ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 904/2024

Ședința publică din data de 15 februarie 2024

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București la data de 21.05.2018, reclamantul Sectorul 3 al Municipiului București a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale Și Administrației Publice - Direcția Generală Programul Operațional Regional, anularea:

- Deciziei nr. 31 din 30.03.2018 privind soluționarea contestației formulate de către Sectorul 3 al Municipiului București înregistrată la sediul MDRAP sub nr. x/01.03.2018;

- Informării privind plata cheltuielilor aprobate în Cererea de rambursare nr. x înregistrată la AMPOR sub nr. x din 22.02.2018 și la reclamantă sub nr. x/22.02.2018, emisă cu ocazia verificării eligibilității cheltuielilor aferente Contractelor subsecvente de lucrări nr. x/05.04.2016 și nr. y/06.04.2016 la Acordul-cadru nr. 14911/03.12.2015 având ca obiect executarea lucrărilor de reabilitare termică a blocurilor de locuințe incluse în Programul local multianual de creștere a performanței energetice a blocurilor de locuințe din Sectorul 3 al Municipiului București; - Notei de neconformitate AMPOR nr. 100465/29.08.2017, înscris comunicat unității noastre prin intermediul informării de referință, precum și a tuturor actelor care au stat la baza emiterii acesteia, iar pe cale de consecința să dispuneți anularea corecției financiare de 5% din valoarea contractului subsecvent menționat mai sus și a deciziei privind neeligibilitatea cheltuielilor aferente organizării de șantier.

Prin sentința civilă nr. 81 din 30 martie 2022 Curtea de Apel București, secția VIII-a contencios administrativ și fiscal-veche a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul Sectorul 3 al Municipiului București în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice - Direcția Generală Programul Operațional Regional.

Împotriva sentinței a declarat recurs reclamantul Sectorul 3 al Municipiului București și, în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a solicitat casarea hotărârii, rejudecarea acțiunii și admiterea acesteia astfel cum a fost formulată.

În motivarea recursului s-a arătat că prima instanță a respins cererea de chemare în judecată, reținând în mod greșit că sunt neîntemeiate criticile concrete formulate în privința actelor contestate. Astfel, a menționat recurentul că prin decizia Ministerului Dezvoltării Regionale și Administrației Publice nu se indică faptul că s-ar fi stabilit nereguli în ceea ce privește modalitatea de stabilire și acordare a contractului ofertantului declarat câștigător, ci se referă doar la unele aspecte de interpretare a legislației în ceea ce privește atribuirea contractului. M.D.R.A.P., prin actele emise, se referă la nerespectarea legislaței în ceea ce privește contractul de finanțare încheiat pentru proiectul privind achiziționarea Lucrărilor de reabilitare termică a blocurilor de locuinte incluse în programul local multianual de crestere a performantei energetice a blocurilor de locuințe din Sectorul 3 al Municipiului Bucuresti.

În opinia recurentului instanța de fond a interpretat și aplicat greșit actele normative incidente în materie, deoarece acest contract a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale în materia achizițiilor publice, procedura de atribuire realizându-se cu respectarea prevederilor legale în materia achizițiilor publice. Astfel, curtea de apel a reținut că se impunea ca reclamantul să solicite noi clarificări de la Asocierea S.C. A. S.R.L., așa cum a procedat și în cazul Asocierii B. S.A. Or, aceste interpretările ale instanței de fond sunt eronate, întrucât contravin dispozițiilor art. 79 alin. (2) lit. b) din H.G. nr. 925/2006, potrivit cărora autoritatea contractantă acceptă corectări ale unor abateri tehnice minore, atunci când o eventuală modificare a prețului, indusă de aceste corectări, nu ar fi condus la modificarea clasamentului ofertanților participanți la procedura de atribuire. În cauză, comisia de evaluare a considerat că includerea inițială a materialului în cadrul Normei C056 reprezintă o abatere tehnică minoră și, aplicând prevederile art. 79 alin. (2) lit. b) din H.G. nr. 925/2006, a considerat concludent răspunsul ofertantului.

A mai apreciat recurentul că pe parcursul derulării procedurii a fost respectat principiul tratamentului egal, în condițiile în care, urmare a celor recomandate de observatorii ANAP, comisia de evaluare a aplicat același tratament tuturor participanților la procedura de atribuire, respectând principiul proporționalității, ceea ce presupune că, orice măsură de excludere ar trebui fundamentată în mod corespunzător și întemeiată pe motive concrete de respingere. Prin acceptarea unor abateri tehnice minore, care nu au avut influență asupra clasamentului final, comisia de evaluare nu a încălcat principiul tratamentului egal, cu atât mai mult cu cât niciunul dinfre participanții la procedura de atribuire nu a contestat rezultatul acesteia. Or, așa cum reiese din cuprinsul raportului procedurii de atribuire, pe lângă cele două motive de neconformitate similare celorlalți doi ofertanți la procedură (B. și C.) apreciate ca fiind abateri tehnice minore, oferta depusă de Asocierea A. S.R.L. - D. S.R.L. a fost declarată neconformă pentru o serie de alte 7 motive de respingere, sens în care acest din urmă ofertant oricum ar fi fost declarat neconform.

De asemenea, contrar celor reținute de instanța de fond, cheltuielile aferente organizării de șantier au îndeplinit toate condițiile de eligibilitate, fiind respectate de către recurentul-reclamant prevederile art. 2 alin. (1) din H.G. nr. 399/2015, nu a existat un impact asupra bugetului UE și bugetului de stat, iar criticile echipei de verificare sunt formalisme exagerate, nefundamentate din punct de vedere legal prin încălcarea vreunui articol sau act normativ în domeniu, nu au impact asupra îndeplinirii confractului în condițiile în care sunt pur formale, nu crează prejudicii niciunei părți în cadrul derulării contractului, nefiind incidente niciun fel de prejudicii financiare/materiale/legale.

Intimatul-pârât Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Administrației - Direcția Generală Programul Operațional Regional a depus întâmpinare, în cuprinsul căreia a invocat excepția nulității recursului pentru nemotivare. În subsidiar, a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală a hotărârii primei instanțe.

Analizând, în raport de dispozițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepția nulității recursului, invocată de intimatul-pârât, Înalta Curte constată că aceasta este întemeiată, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) și art. 486 alin. (3) C. proc. civ.,:

"(1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele mențiuni:

d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".(...)

(3) Mențiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) și c) - e),(...), sunt prevăzute sub sancțiunea nulității."

Articolul 487 alin. (1) C. proc. civ. prevede că:

"Recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile și în recurs."

Conform art. 489 alin. (1) și (2) C. proc. civ.:

"Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului prevăzut la alin. (3).", "Aceeași sancțiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488."

În acest sens, Înalta Curte constată că potrivit art. 483 alin. (3) C. proc. civ.:

"Recursul urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", legiuitorul înțelegând să încadreze calea de atac a recursului în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres și limitativ de dispozițiile art. 488 C. proc. civ.

Recursul nu reprezintă o cale devolutivă de atac, instanța de recurs fiind învestită cu analiza conformității hotărârii recurate în raport de dispozițiile legale incidente, prin prisma motivelor de casare expuse de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

În speță, chiar dacă în mod formal recurentul a invocat incidența cazului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., conform cărora casarea unor hotărâri se poate cere "când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material", o astfel de precizare impunea identificarea explicită a normei sau a normelor de drept material aplicabile cauzei și prezentarea modului în care măsurile adoptate de instanța fondului încalcă sau reprezintă o greșită aplicare a acestor norme de drept material. Or, astfel de precizări nu se regăsesc în cuprinsul cererii de recurs, astfel cum a fost aceasta formulată în termenul legal de depunere a căii de atac, de 15 zile de la comunicarea sentinței.

De asemenea, argumentele din cuprinsul cererii de recurs se limitează la prezentarea situației de fapt care a condus la formularea cererii de chemare în judecată și la aprecieri proprii asupra modului în care trebuie interpretată și aplicată legislația în materia achizițiilor publice, fără a fi aduse critici raportate la conținutul concret al hotărârii atacate (fără a se face referiri la vreunul dintre considerentele instanței de fond).

Singurele critici din recurs, prin care se face referire la norme de drept material pretins aplicate greșit la soluâionarea fondului, privesc nerespectarea art. 79 alin. (2) lit. b) din H.G. nr. 925/2006, însă acestea nu au legătură cu dezlegările instanței de fond, respectiv cu considerentele hotărârii recurate.

Astfel, instanța de fond a reținut în considerente nerespectarea principiului tratamentului egal, precum și incidența dispozițiilor art. 79 alin. (3) din H.G. nr. 925/2006, referitoare la modificarea prețurilor din oferta financiară, iar nu la corectarea abaterilor tehnice minore, cu menținerea propunerii financiare. Așadar, aspectele referitoare la încălcarea prevederilor art. 79 alin. (2) lit. b) din H.G. nr. 925/2006 sunt străine de aceste dezlegări ale instanței de fond.

Referitor la cheltuielile aferente organizării de șantier, deși în mod formal s-au invocat aspecte privind respectarea art. 2 alin. (1) din H.G. nr. 399/2015, se constată că nu există o dezvoltare a motivului de nelegalitate, în acord cu dispozițiile art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., care să permită instanței de control judiciar analiza corespunzătoare a acestuia.

Observând deci că recurentul-reclamant nu s-a conformat exigențelor impuse de normele C. proc. civ. și nu a formulat critici în legătură cu sentința recurată, care să poată fi analizate în mod efectiv în calea de atac, Înalta Curte va admite excepția nulității recursului invocată de intimatul-pârât și va aplica sancțiunea prevăzută de dispozițiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ., constatând nul recursul promovat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția nulității recursului invocată de intimatul Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Administrației, în ale cărui drepturi și obligații s-a subrogat Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene.

Constată nul recursul declarat de reclamantul Sectorul 3 al Municipiului București împotriva sentinței civile nr. 81 din 30 martie 2022 a Curții de Apel București, secția VIII-a contencios administrativ și fiscal-veche.

Definitivă.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 C. proc. civ., astăzi, 15 februarie 2024.