ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 189/2022

Ședința publică din data de 18 ianuarie 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj, secția contencios administrativ și fiscal la data de 28 mai 2014 sub nr. x/2014, reclamanta A. a chemat în judecată Inspectoratul de Poliție al Județului Gorj și Inspectoratul General al Poliției Române, solicitând instanței să anuleze dispoziția nr. 690 din 14.03.2014 emisă de către Inspectorul șef al Inspectoratului de Poliție al Județului Gorj prin care a fost sancționată disciplinar cu "diminuarea drepturilor salariale pentru funcția îndeplinită cu 15% pe o perioadă de 3 (trei) luni" și decizia nr. 1990 din data de 14.04.2014 emisă de către Inspectorul General al Poliției Române, prin care a fost înlocuită sancțiunea disciplinară a "diminuării drepturilor salariale pentru funcția îndeplinită cu 15% pe o perioadă de 3 (trei) luni", cu sancțiunea "mustrării scrise"; s-a solicitat obligarea instituțiilor pârâte la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința nr. 2098 din data de 29 septembrie 2014 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr. x/2014, s-a respins acțiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâții Inspectoratul de Poliție al Județului Gorj și Inspectoratul General al Poliției Române cu sediul în municipiul București, ca neîntemeiată.

Împotriva acestei soluții a declarat recurs reclamanta A., criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate, cauza fiind înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal.

Instanța de recurs, la termenul din 17.06.2015 a invocat excepția de nelegalitate a Ordinului MAI nr. 400/2004 conceptând și citând în cauză emitentul actului MAI și acordând termen pentru dezbateri cu privire la excepție.

Prin decizia nr. 2658/2015 din data de 2 septembrie 2015, Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal a admis excepția de nelegalitate a Ordinului 400/2004 emis de Ministrul Afacerilor Interne și a constatat nelegalitatea Ordinului MAI nr. 400/2004.

A admis recursul formulat de reclamanta A., împotriva sentinței nr. 2098 din data de 29.09.2014 pronunțata de Tribunalul Olt in dosarul nr. x/2014.

A casat în tot sentința recurată și in rejudecare admite contestația.

A dispus anularea Deciziei nr. 1990/14.04.2014 emisa de Inspectorul General al IGPR, precum și a Dispoziției nr. 690/2014 emisa de către Inspectorul Șef al IPJ Gorj și a obligat pe pârâții IGPR și IPJ Gorj la 2050 RON cheltuieli de judecata către reclamanta.

Împotriva deciziei nr. 2658/2015 din data de 2 septembrie 2015, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, referitoare la soluționarea excepției de nelegalitate a declarat recurs Ministerul Afacerilor Interne, criticând-o pentru nelegalitate din perspectiva unor critici de nelegalitate circumscrise motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

A solicitat admiterea recursului, casarea sentinței atacate și în rejudecarea cauzei să respingă excepția de nelegalitate a Ordinului nr. 400/2004 emis de Ministrul Afacerilor Interne, ca inadmisibilă

În dezvoltarea recursului promovat recurentul a susținut că hotărârea de fond a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a normelor de drept material, fiind incidente dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., apreciind că instanța a considerat în mod greșit, în raport de prevederile art. 4 din Legea nr. 554/2004 că Ordinului 400/2004 emis de Ministrul Afacerilor Interne este un act administrativ individual. Recurentul a precizat că acest ordin are caracterul unui act administrativ normativ cu aplicabilitate generală, considerente pentru care excepția de nelegalitate invocată din oficiu față de acesta este inadmisibilă.

În cauză, deși a fost legal citat și i-a fost comunicată cererea de recurs, intimata-reclamantă A. nu a formulat întâmpinare.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată în raport de criticile invocate de recurentul-pârât, subsumate motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul Ministerului Afacerilor Interne este fondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Înalta Curte în ceea ce privește critica soluției privitoare la admisibilitatea excepției de nelegalitate a Ordinului nr. 400/2004 apreciază că aceasta este întemeiată din perspectiva textului de lege aplicabil și a caracterului actului vizat de această excepție.

Potrivit art. 4 alin. (1) și (4) din Legea nr. 554/2004 "(1) Legalitatea unui act administrativ cu caracter individual, indiferent de data emiterii acestuia, poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepție, din oficiu sau la cererea părții interesate.

(…)

(4) Actele administrative cu caracter normativ nu pot forma obiect al excepției de nelegalitate. Controlul judecătoresc al actelor administrative cu caracter normativ se exercită de către instanța de contencios administrativ în cadrul acțiunii în anulare, în condițiile prevăzute de prezenta lege".

Așadar, excepția de nelegalitate, după cum este reglementată de dispozițiile legale citate, permite, în cadrul unei proceduri simple, cercetarea legalității unui act administrativ invocat pe cale de excepție în cadrul unui proces pornit pentru alte motive decât cele ce vizează anularea respectivului act.

Înalta Curte reține că, pentru invocarea acestei excepții, este nevoie să fie îndeplinite, cumulativ, următoarele condiții de admisibilitate:

- excepția de nelegalitate trebuie să se refere la verificarea legalității unui act administrativ;

- excepția trebuie să aibă ca obiect un act administrativ unilateral cu caracter individual;

- este necesară existența unui proces pe rolul instanței judecătorești, fie civil, fie penal, fie comercial, indiferent în ce fază se află acesta fond, apel sau într-o cale extraordinară de atac.

- actul administrativ care face obiectul excepției de nelegalitate să depindă soluționarea litigiului în fond.

Înalta Curte, în dezacord cu opinia instanței de recurs care a soluționat pe fond excepția de nelegalitate, constată că Ordinul nr. 400/2004 privind regimul disciplinar al polițiștilor din Ministerul Administrației și Internelor, emis de Ministrul Afacerilor Interne reglementează principiile, termenele și condițiile în care se desfășoară procedura cercetării prealabile în cazul polițiștilor, despre care există indicii că ar fi comis fapte care pot constitui abateri disciplinare, recompensele și sancțiunile care se acordă, respectiv se aplică, acestora, activitatea consiliilor de disciplină, precum și aplicarea și contestarea sancțiunilor.

Este fără dubiu natura de act administrativ normativ a Ordinului nr. 400/2004 privind regimul disciplinar al polițiștilor din Ministerul Afacerilor Interne, al cărui obiect de reglementare îl constituie stabilirea concretă a cadrului și procedurilor privitroare la recompensarea și răspunderea disciplinară a polițistilor din cadrul Ministerului Afacerilor Interne.

Dispozițiile legale din actul normativ contestat conțin reglementări de principiu cu caracter abstract, în vederea aplicării lor unui număr nedeterminat de persoane, stabilind faptul că aceste norme se aplică polițiștilor care lucrează în cadrul Ministerului Afacerilor Interne.

Astfel, în mod greșit a reținut prima instanță investită cu soluționarea excepției de nelegalitate că, Ordinul MAI nr. 400/2004 se adresează unui subiect determinabil și anume personalului din cadrul MAI, neproducând efect "erga omens".

Înalta Curte în dezacord cu raționamentul primei apreciază că Ordinul nr. 400/2004 instituie o serie de norme cu caracter de generalitate, impersonale și care se aplică perpetuu. Astfel, acest act administrativ are caracterul unui act normativ care instituie reguli generale și obligatorii unei categorii largi de persoane având ca scop aplicarea corectă a legii.

Așadar, apreciind că Ordinul MAI nr. 400/2004 are caracterul unui act administrativ normativ, raportate la interpretarea art. 4 alin. (1) și (4) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte constată că legiuitorul exceptează expres actele administrative normative, de la controlul de legalitate pe calea procedurii de soluționare a excepției de nelegalitate, considerente pentru care, o atare excepție de nelegalitate este inadmisibilă.

Față de toate considerentele expuse anterior, fiind identificat în speță motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte, în baza art. 496 alin. (1) C. proc. civ. raportat la art. 20 alin. (1) din Legea nr. 544/2004, va admite recursul declarat de recurentul Ministerul Afacerilor Interne și, în consecință, va respinge decizia recurată și în rejudecare va respinge excepția de nelegalitate a Ordinului nr. 400/2004 emis de Ministrul Afacerilor Interne, ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâtul Ministerul Afacerilor Interne împotriva deciziei nr. 2658/2015 din data de 2 septembrie 2015 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal.

Casează în parte decizia recurată și în rejudecare respinge excepția de nelegalitate a Ordinului nr. 400/2004 emis de Ministrul Afacerilor Interne, ca inadmisibilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 18 ianuarie 2022.