ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5674/2023

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 8 iunie 2018, pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul Sectorul 3 al Municipiului București, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice - Direcția Generală Programul Operațional Regional, a solicitat: (i) anularea Deciziei nr. 33 din 11.04.2018 privind soluționarea contestației formulate de către Sectorul 3 al Municipiului București înregistrată la sediul MDRAP sub nr. x/19.03.2018; (ii) anularea Informării privind plata cheltuielilor aprobate în Cererea de rambursare nr. x, înregistrată la AMPOR sub nr. x din 08.03.2018, emisă cu ocazia verificării eligibilității cheltuielilor aferente Contractelor subsecvente de lucrări nr. x/25.02.2016 și nr. y/26.02.2016 la Acordul-cadru nr. 14911/03.12.2015 având ca obiect executarea lucrărilor de reabilitare termică a blocurilor de locuințe incluse în Programul local multianual de creștere a performanței energetice a blocurilor de locuințe din Sectorul 3 al Municipiului București; (iii) anularea Notei de neconformitate AMPOR nr. 109060/29.09.2017, înscris comunicat prin intermediul informării de referință, precum și a tuturor actelor care au stat la baza emiterii acesteia, iar pe cale de consecința să se dispună anularea corecției financiare de 5% din valoarea contractului subsecvent menționat mai sus și a deciziei privind neeligibilitatea cheltuielilor aferente organizării de șantier.

Hotărârea instanței de fond Prin sentința civilă nr. 128 din 17 mai 2022, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins cererea formulată de reclamantul Sectorul 3 al Municipiului București, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice - Direcția Generală Programul Operațional Regional, ca neîntemeiată.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva sentinței civile nr. 128 din 17 mai 2022, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamantul Sectorul 3 al Municipiului București, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. În motivarea recursului, reclamantul susține că prima instanță a făcut o greșită aplicare în speță a prevederilor art. 2 alin. (1) din H.G. nr. 399/2015, care prevăd condițiile cu caracter general pe care trebuie să le întrunească o cheltuială pentru a fi declarată eligibilă, reținând eronat că reclamantul nu a făcut dovada respectării prevederilor Ghidului solicitantului CAP. 5 Alte cheltuieli, 5.1 Organizare de șantier, 5.1.1. Lucrări de construcții și instalații aferente organizării de șantier. În realitate, condițiile legale de eligibilitate au fost îndeplinite, întrucât cheltuielile au fost angajate de beneficiar între 1 ianuarie 2014 și 31 decembrie 2023, facturile fiscale au fost emise conform prevederilor legale incidente, în acord cu prevederile programului și contractului de finanțare, fiind atașate cererii de rambursare, iar cheltuielile privind organizarea de șantier sunt incluse în bugetul proiectului în categoria cheltuieli eligibile. Mai arată recurentul-reclamant că cheltuielile aferente organizării de șantier sunt rezonabile și necesare pentru asigurarea derulării contractului, contravaloarea lor a fost înregistrată în contabilitatea beneficiarului și au fost decontate conform cerințelor documentației de atribuire, potrivit căreia organizarea de șantier nu va depăși 1% din valoarea de execuție. Apreciază, contrar susținerilor primei instanțe, că cheltuielile aferente organizării de șantier au îndeplinit toate condițiile de eligibilitate, fiind respectate prevederile art. 2 alin. (1) din H.G. nr. 399/2015 și, astfel, nu a existat un impact asupra bugetului UE și a bugetului de stat. În opinia sa, criticile echipei de verificare sunt formale, neregula reținută nu are influență asupra îndeplinirii contractului și nu creează prejudicii finanaciare/materiale/legale niciuneia dintre părți în derularea contractului. Subliniază și că, în procedura de atribuire, a fost întocmit Raportul procedurii nr. x/19.11.2015, vizat fără observații de ANAP.

Apărările formulate în cauză Prin întâmpinarea depusă în dosarul instanței de recurs, intimatul-pârât Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Administrației (fost Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice) a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Alte aspecte relevante La termenul de judecată din 29 noiembrie 2023, Înalta Curte a luat act de intervenirea transmisiunii legale a calității de intimat-pârât, de la Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Administrației (fost Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice) către Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene, în temeiul dispozițiilor O.U.G. nr. 170/12.12.2022. II. Soluția instanței de recurs Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamant este nefondat, pentru următoarele considerente: Prealabil examinării motivelor de recurs, Înalta Curte reține că, prin cererea de chemare în judecată, reclamantul a contestat actele administrative atât din perspectiva aplicării corecției financiare de 5% din valoarea contractelor subsecvente verificate, aplicată conform Notei de neconformitate nr. x/29.09.2017, cât și din perspectiva reținerii de către organul de control a caracterului neeligibil al cheltuielilor organizării de șantier, conform Informării privind plata cheltuielilor aprobate în Cererea de rambursare nr. x, înregistrată la AMPOR sub nr. x din 08.03.2018. Prima instanță a constatat că acțiunea este neîntemeiată sub ambele motive de nelegalitate înfățișate de reclamant, însă recursul declarat de reclamant vizează doar caracterului neeligibil a cheltuielilor cu organizarea de șantier, nefiind formulate critici cu privire la corecția financiară, față de care instanța de fond a reținut incidența autorității de lucru judecat a sentinței civile nr. 2154/05.07.2019, pronunțată în dosarul nr. x/2018. Singurul element care ar putea avea legătură cu această corecție este menționarea de către recurentul-reclamant a Raportului procedurii nr. x/19.11.2015, întocmit de ANAP, însă această trimitere succintă (o singură propoziție) nu este nici precedată și nici urmată de o dezvoltare a eventualelor motive de nelegalitate la adresa soluției instanței de fond vizând corecția aplicată conform notei de neconformitate, astfel încât, necorelându-se cu restul motivării căii de atac, menționarea acestui raport are caracter pur formal și nu confirmă voința reclamantului de a critica integral soluția primei instanțe. Astfel fiind, recursul va fi analizat în limitele cu care reclamantul a înțeles să învestească instanța de control judiciar, respectiv doar în privința chestiunii litigioase a caracterului eligibil al unor cheltuieli. Recurentul-reclamant a susținut, în esență, că cheltuielile aferente organizării de șantier au îndeplinit toate condițiile de eligibilitate prevăzute cumulativ de art. 2 alin. (1) din H.G. nr. 399/2015, criticile echipei de control având caracter pur formal și neexistând un prejudiciu. Înalta Curte constată că aceste critici sunt nefondate, atât prima instanță cât și intimatul-pârât reținând corect că, pentru a putea considera eligibile cheltuielile de organizare de șantier, acestea trebuie să fie detaliate în situațiile de lucrări ca articole de deviz care să se regăsească în lista lucrărilor de construcții și instalații aferente organizării de șantier, astfel cum se prevede în Ghidul Solicitantului, precum și să fie identificate valoric și cantitativ pentru a putea verifica corespondența cu oferta financiară. Potrivit Ghidului Solicitantului - Cap. 3.3 Eligibilitatea cheltuielilor, secțiunea Categorii de cheltuieli eligibile în cadrul acestor apeluri de proiecte, CAP. 5 Alte cheltuieli, 5.1. Organizare de șantier, 5.1.1. Lucrări de construcții și instalații aferente organizării de șantier, "cheltuielile aferente realizării unor construcții provizorii sau amenajări în construcții existente, precum și cheltuieli de desființare a organizării de șantier: vestiare/barăci/spații de lucru pentru personalul din șantier; platforme tehnologice/dezafectarea platformelor tehnologice; grupuri sanitare; rampe de spălare auto; depozite pentru materiale; fundații pentru macarale; rețele electrice de iluminat și forță; căi de acces; branșamente/racorduri la utilități; împrejmuiri; panouri de prezentare; pichete de incendiu; cheltuieli pentru desființarea organizării de șantier, inclusiv cheltuielile necesare readucerii terenurilor ocupate la starea lor inițială, la terminarea execuției lucrărilor de investiții, cu excepția cheltuielilor aferente pct. 1.2. Amenajări pentru protecția mediului și aducerea terenului la starea inițială; cheltuielile aferente construcțiilor provizorii pentru protecția civilă." Prin caietul de sarcini, UAT Sectorul 3 a solicitat, prin lista de cantități aferentă organizării de șantier, o singură linie de deviz ce înglobează "Baracă, corp WC, container, panou identificare, cantitate 1, preț unitar total "1% din C+M", iar oferta financiară a Executantului prezintă cheltuielile cu lucrările de organizare de șantier drept "Cota organizare de șantier: 1%", fără alte detalieri. Totodată, în situațiile de lucrări, suma aferentă organizării de șantier este menționată ca o sumă globală - "organizare de șantier 1%". Așadar, cheltuielile referitoare la organizarea de șantier nu sunt detaliate pe articole de deviz, nici cantitativ și nici valoric, nefiind posibilă justificarea concretă a fiecărei cheltuieli, prin raportare la caracterul necesar sau nu pentru lucrările contractate. Cheltuielile în discuție au fost propuse în ofertă de agenții economici și acceptate de UAT Sectorul 3 ca un procent de 1% din valoarea lucrărilor, ulterior fiind menționate în situația de lucrări tot sub formă procentuală, fără alte detalieri, ceea ce face imposibilă verificarea includerii lor în lista categoriilor de cheltuieli eligibile cu organizarea de șantier, detaliate în ghid. În aceste condiții, în mod corect s-a constatat că aceste cheltuieli nu respectă dispozițiile art. 2 alin. (1) din H.G. nr. 399/2015, care dispun că, pentru a fi eligibilă, o cheltuială trebuie să îndeplinească cumulativ următoarele condiții cu caracter general: să fie angajată de către beneficiar și plătită de acesta în condițiile legii între 1 ianuarie 2014 și 31 decembrie 2023; să fie însoțită de facturi emise în conformitate cu prevederile legislației naționale sau a statului în care acestea au fost emise ori de alte documente contabile pe baza cărora se înregistrează obligația de plată și de documente justificative privind efectuarea plății și realitatea cheltuielii efectuate, pe baza cărora cheltuielile să poată fi verificate/controlate/auditate, cu respectarea prevederilor art. 131 alin. (2) și (4) din Regulamentul (UE) nr. 1.303/2013; să fie în conformitate cu prevederile programului; să fie în conformitate cu contractul/decizia/ordinul de finanțare, încheiat între autoritatea de management sau organismul intermediar și beneficiar, cu respectarea art. 65 alin. (11), art. 70, art. 71, art. 125 alin. (1) și art. 140 din Regulamentul (UE) nr. 1.303/2013. Or, cheltuielile cu organizarea de șantier nu respectă condițiile de a fi angajate în conformitate cu prevederile programului, nu pot fi verificate din punct de vedere al realității și necesității lor și nici din punct de vedere al conformității cu contractul de finanțare. Prin semnarea contractului de finanțare încheiat cu intimatul-pârât, reclamantul s-a angajat să respecte prevederile programului de finanțare, inclusiv cele ale Ghidului solicitantului, prevederile H.G. nr. 399/2015 privind regulile de eligibilitate a cheltuielilor efectuate în cadrul operațiunilor finanțate prin Fondul european de dezvoltare regională, Fondul social european și Fondul de coeziune 2014-2020, precum și dispozițiile legale în materia achizițiilor publice, iar în speță s-a demonstrat că recurentul-reclamant nu a respectat prevederile Ghidul Solicitantului și ale H.G. nr. 399/2015, solicitând decontarea unor cheltuieli neeligibile, care nu respectă programul de finanțare. Cât privește argumentul inexistenței unui prejudiciu adus bugetului UE, Înalta Curte constată că refuzul legal al intimatului-pârât de a deconta cheltuielile de șantier neeligibile, exprimat în cuprinsul informării atacate, este justificat tocmai de necesitatea evitării creării acestui prejudiciu. Contrar susținerilor intimatului-pârât, decontarea unor cheltuieli care nu respectă programul de finanțare și legislația incidentă ar fi împrejurarea determinantă a creării unui prejudiciu în bugetul din care se finanțează lucrările, iar nu respingerea acestora la rambursare. Pentru toate aceste aspecte, constatând că prima instanță a făcut o corectă aplicare a în speță a dispozițiilor H.G. nr. 399/2015 raportat la prevederile Ghidul Solicitantului, nefiind incident cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 20 din Legea nr. 554/2004 și art. 496 C. proc. civ., va respinge recursul declarat de reclamantul Sectorul 3 al Municipiului București, ca nefondat.