ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1393/2022

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2016, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală, anularea Deciziei nr. 948/23.09.2013 emisă de Agenția Națională de Administrare Fiscală-Garda Financiară-Comisariatul General București și angajarea pe post de funcționar public de execuție echivalent, urmare a declarării neconstituționale a O.U.G. nr. 82/2013 prin Decizia CCR nr. 351/07.05.2015, publicată în Monitorul Oficial partea I nr. 433/17.06.2015. Totodată, a solicitat obligarea pârâtei la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și recalculate, și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat funcționarul public, potrivit prevederilor art. 106 din Legea nr. 188/1999. 1.

Prin sentința nr. 6930/05.12.2016, Tribunalul București a admis excepția inadmisibilității invocată de pârâtă și, pe cale de consecință, a respins acțiunea reclamantului A., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală, privind anularea Deciziei nr. 948/23.09.2013 emisă la data de 24.09.2013 de către A.N.A.F-Garda Financiară-Comisariatul General, ca inadmisibilă; a respins capetele de cerere privind obligarea pârâtei la angajarea pe post de funcționar public de execuție echivalent urmare a declarării neconstituționale a O.U.G. nr. 82/2013 prin Decizia CCR nr. 351/07.05.2015 și obligarea pârâtei la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate si recalculate, si cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat funcționarul public potrivit prevederilor art. 106 din Legea 188/1999, ca neîntemeiate. 1.

Prin decizia nr. 3648 din 27 septembrie 2017, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins cererea de sesizare a Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, ca inadmisibilă; a respins cererea de suspendare, ca neîntemeiată; a admis recursul formulat de recurentul-reclamant A. împotriva sentinței nr. 6930 din data de 05.12.2016 a Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, a casat sentința recurată și a trimis cauza spre rejudecare. 1.

În rejudecare, prin sentința nr. 5246 din 25.07.2019, Tribunalul București, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal a respins excepția autorității de lucru judecat și a respins acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală, ca neîntemeiată. 1.

Prin decizia nr. 188 din 2 februarie 2021, Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a respins recursul promovat de reclamantul A. împotriva sentinței nr. 5246 din 25.07.2019 Tribunalului București, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. II. Cererea de revizuire Împotriva deciziei nr. 188 din 2 februarie 2021 a Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, A. a formulat cerere de revizuire, întemeiată pe prevederile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., revizuentul susținând că soluția cuprinsă în decizia supusă revizuirii este contrară deciziei nr. 3648 din 27 septembrie 2017 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2016. III. Soluția Înaltei Curți de Casație și Justiție asupra cererii de revizuire Examinând cu prioritate excepția tardivității cererii de revizuire, invocată din oficiu, în raport de dispozițiile art. 248 alin. (1) cu referire la art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte constată că excepția este întemeiată și o va admite, cu consecința respingerii cererii de revizuire, ca fiind tardivă, pentru următoarele considerente: Cererea de revizuire a fost întemeiată pe prevederile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., respectiv existența hotărârilor potrivnice pronunțate de Curtea de Apel București în dosarele nr. x/2016 și nr. y/2016 În raport de temeiul de drept invocat, termenul de formulare a cererii de revizuire se calculează potrivit art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., fiind de o lună de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri. Hotărârile considerate potrivnice de către revizuentul A. sunt decizia nr. 3648 din 27.09.2017 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2016 și decizia nr. 188 din 2 februarie 2021 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2016. Înalta Curte constată că ultima hotărâre rămasă definitivă este decizia nr. 188 din 2 februarie 2021 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2016, astfel încât termenul de introducere a cererii de revizuire se va calcula începând cu data de 2 februarie 2021, dată la care această hotărâre a dobândit caracter definitiv, conform art. 634 alin. (1) pct. 5 și alin. (2) din C. proc. civ. Potrivit art. 181 alin. (1) pct. 3 din C. proc. civ., termenul de o lună, care a început să curgă de la data de 2 februarie 2021, s-a împlinit pe data de 2 martie 2021. Înalta Curte constată că cererea de revizuire a fost transmisă prin poșta electronică la data de 9 august 2021, fiind astfel formulată cu depășirea termenului procedural. Cum în cauză revizuentul nu a formulat cerere de repunere în termen și nici nu a invocat vreo împrejurare care să-l fi pus în imposibilitatea absolută de a exercita calea extraordinară de atac, Înalta Curte urmează a face aplicarea dispozițiilor art. 185 alin. (1) C. proc. civ., cu consecința admiterii excepției tardivității și respingerii cererii de revizuire formulată de revizuentul A., ca fiind tardivă.