ca un comision, fără justificarea acestor cheltuieli. În concluzie, motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., nu este incident, având în vedere că interpretarea pe care prima instanță a dat-o dispozițiilor legale este corectă. 7. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul, ca nefondat.