ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1123/2022
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1123/2022 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2022)
Ședința publică din data de 24 februarie 2022
Asupra conflictului negativ de competență de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Obiectul acțiunii și hotărârea primei instanțe sesizate
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Giurgiu sub nr. x/2020, la data de 30.09.2020, reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratului General al Poliției Române, a solicitat ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună anularea Deciziei motivate a Inspectoratului General al Poliției Române nr. 6731/21.08.2020, precum și a Dispoziției Șefului
Inspectoratului de Poliție al Județului Giurgiu nr. 82316, emisă la data de 03.07.2020, ca netemeinice și nelegale.
Hotărârea primei instanțe
Prin sentința nr. 328 pronunțată la data de 24 iunie 2021 de Tribunalul Giurgiu în dosar nr. x/2020, s-a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei privind pe reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Inspectoratul General al Poliției Române și Inspectoratul de Poliție al Județului Giurgiu, în favoarea Tribunalului Olt - secția/completul de contencios administrativ și fiscal.
Tribunalul Giurgiu a arătat că reclamantul, având domiciliul în jud. Olt, este obligat să acționeze la instanța de la domiciliul lui, care se afla pe raza jud. Olt, având în vedere ca, la data sesizării instanței, competenta reglementata de Legea nr. 554/2004, astfel cum a fost modificată, este imperativă, neputând fi înlăturată nici de părți, nici de instanță, motiv pentru care a constatat că aparține Tribunalului Olt competenta de soluționare a prezentei cauze, astfel că, în raport de această situație, termenul de verificare stabilit de instanță rămâne fără obiect.
Hotărârea celei de-a doua instanțe
Prin sentința nr. 728 din 17 noiembrie 2021, Tribunalul Olt, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Giurgiu, secția civilă.
A constatat ivit conflictul negativ de competență și a trimis cauza Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru soluționarea acestuia.
Tribunalul Olt a apreciat că în cauză, competența aparține Tribunalului Giurgiu, întrucât excepția necompetentei teritoriale exclusive nu a fost invocată in termenul legal, respectiv la primul termen de judecata la care părțile au fost legal citate in fata acestei instanțe, astfel că ea nu mai putea fi invocata pana la finalizarea procesului.
Considerentele Înaltei Curți asupra regulatorului de competență
Analizând conflictul negativ de competență intervenit între cele două instanțe, în raport de hotărârile pronunțate și de înscrisurile aflate la dosarul cauzei, Înalta Curte constată că instanța competentă să soluționeze cauza este Tribunalul Olt, secția a II - a civilă, de contencios administrativ și fiscal, pentru următoarele considerente:
În cauză, Tribunalul Giurgiu a fost investit cu cerere prin care reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratului General al Poliției Române, ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea Deciziei motivate a Inspectoratului General al Poliției Române nr. 6731/21.08.2020, precum și a Dispoziției Șefului
Inspectoratului de Poliție al Județului Giurgiu nr. 82316, emisă la data de 03.07.2020, ca netemeinice și nelegale.
Situația care a generat prezentul conflict de competență se referă la faptul că Tribunalul Giurgiu, investit inițial cu soluționarea cauzei, a declinat competența către Tribunalul Olt abia la termenul de judecată din 24 iunie 2021.
Analizând actele și lucrările aflate la dosarul cauzei, Înalta Curte constată că prin încheierea de ședință din 21 ianuarie 2021, Tribunalul Giurgiu, în vederea respectării dreptului la apărare, a dispus citarea în cauză a Inspectoratului de Poliție Județean Giurgiu, în calitate de pârât, având în vedere că această instituție este emitentul actului atacat, și a acordat termen de judecată la 18 martie 2021.
La termenul de judecată din data de 18 martie 2021, Tribunalul Giurgiu a pus în discuție competența instanței, a constatat că este competent material și a prorogat discutarea excepției de necompetență teritorială, a acordat termen de judecată la data de 13 mai 2021, apreciind întemeiată cererea de amânare a cauzei formulată de apărătorul reclamantului, în vederea depunerii contractului de vânzare-cumpărare pentru a face dovada că Tribunalul Giurgiu este competent teritorial.
Prin încheierea de ședință din 13 mai 2021, Tribunalul Giurgiu a acordat termen de judecată la data de 24 iunie 2021, apreciind întemeiată cererea de amânare formulată de reclamant în vederea angajării unui avocat, cu citarea reclamantului pentru a face dovada în vederea stabilirii competenței teritoriale.
La termenul din 24 iunie 2021, prin sentința nr. 328, Tribunalul Giurgiu a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei privind pe reclamantul A. în contradictoriu cu pârâții Inspectoratul General al Poliției Române și Inspectoratul de Poliție al Județului Giurgiu, în favoarea Tribunalului Olt - secția/completul de contencios administrativ și fiscal.
Înalta Curte reține că, potrivit dispozițiilor art. 130 din C. proc. civ., "(2) Necompetența materială și teritorială de ordine publică trebuie invocată de părți ori de către judecător la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe și pot pune concluzii", iar potrivit art. 131 din C. proc. civ., "(1) La primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe și pot pune concluzii, judecătorul este obligat, din oficiu, să verifice și să stabilească dacă instanța sesizată este competentă general, material și teritorial să judece pricina, consemnând în cuprinsul încheierii de ședință temeiurile de drept pentru care constată competența instanței sesizate. Încheierea are caracter interlocutoriu. (2) În mod excepțional, în cazul în care pentru stabilirea competenței sunt necesare lămuriri ori probe suplimentare, judecătorul va pune această chestiune în discuția părților și va acorda un singur termen în acest scop."
De asemenea, prin Decizia nr. 31 din 11 noiembrie 2019 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii a stabilit că "În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 131 din C. proc. civ., instanța învestită prin hotărârea de declinare a competenței poate invoca necompetența materială procesuală dacă instanța care și-a declinat competența în favoarea sa nu a invocat excepția de necompetență în termenul legal, indiferent dacă această din urmă instanță se declarase sau nu competentă prin încheiere interlocutorie pronunțată potrivit prevederilor art. 131 alin. (1) din C. proc. civ.."
Modificările aduse prin dispozițiile art. 130 și 131 din C. proc. civ. au urmărit accelerarea judecății, dreptul la un proces în termen optim și previzibil, reglementat de art. 6 alin. (1) din C. proc. civ., prin stabilirea unei limite temporale pentru invocarea excepției de necompetență materială și teritorială de ordine publică, și anume, până la primul termen la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe și pot pune concluzii.
Contrar celor reținute de Tribunalul Olt, însă, în cauză nu se poate considera că primul termen de judecată la care părțile au fost legal citate în fața primei instanțe și au putut pune concluzii a fost la data de 21 ianuarie 2021, întrucât la acel termen de judecată nu erau legal citate toate părțile, fiind necesară citarea în cauză a Inspectoratului de Poliție Județean Giurgiu, în calitate de pârât, astfel că primul termen de judecată la care părțile legal citate în fața primei instanțe au putut pune concluzii a fost la data de 18 martie 2021, când Tribunalul Giurgiu, deși a amânat cauza, a invocat excepția necompetenței teritoriale, prorogând, pentru motivele arătate, discutarea acestei excepții pentru termenul din 13 mai 2021 și, ulterior, pentru termenul din 24 iunie 2021.
În aceste condiții, nu se poate reține o nesocotire a prevederilor art. 130 alin. (2) din C. proc. civ., câtă vreme s-a pus în discuție competența teritorială a instanței la primul termen de judecată la care părțile legal citate au putut pune concluzii, însă s-a amânat judecata, în vederea soluționării excepției de necompetență teritorială.
Se apreciază astfel, contrar celor reținute de Tribunalul Olt, că în cauză nu operează prorogarea de competență, fiind aplicabile dispozițiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 potrivit cărora "Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul său."
Având în vedere că, din înscrisurile depuse la dosarul cauzei, rezultă că domiciliul reclamantului se află în județul Olt, Înalta Curte constată că Tribunalul Olt este competent să soluționeze cauza.
Temeiul legal al soluției adoptate asupra conflictului de competență.
Pentru considerentele expuse și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului Olt, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Inspectoratul General al Poliției Române și Inspectoratul Județean de Poliție Giurgiu, în favoarea Tribunalului Olt, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.
Definitivă.
Pronunțată astăzi, 24 februarie 2022, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.